Selectați pagina

Oamenii de știință integri care încearcă să dovedească aberația ideologiei de gen sunt hărțuiți

Oamenii de știință integri care încearcă să dovedească aberația ideologiei de gen sunt hărțuiți

Familiile netradiționale, petrecerea timpului cu persoane ce se declară ca fiind transgender și internetul sunt cauzele principale pentru care adolescenții se declară transgender. Acestea sunt două concluzii majore ale unui studiu publicat în august privind cauzalitatea disforiei sexuale și pe care îl discutăm astăzi. Între timp, studiul a fost deja suprimat.

Părinții sunt primii și cei mai importanți factori pentru prevenirea confuziei sexuale în copiii lor. Familia naturală formată din bărbat și femeie, evitarea divorțului, evitarea experimentelor cu stiluri de viață sexuale promiscue, evitarea adoptării de stiluri de viață sexuală imorale, prevenirea vizualizării de către copii a materialelor sexuale online, și prevenirea prieteniilor lor cu adolescenți ori adulți care deja și-au schimbat sexul, sunt garanții dovedite care pot preveni disforia sexuală și transgenderismul la copii și adolescenți. 

Ereziile ideologiei de gen

Acum aproape 3000 de ani profetul Isaia rostea în ulițele Ierusalimului cuvintele lui Dumnezeu. Printre ele era și atenționarea “vai de cei ce socotesc răul bine și binele rău”! Aceste cuvinte, păstrate pentru noi în Isaia 5:20, au fost scrise nu numai pentru generațiile de atunci dar și pentru cele de azi. Nu e greu de priceput că vremurile în care trăim sunt astfel de vremuri în care lumina e numită întuneric și întunericul lumină.

(…)

Poate în nici un alt domeniu aceste cuvinte nu sunt mai valabile azi ca acela al revoluției sexuale dar mai ales al transgenderismului și ideologiei de gen. (…)E o doctrină periculoasă, în primul rînd pentru că e falsă, dar care e predată tot mai extensiv și de la o vârstă tot mai fragedă în școlile occidentale și care pretinde că sexul biologic nu da ființei umane identitatea ei sexuală. (Conform acestei teorii-n.n.)bărbații nu sunt bărbați pentru că prin naștere aparțin sexului masculin iar femeile nu sunt femei pentru că prin naștere aparțin sexului feminin. Conform ideologiei de gen, sexul biologic ori anatomic, e irelevant în definirea identității sexuale a ființei umane. Tot adepții acestei ideologii susțin că, dimpotrivă, băieții aparțin sexului masculin doar pentru că societatea i-a socializat și crescut să se identifice ca aparținînd sexului masculin iar fetele aparțin sexului feminin doar pentru că societatea le-a socializat și crescut să se identifice ca aparținînd sexului feminin. Natura(sau Dumnezeu) a greșit cînd a dat naștere la două sexe biologice diferite(spun adepții ideologiei de gen-n.n.).

Promotorii ideologiei de gen impun societății moderne rectificarea acestei presupuse anomalii a naturii, dând oamenilor zilelor noastre opțiunea să-și aleagă sexul, bărbații pe cel feminin iar femeile pe cel masculin. În plus,  propagă ideea că există mai mult de două sexe. Astfel, Germania, recent, a decretat prin lege ceea ce natura neagă și respinge, și anume că există trei sexe ori genuri diferite, nu două. De acum înainte germanii au dreptul să-și aleagă sexul și identitatea sexuală pe care și-o doresc iar procedurile chirurgicale le sunt puse la dispoziție pentru transformarea unui sex anatomic în altul. Natural, intervențiile chirurgicale sunt plătite din fondurile publice.

Oamenii cu minte și rațiune cred că acestea sunt aberații care nu trebuie acceptate ori încurajate, ci dimpotrivă descurajate și interzise. Dar se izbesc de aceleași obstacole cu care s-au confruntat începînd din anii 50 cînd revoluția sexuală, atunci încă în fazele ei incipiente, căuta să convingă societatea de normalitatea homosexualității și că oamenii se nasc homosexuali. Mișcarea transsexuală spune oamenilor că persoanele transgender se nasc așa și că societatea trebuie să accepte transgenderismul ca adevăr imuabil care nu poate fi pus la îndoială. Convenția de la Istanbul, adoptată prin Consiliul Europei cu mai mulți ani în urmă, deja conține o definiție a identității sexuale propusă de mișcarea transgenderistă pe care aceasta caută să o impună statelor care alcătuiesc Consiliul Europei. Curtea Constituțională a Bulgariei, însă, a declarat Convenția de la Istanbul neconstituțională și fără efect în Bulgaria tocmai din acest motiv. Paraguay și Peru au interzis prin lege ideologia de gen și recent Guatemala a introdus un proiect de lege care urmărește același scop.

Se nasc ființele umane transgender? Ne naștem noi cu confuzie sexuală în persoana noastră? În creierul nostru? Face confuzia sexuală parte din personalitatea noastră încă de la naștere? Promotorii ideologiei de gen ne spun că așa ne naștem. Să fie oare așa? Astfel de afirmații și ideologii transformă adevărul în minciună și minciuna în adevăr. Iar cei care refuză să îmbrățișeze minciunile ideologiei de gen ca adevăr sunt pasibili să fie penalizați. Nimic nou cu asta. Cei care se opuneau normalizării homosexualității au fost și ei pedepsiți și continuă să fie pedepsiți. Din nefericire, penalizarea celor care nu sunt de accord cu transgenderismul devine la modă, și nu doar în Occident dar și în România. În România, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), a lansat anul acesta acțiuni de penalizare împotriva unor părinți, preoți și episcopi care se opun promovării ideologiei de gen în școlile României. [Articol: https://romanialibera.ro/social/combaterea-discriminării-sau-combaterea-societății-civile-conservatoare-750359]

 Studiul lui Littman privind cauzalitatea disforiei sexuale

Un caz similar s-a întîmplat în Statele Unite în ultimele două săptămîni din august și privește un sociolog care a publicat un studiu care respinge noțiunea că transgenderismul e ceva cu care ne naștem. Studiul discuta cauzalitatea transgenderismului, adică ce îi determina pe unii dintre noi, și mai ales adolescenți, să se identifice că fiind transgender și să creadă că aparțin sexului opus ori diferit de sexul biologic cu care se nasc. Studiile privind etiologia transgenderismului sunt rare, iar cel publicat în august e probabil cel mai important studiu de acest fel publicat pînă acum. A fost motivat de explozia disforiei sexuale la adolescenții Americii, un fenomen care încă cu puțini ani în urmă era o raritate și ușor de tratat. În ani recenți tot mai mulți părinți americani sunt confruntați cu situația în care copiii lor adolescenți se plîng că nu se simt comfortabili cu sexul lor biologic și vor să-l schimbe. La nivel medical, diagnosticul este de disforie de gen. Alarmați, părinții nedumeriți se întreabă care sunt cauzele acestei epidemii care în perioada copilăriei lor era aproape în întregime necunoscută.

Acestei întrebări a căutat să-i dea un răspuns Lisa Littman(1), medic, Profesor de Științe Sociale și Comportament la Universitatea Brown din Statele Unite. Intitulat Rapid Onset of Gender Dysphoria în Adolescents and Young Adults: A study of Parental Reports (“Dezvoltarea rapidă a disforiei de gen în adolescenți și tinerii adulți: un studiu al declarațiilor părinților”), studiul a fost publicat pe 16 august dar a fost retras din circulație de către Universitate pe 27 august, cu scuzele de rigoare, ca urmare a unei campanii agresive a grupurilor homosexuale și transgenderiste din America împotriva autoarei.

Studiul profesoarei Littman era construit pe răspunsurile date la un chestionar de 250 de părinți care aveau copii și adolescenți între 11 și 21 de ani și care cereau părinților să le permită să-și schimbe sexul anatomic. Chestionarul a fost masiv și cuprinzător și acoperea 90 de întrebări. Concluziile la care Littman a ajuns după procesarea acestui volum imens de date sunt șocante:

(1) 62,5% dintre adolescenții care sufereau de disforie de gen au fost diagnosticați, înainte de a solicita schimbarea sexului anatomic, ca fiind suferinzi de tulburări psihice;

(2) 48,4% dintre ei sufereau de stres ori au fost traumatizați într-un fel sau altul în trecut;

(3) 45% dintre ei s-au mutilat ori au încercat să se mutileze înainte de a solicita schimbarea sexului; și

(4) 58% dintre ei aveau probleme de tip emoțional. În plus, majoritatea covîrșitoare a adolescenților care declarau neconformitate de gen erau fete. De ce exact nu se știe.

Dar părinții? Citiți cu atenție: 85,9% din părinții ai căror adolescenți se confruntau cu probleme de confuzie sexuală erau suporteri ai căsătoriilor între persoane de același sex și a drepturilor persoanelor transgender. Dintre aceștia, majoritatea covîrșitoare erau lesbiene care fie că trăiau cu alte femei, ori, în tinerețe, s-au identificat ca fiind lesbiene.

Fetele care au fost incluse în studiului lui Littman sufereau și de confuzie de orientare sexuală: 8,5% se identificau că fiind asexuale; 36,8% bisexuale ori pansexuale; 27,4% lesbiene; 35,4% heterosexuale; și 26,9% fără o orientare sexuală specifică. Dintre băieți, 9,1% se identificau că fiind asexuali; 11,4% bisexuali ori pansexuali; 11,4% homosexuali; 56,8% heterosexuali; și 25% fără o orientare sexuală specifică.

Littman a dat și peste alte detalii privind acești tineri care nu sunt cunoscute publicului ori nu sunt făcute public în mod intenționat:

21% dintre părinții chestionați au dezvăluit că înainte ca proprii copii să se identifice ca fiind transgender, copiii lor aveau prieteni ori cunoștințe apropiate care deja se identificau ca fiind transgender ori și-au schimbat sexul anatomic;

20% dintre părinți au observat că în preajma perioadei cînd copiii s-au identificat ca fiind transgender copii urmăreau online, îndeaproape și cu multă curiozitate, materiale și informații despre transgenderism și persoane care și-au schimbat sexul anatomic.

Concluzia logică a lui Littman a fost că mediul din familie și asocierea copiilor cu persoane care deja și-au schimbat sexul erau cauzele principale care i-au determinat să îmbrățișeze o identitate sexuală transgender. Acești copii și adolescenți sunt influențați să gîndească că singura cale pentru a rezolva problemele psihice cu care se confruntă, pentru a elimina stresul și, cel mai important, pentru a dobîndi fericirea, e prin schimbarea sexului anatomic. Pentru Littman, transgenderismul e un fel de credință, o convingere, o ideologie, “a belief(o credință)” în propriile ei cuvinte. Procentul copiilor care provin din aceste tipuri de familii netradiționale și se declara transgender e de 70 de ori mai mare ca al copiilor și adolescenților care se identifica ca fiind transgender dar provin din familii tradiționale.

 Vagabonzii internetului

Traiectoria spre transgenderism, în opinia lui Littman, e identică pentru toți copiii și adolescenții incluși în studiul ei: “parents have observed first hand their teenagers suddenly developing a ‘trans identity’ and the testimonials we receive by email follow a similar pattern: a daughter who has previously come out as lesbian, or has ASD or a history of mental / psychological health problems, or is bullied / isolated, susceptible to peer pressure, or has experienced previous trauma and has discovered that she is ‘trans’ from immersion în Tumblr or YouTube transition videos. Almost 100% of the sons of parents who contact us are ASD/OCD. None of these children showed any evidence of gender confusion before adolescence”. (“Părinții au observat în primul rând cum copiii lor adolescenți brusc dezvoltă o identitate trans-sexuală iar mărturiile pe care le primim prin email au un model similar: o fiică care anterior se declara lesbiană, ori suferea de tulburare din spectrul autist, sau avea un istoric de probleme psihologice sau de sănătate mentală, ori era hărțuită ori izolată de egalii de vârstă, ori era influențată de presiunea  grupului de egali, ori a fost traumatizată în trecut și descoperă că e trans-sexuală după ce urmărește materiale video pe Tumblr și YouTube ale persoanelor care și-au schimbat sexul.

Aproape 100% dintre copiii părinților care ne-au contactat suferă de tulburare din spectrul autist sau tulburare obsesiv-compulsiva. Nici unul din acești copii nu au dat nici un semn de confuzie sexuală înainte de anii adolescenței”)

Am putea spune deci că acești copii și adolescenți sunt vagabonzi ai internetului, nesupravegheați de părinți, rătăcesc și se pierd în labirinturile tenebroase ale spațiului virtual.

 Atacurile împotriva lui Littman

Imediat după publicarea studiului, organizațiile homosexuale și pro-transgenderiste din America au lansat atacuri psihologice la adresa lui Littman și a Universității. Strigătele stridente au fost cele cu care deja suntem bine obișnuiți: “transgenderismul e ceva cu care ne naștem”; Littman e “transfobă”; “studiul ei incită la ură (“hate speech”) împotriva persoanelor transgender”; “Littman face parte dintr-o “conspirație” de extremă-dreapta care urmărește penalizarea persoanelor care își schimbă sexul anatomic”. Atacurile au fost agresive și constante.

Pe 27 august Universitatea Brown a denunțat studiul lui Littman insinuând că nu a fost formulat conform rigorilor științifice. Am putea fi tentați să credem că Universitatea ar avea dreptate, dar asta e îndoielnic. Concluzia cea mai credibilă, însă, este că ne confruntăm cu hărțuirea intenționată a oamenilor de știință cu integritate intelectuală care refuză să capituleze în fața asalturilor grupurilor transgender. De altfel, cazul lui Littman nu e izolat. Sociologi și psihologi care au studiat persoanele care și-au regretat tranziția de la un sex la altul nu pot să-și publice studiile și concluziile. Această categorie de cercetători e marginalizată și fonduri pentru acest tip de cercetări sunt greu de obținut. Nu cu mult timp în urmă, de exemplu, Universitatea Bath Spa din Anglia a blocat studiul lui James Caspian despre persoanele care își regretă schimbarea sexului. În Marea Britanie atacurile sunt identice. Un ultim exemplu parvine tot din ultima săptămînă din august 2018. Grupuri homosexuale și transgenderiste britanice au atacat-o pe Victoria Atkins, avocat și membru al Partidului Britanic Conservator, pentru că, într-un interviu cu publicația Telegraph, și-a exprimat îngrijorarea privind explozia numărului copiilor și adolescenților britanici care se consideră ca fiind transgender și cer modificarea sexului anatomic. Consecințele, zicea ea, țin “toată viața” și deciziile de schimbare ale sexului nu trebuie luate pripit.

Pe scurt, punctul esențial al articolului este că părinții sunt primii și cei mai importanți factori pentru prevenirea confuziei sexuale în copiii lor. Familia naturală formată din bărbat și femeie, evitarea divorțului, evitarea experimentelor cu stiluri de viață sexuale promiscue, evitarea adoptării de stiluri de viață sexuală imorale, prevenirea vizualizării de către copii a materialelor sexuale online, și prevenirea prieteniilor lor cu adolescenți ori adulți care deja și-au schimbat sexul, sunt garanții dovedite care pot preveni disforia sexuală și transgenderismul la copii și adolescenți.

 

(1)https://en.wikipedia.org/wiki/Lisa_Littman

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *