Selectați pagina

Osîndeşte-te numai pe tine ca pe cel mai rău păcătos. Acesta este primul pas în orice fel de viaţă duhovnicească

Osîndeşte-te numai pe tine ca pe cel mai rău păcătos. Acesta este primul pas în orice fel de viaţă duhovnicească

„Răspuns la o întrebare despre îndrumarea duhovnicească

Iubite frate în Hristos,

Salutări în Domnul nostru Iisus Hristos! Îţi mulţumesc pentru scrisoare. Apreciez seriozitatea celor scrise şi de aceea îţi voi răspunde cu aceeaşi seriozitate.

Înainte de toate vreau să-ţi spun că, după ştiinţa noastră, astăzi nu mai sunt „stareţi” – cum s-ar spune, adevăraţi bătrâni purtători de Dumnezeu (în duhul bătrânilor de la Optina), care să te îndrume nu prin înţelepciunea proprie sau prin modul în care ei îi înţeleg pe Sfinţii Părinţi, ci prin luminarea Sfântului Duh. Acest tip de luminare nu se dă unor vremuri ca ale noastre – şi, să fim sinceri, noi, în neputinţa, stricăciunea noastră şi păcatele noastre, nici nu o merităm.

Vremurilor noastre li se dă un fel mai smerit de viaţă duhovnicească, pe care Episcopul Ignatie Briancianinov, în excelenta lui carte Arena(1) numeşte „viaţă prin sfat” – adică viaţă conformă poruncilor lui Dumnezeu aşa cum le aflăm în Sfintele Scripturi şi la Sfinţii Părinţi, alături de ajutorul celor mai bătrâni şi mai experimentaţi.

Un „stareţ” poate da porunci; dar un „îndrumător” dă sfat, pe care trebuie să-l probezi prin experienţă.

Nu cunoaştem pe cineva anume care ar putea fi în stare să-ţi dea sfat în limba engleză. Dacă într-adevăr acest lucru îţi este de mare trebuinţă, Dumnezeu ţi-l va trimite când va crede El de cuviinţă, după credinţa şi nevoia ta, fără a-l căuta cu tot dinadinsul.

Dar fiindcă tot mi-ai scris, pornind de la ceea ce ai scris voi încerca să-ţi spun un cuvânt sau două din sfaturi mai generale, provenite din experienţa micii noastre comunităţi monahale şi lectura Sfinţilor Părinţi.

  1. În primul rând deprinde-te să fii împăcat cu situaţia duhovnicească în care te afli, folosindu-ţi toate resursele. Dacă starea ta duhovnicească este aridă, nu lăsa ca acest lucru să te descurajeze, ci lucrează din toate puterile la ceea ce crezi că poţi să faci pentru viaţa ta duhovnicească. Este foarte important ca încă de la început să primeşti Tainele Bisericii şi să mergi regulat la slujbele ei (2). Pe lângă aceasta, trebuie să te rogi în mod regulat, dimineaţa şi seara, împreună cu familia, şi să citeşti cărţi duhovniceşti – toate după puterea şi posibilităţile oferite de condiţiile în care trăieşti.
  2. Printre scrierile duhovniceşti, să citeşti în mod special dintre cele adresate celor ce locuiesc în lume, sau care oferă ABC-ul vieţii duhovniceşti – precum Viaţa mea în Hristos de Sfântul Ioan din Kronstadt, Războiul Nevăzut de Sfântul Nicodim, Vieţile Sfinţilor în general, Arena(1) de Episcopul Ignatie Briancianinov (această carte, deşi este adresată novicilor [candidaţilor la călugărie – n. tr.], atâta timp cât oferă în general ABC-ul vieţii duhovniceşti aplicabil vremurilor moderne, este potrivită şi pentru mireni).
  3. Pentru a te ajuta în sporirea vieţii duhovniceşti, şi a-ţi reaminti de adevărurile duhovniceşti, ar fi bine să ţii un jurnal (te poţi folosi de „agendele” cartonate care se vând la papetărie) care să includă fragmente din scrieri duhovniceşti care crezi că ar avea vreo valoare pentru tine sau care se pot aplica şi la starea ta, de asemenea şi scurte comentarii personale făcute în urma lecturii şi reflecţiei, incluzând şi scurte comentarii asupra lipsurilor tale pe care trebuie să ţi le corectezi. Sfântul Ioan din Kronstadt găsea foarte utilă această practică, aşa cum se poate vedea în [jurnalul lui] Viaţa mea în Hristos.
  4. Nu-i critica şi nu-i judeca pe ceilalţi oameni – priveşte-l pe fiecare ca pe un înger, îndreptăţeşte-le greşelile şi slăbiciunile lor şi osândeşte-te numai pe tine ca pe cel mai rău păcătos. Acesta este primul pas în orice fel de viaţă duhovnicească.

Îţi spun toate acestea, nădăjduind că-ţi vor fi de vreun ajutor. Aş fi foarte bucuros să încerc să-ţi răspund la orice întrebare pe care ai pune-o, în special despre învăţătura Sfinţilor Părinţi, dintre care cea mai mare parte ne este accesibilă în ediţii în limba rusă.

Cerându-ţi rugăciunile,

Cu dragoste în Hristos,

Serafim, monahul”

(Din Ortodoxia trăită, Ian./Feb., 1984)

(1)Tradusă în româneşte sub titlul Ofrandă monahilor contemporani, Fundaţia Dosoftei, ,Bucureşti 2002. [n. tr.].

(2)Nota noastră – În vremuri în care Biserica (Ortodoxia) este luptată de erezii este foarte mare nevoie să știm să discernem unde si cine mai propovăduiește dreapta credință.

Extras din „NE VORBEŞTE PĂRINTELE SERAFIM ROSE – SCRISORI MISIONARE”, Editura Buna Vestire 2003, pag. 21-23,

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: