Selectați pagina

Omul modern nu se poate întoarce cu adevărat la Hristos până nu devine mai întâi conştient de lepădarea de Dumnezeu a veacului său

Omul modern nu se poate întoarce cu adevărat la Hristos până nu devine mai întâi conştient de lepădarea de Dumnezeu a veacului său

”Iisus făgăduieşte o împărăţie a cerurilor desăvârşită; Antihrist, al cărui stăpân, satan, fusese izgonit din rai şi aruncat pe pământ, făgăduieşte o împărăţie desăvârşită pe pământ. Omul modern, coborându-şi privirea de la cele cereşti la cele pământeşti, cade victimă înşelătoarelor făgăduinţe ale acestuia. El crede că este mai uşor de atins o societate ideală pe pământ decât una necunoscută în cer, în vreme ce, este cu neputinţă împlinirea unei asemenea societăţi, din pricina realităţii de neocolit a păcatului originar.

Despre imitarea satanică a lui Hristos în lume, Eugene scria: „Omul modern trăieşte pe drojdia creştinismului, pe o trăire creştinească însuşită şi transformată în ”idei” pentru pierzarea maselor.

De aici, parodia creştinismului se poate vedea limpede în idei ca: ”egalitate”, ”fraternitate”, ”caritate”…. Iar mesianismul creştin – împărăţia care va să vină, şi care nu este din lumea aceasta – s-a înţeles greşit a fi împărăţia care va veni în lumea aceasta, în care, practic, toată lumea crede. Până şi cei care înţeleg înşelăciunea idealismului – Buber sau Berdiaev, de pildă – cad victime celei de a doua idei, şi anume că Adevărul se poate realiza în această lume, în era ce va veni, a ”duhului”, sau a relaţiei ”omului cu omul”.

Insă lumea aceasta nu poate cuprinde Adevărul în întregul său, şi nici nu poate suferi în ea prezenţa Dumnezeului-Om; căci omul e chemat la dumnezeire şi aceasta se poate petrece în întregime numai în ‘lumea cealaltă’ – care, deşi influenţează neîncetat lumea aceasta, nu poate lucra decât parţial, dându-ne doar sugestii şi atenţionări despre cele ce urmează să se întâmple. Lumea aceasta trebuie să aibă un sfârşit, iar omul, aşa cum îl ştim, trebuie să moară, trebuie să fie răstignit, înainte ca lumea ”cealaltă” să ia fiinţă.”

Din propria sa experienţă, Eugene ştia că omul modern nu se poate întoarce cu adevărat la Hristos până nu devine mai întâi conştient de lepădarea de Dumnezeu a veacului său. Şi el socotea că este chemarea sa de scriitor de a răspândi această conştientizare, ca să facă deosebirea între cele ale lui Hristos şi cele care i se opun Lui oricât de neprimejdioase sau chiar „creştineşti” ar părea acestea pe dinafară.”

 

SURSA: “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose” de Ierom. Damaschin, Editura Sophia, Bucuresti, 2005

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке