Select Page

Omul egoist nu iubește așa cum trebuie, nici nu se smerește, nici nu se supune. Exact ce face și diavolul

Omul egoist nu iubește așa cum trebuie, nici nu se smerește, nici nu se supune. Exact ce face și diavolul

Împreună cu smerenia și cu ascultarea să ne străduim cu toată puterea sufletului nostru să cultivăm dragostea frățească. Omul egoist nu iubește așa cum trebuie, nici nu se smerește, nici nu se supune. Exact ce face și diavolul. Slujirea noastră să o facem cu toată puterea sufletului nostru, cugetând că Îl slujim pe Dumnezeu prin acea slujire, îi ajutăm pe frații noștri și războim nepăsarea și trândăvia.

Iar Dumnezeu această osteneală a noastră o primește cu tot sufletul și o depune în banca cerească. Iar când într-o zi vom merge către cele de Sus, vom afla răsplata acolo înmiită. […]

Cunoașteți din cartea Sfântului Ioan Scărarul numită Scara, pilda aceea a monahului celui sfânt, din a cărui mormânt a izvorât mir. Și sfântul egumen i-a chemat pe frați și le-a dat poruncă să sape în adânc jos, unde era îngropat  sfântul trup al monahului. După ce au dat pământul la o parte, au văzut că mirul avea izvorul sub picioarele monahului, ca dovadă că acesta făcuse multe osteneli pentru mănăstire, pentru Hristos, pentru ascultare și pentru frați. Iar Dumnezeu, Care cunoștea cu acrivie ostenelile sale, a venit la momentul potrivit ca să-l slăvească și să dea o lecție foarte bună monahilor, ca să se nevoiască după lege și corect.

Citim și în cartea lui Avva Dorotei: Avva Dorotei, când era mai tânăr, la mănăstirea lui Avva Serida, avea slujirea de infirmier. Îngrijea pe bătrâni și avea și alte ascultări. Se ostenea foarte mult și era mereu în mijlocul grijilor. A mers odată la zăvorâtul Avva Varsanufie și i-a spus:
– Avva, toată ziua mă aflu în grijă cu bătrânii și nu pot să mă rog. Nu găsesc timp deloc să studiez. Ce se va întâmpla cu mine?
Îi răspunde Avva Varsanufie:
– Fiul meu, ascultarea pe care o ai, ți-ai luat-o singur sau noi ți-am dat-o?
– Nu, Gheronda, mi-ați dat-o.
– De vreme ce ți-am dat-o noi, ascultarea este pomenire a lui Dumnezeu, urmare a lui Hristos, aplicarea poruncii lui Dumnezeu. Prin urmare, nu ești în afara sferei duhovnicești.

Era odată un om și voia să meargă într-o cetate mare. Iar când a ajuns la acea cetate, a întrebat pe locuitori: „Vreau să merg la cutare cetate. Pe unde merg? Pe ce drum să apuc?”. „Omule, te afli în cetatea ce o cauți și tu întrebi pe ce drum să apuci?”. Aceasta se întâmplă și cu tine, fiul meu (îi spune Avva Varsanufie). Ești în porunca lui Dumnezeu și te îndoiești dacă se lucrează voia lui Dumnezeu în grija infirmeriei?

Hristos, Primul Mare Ascultător, Noul Adam, a triumfat asupra Crucii și morții. Ne-a iubit, S-a smerit și S-a supus. Nu a făcut ascultare pentru mântuirea Lui personală, ci din dragoste față de om a făcut ascultare, Și-a tăiat cu desăvârșire voia, îndreptând astfel greșeala lui Adam cel de țărână, a deschis porțile Raiului, ca să intre ascultătorii duhovnicești întru Împărăția Sa. Aceleași suntem și noi datori să le facem. Suntem ucenicii Lui. Suntem chemați să-L urmăm cu credincioșie. Să ne smerim, să ne socotim lut. Ce este mai smerit decât lutul și țărâna? Să recunoaștem firea noastră, cugetând că Unicul Dumnezeu S-a smerit atât de mult, iar noi nu ne smerim nici măcar cugetul.

Dumnezeu rabdă greșelile tuturor oamenilor. Nimic nu este ascuns de ochii Săi. Toate faptele, gândurile, simțămintele noastre Îi sunt cunoscute; pe toate le cântărește, pe toate le are scrise și pe toate le va judeca. Ne mișcăm și trăim în Dumnezeu, trăim într-o oglindă, sub o lumină străbătătoare, care în același timp le înregistrează pe toate și dă socoteala fiecărei radiografii. Puțini sunt cei are păzesc poruncile Lui. Cea mai multă lume încalcă voia Lui. Îl amărăște neînchipuit de mult, calcă în picioare tot ce este sfânt și cuvios. Și toate acestea le vede și le rabdă. Această răbdare, această îndelungă-răbdare, faptul că încă îngăduie și nu distruge lumea, arată nesfârșita Sa smerenie.

Dacă am fi fost noi în locul lui Dumnezeu, cu împătimirea ce o avem, mii de lumi am fi distrus. Dar fiindcă Dumnezeu este minunat prin smerenia Sa, Dumnezeiescul Său Chip încă ne mai îngăduie, încă ne mai așteaptă, ne poartă de grijă ca să ne mântuim. Ne hrănește, ne îmbracă, ne dă înger păzitor, ne hrănește cu Sfintele Sale Taine, cu Trupul și Sângele Său, ne pregătește Împărăție nesfârșită, ne îngăduie atunci când ne abatem și mereu ne primește când ne pocăim.

 

Fragment din cartea Arta mântuirii, ce a apărut la Editura Evanghelismos.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.