Selectați pagina

Obiceiul pagan de a ridica Paharul cu Vin la mese

Obiceiul pagan de a ridica Paharul cu Vin la mese

Din viata Cuviosului Nicolae mohahul, care a fost ostas (sec. IX)

Una dintre sursele care mentioneaza inceputul acestui obicei pagan de a cinsti si ridica paharul cu vin in adunari la mese, o constituie Proloagele care cuprind Vietile Sfintilor insotite de cuvinte de invatatura. Interesant este faptul ca aceasta mentiune este cenzurata in majoritatea sinaxarelor editate mai recent incluzandu-le si pe cele ale unor editii si edituri consacrate ca fiind „traditionale”. Acest episod este relatat in viata Cuviosului Nicolae monahul pomenit in data de 24 Decembrie si il puteti citi spre finalul acestui material Textul este boldit ( adica evidentiat prin ingrosare).

Cuviosul Parintele nostru Nicolae a fost mai intai ostas, pe vremea lui Nichifor, imparatul grecesc (802-811), avand sub puterea sa cete de ostasi. Deci, odata avand razboi imparatul Nichifor, impotriva bulgarilor, a iesit si el cu ostasii lui si, inserand, a intrat la o gazda sa ramana peste noapte si, ospatand cu gazda si rugandu-se, s-a culcat sa doarma. Iar la straja a doua si a treia de noapte, fata gazdei, ranindu-se cu dragostea cea sataniceasca catre dansul, s-a apropiat lin de patul lui si, miscandu-l si desteptandu-l, il tragea pe el, cu cuvinte desfranate, spre impreunare trupeasca. Iar Sfantul a zis catre ea: “Inceteaza muiere, cu sataniceasca si nelegiuita ta indragire si nu pofti a-ti spurca trupul tau, si pe mine, ticalosul, a ma pogori la gratarul iadului”. Iar ea, rusinandu-se, s-a departat. Si dupa putin venind, iarasi silea catre pacat pe barbatul cel curat. Iar Sfantul a doua oara a departat-o pe dansa, certand-o foarte, iar ea, iarasi, s-a dus si imbatandu-se de indragire, iarasi s-a intors la dansul. Atunci Sfantul a zis catre dansa: “O, ticaloaso si plina de toata nerusinarea si obraznicirea, nu vezi ca dracii te tulbura pe tine, ca sa-ti piarda cinstea ta si sa te faca pe tine de ras si ocara tuturor, si sufletul tau sa-l arunce in gheena focului? Oare nu vezi ca si eu, smeritul merg la razboi, spre varsare de sange si moarte, cu puterea lui Dumnezeu, impotriva neamurilor pagane? Deci, cum voi spurca trupul meu, mergand la razboi?” Acestea si altele ca acestea, zicandu-le ei, a indepartat-o de la sine cu rusine. Si, sculandu-se si rugandu-se, a purces in calea sa.

Iar in noaptea urmatoare, pe cand dormea, s-a vazut pe sine la un loc cu larga vedere. Si aproape de el cineva puternic, sezand si avand piciorul drept pus peste cel stang, a zis catre dansul: “Priveste de amandoua partile pe ostasi”. Iar el a zis: “Asa, stapane, vad ca grecii taie pe bulgari”. Si a zis cel care se aratase: “Cauta acum spre noi”. Si, cautand spre puternicul acela, l-a vazut pe el rezemand piciorul cel drept de pamant si piciorul cel stang punandu-l peste cel drept, care lucru facandu-se, cautand iarasi spre osti, a vazut pe cei potrivnici taind fara crutare pe greci. Si, incetand taierea trupurilor, a zis puternicul acela catre dansul: “Cauta cu deadinsul la taierea trupurilor si-mi spune ceea ce vezi”. Iar el, cautand, a vazut tot campul cel intins sub ochii lui plin de trupurile mortilor, iar la mijloc era un loc gol si verde, atat cat s-ar fi culcat un om, si a zis: “Stapane, tot pamantul este plin de trupurile grecilor, celor taiati fara de crutare, afara de un loc, cat s-ar culca numai unul”. Atunci a zis puternicul acela catre dansul: “Si ce gmdesti despre aceasta?” El a raspuns: “Nestiutor sunt stapane, si nu pricep” Si iarasi a zis catre dansul, infricosatul acela: “Acest loc verde gol, pe care il vezi, care are culcus numai de un om, al tau este si intru el tu erai sa zaci taiat, ca si ostasii tai. Dar, de vreme ce in noaptea trecuta, pe balaurul cel impletit in trei, care de trei ori s-a luptat si a voit sa te ucida, cu barbatie l-ai scuturat de la tine, iata ca tu insuti te-ai slobozit de taierea aceasta si culcusul acela verde n-a avut parte de tine si ti-ai mantuit si trupul si sufletul tau. Deci, de acum, daca tu curat imi vei sluji si moartea cea fireasca o vei birui”. Acestea auzindu-le, s-a inspaimantat si, trezindu-se, s-a suit intr-un munte si s-a rugat lui Dumnezeu pentru oaste. Iar, intrand imparatul in stramtorile Bulgariei, s-au suit bulgarii in munte, lasand putini pentru paza, cateva mii, pe care, grecii taindu-i, s-au mandrit. Si imprastiindu-se prin tara; dupa putin, toata tabara grecilor a fost ucisa, impreuna cu imparatul Nichifor. Si se spune ca, daca-l aflara bulgarii pe imparatul grecesc ucis, i-au facut scafarlia capului pahar, si-l ridica cu vin imparatul bulgarilor, de-l bea plin, inaintea dregatorilor sai la adunari. Si de atunci s-a inceput a se ridica paharul la mese.

Deci, dreptul Nicolae, aducandu-si aminte de visul acela si multumind lui Dumnezeu, s-a intors de acolo cu lacrimi. Si, ducandu-se intr-o manastire a luat asupra lui chip calugaresc, si slujind curat lui Dumnezeu, s-a facut unul dintre parintii cei mari, intru Hristos Iisus Domnul nostru.

Sursa: blog-ul dedicat Sfântului Ierarh Glicherie

1 Comentariu

  1. vitalie

    nu trebuie ;prespunirile; de publicat.

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *