Selectați pagina

Pactul cu diavolul: În lumea pustiită de astăzi se lucrează conştient împotriva omului din frageda sa copilărie

Pactul cu diavolul: În lumea pustiită de astăzi se lucrează conştient împotriva omului din frageda sa copilărie

„Ci să vă temeţi mai vârtos de Cela ce poate să piarză
şi trupul şi sufletul în gheenă” (Matei 10, 28).

Cea mai mare parte a lumii ortodoxe a fost invadată de puterile drăceşti. Pe lângă existenţa sectelor, a răpitorilor de aproape, a comercianţilor de arme, de droguri şi a pornografiei, tot soiul de duhuri satanice s-au năpustit asupra sufletelor noastre. Se dezlănţuie un război duhovnicesc ca niciodată. Pretutindeni pândeşte o primejdie de moarte, care stă în aşteptarea unui suflet de om, vrând să îl dea în ghearele morţii sufleteşti, care este mai rea decât moartea trupească. Orice faptă rea sau înşelăciune a devenit accesibilă celui ce va alege să o comită. Chiar fără voia noastră, presa ne asaltează cu tot felul de drăcisme.

La îndemâna tuturor stau, la fiecare colţ de stradă, nu doar cărţi oculte şi ezoterice, ci şi îndrumare practice de magie neagră, care conţin sfaturi şi instrucţiuni facile despre cum să faci vrăji, „cum să le ţii la distanţă”, cum să distrugi sau să omori pe cineva. Însă mulţi dintre naivii care pun în practică sfaturile din cărţile de magie neagră, nici măcar nu ştiu că ei comit fapte atât de rele, încât se osândesc şi se omoară în primul rând pe ei înşişi… la osânda veşnică şi întunericul de nepătruns.

Într-o lume tot mai depărtată de Dumnezeu şi străină de Biserică, bietele victime ale atacurilor întunecate nici nu-şi dau seama că, făcându-se părtaşi la făptuirea acestor vrăjitorii, ei săvârşesc cel mai mare păcat de moarte pe care, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu-l vor mai putea ispăşi vreodată nici aici, şi mai ales nici în viaţa cea veşnică!

Desigur, teoretic, o pocăinţă sinceră însoţită de o întoarcere imediată în sânul Bisericii şi rugăciunea pentru iertarea păcatelor poate mântui un suflet căzut, dar în realitate, câţi asemenea oameni au reuşit de fapt să scape din ghearele vrăjmaşului, care îi ţine bine în strânsoarea lui? La urma urmei, aceasta presupune un anume fel de luptă duhovnicească de care nu sunt mulţi în stare în zilele noastre. Lumea duhurilor îşi are propriile sale legi stricte. Moartea veşnică a sufletului şi chinul cel fără de sfârşit este ceea ce-l aşteaptă pe cel care face pact cu diavolul.

Nu întotdeauna omul este pus să aleagă direct între a se vinde diavolului sau a rămâne în turma lui Hristos. Puterile întunericului îl vânează mai întâi prin arme indirecte: este de ajuns să-i suprime voinţa, să-i adoarmă conştiinţa (care este de fapt glasul lui Dumnezeu), să-l transforme într-un consumator neînsufleţit de „cultură de masă”, să-l facă să-şi piardă liberul arbitru şi să devină în acest fel un zombi.

Iar în această stare fiind, el va începe să înţeleagă libertatea prin manifestarea ei negativă (anume că totul este permis!) şi va fi neputincios să înţeleagă deosebirea dintre stânga şi dreapta, dintre bine şi rău, devenind astfel aplecat către rău şi va participa la el vrând-nevrând. Moartea duhovnicească din viaţa omului, cunoscută în literatura ascetică sub denumirea de „moartea cea dintâi”, este partea celor ce trăiesc fără Dumnezeu în sufletul lor, fără nici un gând despre mântuire, care este temeiul vieţii noastre pe pământ.

În lumea pustiită de astăzi se lucrează conştient împotriva omului din frageda sa copilărie: presa, radioul şi televiziunea sunt implicate în coruperea morală, în vreme ce devastarea sufletului copiilor se petrece în şcoli. Dincolo de pătrunderea în unele şcoli a ideologiei „New Age” prin meditaţii oculte destul de îngrijorătoare, liceele şi universităţile angajează sectari, inclusiv dintre cei care reprezintă sectele sinucigaşe precum mormoniisau secta „Aum Shinri Kyo”, care sunt interzise în alte ţări.

De exemplu, mormonilor le este îngăduit să lucreze în şcoli, chipurile pentru ca studenţii să-şi poată practica limba engleză, iar baptiştilor, penticostalilor, iehoviştilor şi altor misionari rătăciţi – pentru predicarea „religiei”…

2 Comentarii

  1. Vali

    Poate un om sa faca pariu cu diavolul?

    Răspuns
    • marele Păcătos

      Să luăm aminte că, sărmanul diavol nu ne doreşte decât pierzarea noastră sufletească (şi trupească în unele cazuri), pentru că oamenii care vor împlini Poruncile Sfinte ale Domnului (întru smerenie) – vor ocupa locurile îngerilor căzuţi, şi vor fi CA[!] Îngerii, respectiv, precum un director şi-ar pierde scaunul şi, cineva dintre muncitorii simpli să-i ocupe locul, oare ce vicleşug va avea fostul director către acel simplu muncitor care îi va ocupa locul?
      tatăl minciunii pentru că nu este Duh Sfânt întru diavol.
      mikiduţă are facultăţile sale ca dar, pentru că e (ca Sfânt Înger şi nu ca drac) creaţie a Lui Însuşi Dumnezeu, însă a vrut să devină şi el dumnezeu, iată că Domnul i-a şi dat această posibilitate, aici, pe pământul acesta care va arde, dar încercarea noastră este ca o consecinţă de importanţă majoră de fapt, pentru că dintru început nu ne-a creat Domnul Dumnezeu ca să murim, ci ne-a însezstrat cu viaţă, !nu zic veşnică!, însă moarte nu era pe pământ, şi faptul că şarpele avea frâu liber, ne-a şi ispitit.
      Şi cine nu avea să cadă în locul Sfinţilor Adam şi Eva? personal presupun că, poate cei mai mari dintre Sfinţii Părinţi, de alta, este cineva care a postit toate zilele (rânduite de Sfânta Tradiţie) din viaţa lui de la toate?
      adică, înfrânarea cu toate simţurile sufleteşti şi trupeşti!

      Să ştiţi că toată judecata se face din mândrie.
      Cercetarea însă se face din iubire.

      rezultând din acestea, găsiţi singur răspuns la ceea ce aţi întrebat, de alta întrebarea nu este pusă corect.
      Doamne Ajută!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *