Selectați pagina

O părere – Despre ce este îngăduit și ce nu este îngăduit a primi creștinul

O părere – Despre ce este îngăduit și ce nu este îngăduit a primi creștinul

DESPRE CE ESTE INGADUIT SI CE

NU ESTE INGADUIT A PRIMI CRESTINUL

~~~+~~~

„Cerul si pamantul vor trece,

dar cuvintele Mele nu vor trece”.

(Matei 24, 35)

Cu aceste cuvinte a incheiat Domnul nostru Iisus Hristos raspunsul dat ucenicilor la intrebarea lor cu privire la vremurile care vor precede cea de a do­ua venire a Sa. Asadar, inainte de toate, crestinul tre­buie sa primeasca statornic gandul ca vremurile lui Antihrist neaparat vor veni. Dar „sa nu va ama­geas­ca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii” (II Tesaloniceni 2, 3).

Se pare ca aceste vremuri s‑au apropiat, caci sunt ca si implinite atentionarile Sfantului Apostol Pa­vel catre ucenicul sau: „Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele. Ca vor fi oameni iu­bi­tori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hu­li­tori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucer­ni­cie, lip­siti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, nein­franati, cruzi, neiubitori de bine, tradatori, necuviinciosi, ingam­fati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dum­ne­zeu, avand infatisarea adevaratei credinte, dar ta­ga­du­ind pu­terea ei. Departeaza‑te si de acestia!” (II Ti­motei 3, 1‑5).

Cei prin care se pregatesc de pe acum con­di­ti­i­le domniei lui Antihrist cu dibacie incearca sa se­me­ne, atat in mintea celor ce cred in stiinta, cat si in mintea celor ce cred in Dumnezeu, ideea ca lucrurile duc firesc si inevitabil spre acest final dorit de ei. Demonstratia lor se bazeaza pe cunostinte as­tro­nomice convertite in astrologice, astfel incat sa slu­jeasca ideii pe care vor sa o implanteze in mintea oa­me­nilor. Se porneste de la faptul stiintific stiut ca a­xa Nord‑Sud a Pamantului descrie in miscarea ei un con complet in 25764 de ani. Viteza de precesie este, deci, de un grad in 71,5667 ani. Zona cereasca din ju­rul e­clipticii (planul orbitei Pamantului) cu o latime de 18 grade se numeste zodiac, pentru ca aici se ga­sesc ce­le 12 constelatii parcurse succesiv de Pamant in mis­ca­rea sa anuala. Fiecarei constelatii ii revin pe ecliptica 30 de grade. Miscarea de precesie acopera ce­le 30 de grade ale unei constelatii in 30 x 71,5667 = 2147 de ani, durata care este interpretata ca o era in viata ci­vi­li­za­tiei umane. Luand ca reper punctul vernal gamma al echi­­noctiului de primavara, in anul 6509 i.H. acest punct a iesit din constelatia Racul si a intrat in Gemeni. Pes­te 2147 de ani, adica in anul 4362 i.H., punctul e­chi­noctial iesea din Gemeni si intra in constelatia Ta­u­rul. Dupa alti 2147 de ani, deci in anul 2215 i.H., punc­­tul echinoctiului de primavara parasea Taurul si intra in Berbec. In anul 68 i.H. punctul vernal ga­m­ma intra in constelatia Pestilor, unde se afla si a­cum, pana in a­­nul 2079 d.H., cand, parasind Pestii, va in­tra in Var­sa­tor.

Dupa ce castiga increderea oamenilor cu a­ces­­te afirmatii, strict stiintifice si adevarate, se apro­pie de scopul lor legandu‑le cu evenimentele biblice, ca sa‑i castige si pe cei credinciosi. Incep prin a pro­pune ca in anul 6509 i.H., cand se intra in constelatia Gemenilor, a avut loc facerea lumii, a lui Adam si a Evei. Sa retinem insa ca gresesc cu cca. 1000 de ani in plus, dar au neaparata nevoie ca evenimentul bi­blic sa fie la acea data, ca sa poata derula mai de­par­te sce­nariul lor astrologic cu un pas de 2147 ani. De fapt, autorii scenariului nici nu cred in ce, din vicle­ni­e, spun. Cand sustin ca in acest an punctul luat ca re­per a iesit din constelatia Racului si a intrat in Ge­meni, au o scapare de logica: ca sa iasa din conste­la­tia Ra­cu­lui, trebuia ca ea sa existe deja. Inseamna ca pen­tru ei universul exista mai dinainte, nu a fost fa­cut a­cum. Cand in anul 4362 i.H. se intra in constelatia Taurului se sustine ca ar fi avut loc potopul biblic. Biblia il plaseaza insa cu cca. 1500 de ani mai tarziu. Cu 2215 ani inainte de Hristos, cand se intra in constelatia Berbecului, apareau marile imperii, in­col­­tea stiinta, gandirea umana incepea sa accepte exis­ten­ta unui Dumnezeu unic, Moise primeste Ta­blele Legii Vechi si instituie religia mozaica, prin ca­re se con­­sacra monoteismul yehovist legat de Dum­ne­zeu Tatal. Spre sfarsitul acestei perioade (cca. 500 ani i­na­inte de Hristos), apar reformatori care tran­sfor­ma po­liteismul in monoteism: Buddha pentru hin­duism si Confucius pentru daoism, desi aman­do­ua aceste cre­dinte sunt mai degraba fara Dumnezeu per­sonal. In anul 68 i.H. Europa conduce lumea prin no­ul imperiu roman, se nasc Sfintii Parinti Ioachim si Ana, prin care se pregateste venirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care va domina prin crestinism toata pe­­rioada cat Pamantul se va afla in zodia Pestilor. In anul 2079 d.H., o data cu intrarea in zodia Var­­satorului, va fi era Duhului, care se sustine ca va in­­telepti pe oameni sa inteleaga deplin voia lui Dum­ne­zeu si adauga abil ca lumea va fi organizata intr‑un stat unic, condusa de un presedinte mondial, religii­le vor disparea prin unirea intr‑o singura Biserica, ce va a­­vea un singur Mare Preot, in persoana liderului po­litic mondial, ca si cum aceasta ar fi voia lui Dum­ne­­zeu.

Mentionarea evenimentelor trecute la date pro­­­­puse de ei are rolul de a intemeia calendarul lor astrologic si astfel sa scoata concluzia urmatoare: a­sa cum s‑au intamplat intocmai in trecut cele pro­o­ro­cite, pentru ca reflecta voia lui Dumnezeu din mo­ment ce sunt descoperite prin randuielile din uni­vers, tot asa se vor confirma si cele viitoare. Intentio­nea­­za sa ne bage astfel in cap ideea ca statul unic si li­­de­rul unic sunt de neevitat, pentru ca asa este ho­ta­rat de Dumnezeu de cand a facut lumea si i‑a ascuns vi­­i­to­rul in mersul stelelor. Aceste idei sunt intens mediatizate in Apus si multi deja cred asa, inclusiv ortodocsi ajunsi sa tra­iasca pe acolo.

Globalizarea planetei intr‑un stat unic este vestita ca voie a lui Dumnezeu prin faptul ca in anul 2079 pozitia stelelor se va aranja astfel incat se poate interpreta de cititorii in stele ca tronul din Nord va fi purtat de pestele din Sud. Se fagaduieste ca va fi o perioada de mare fericire pe Pamant, pentru cei ce con­duc si pentru cei ce sunt condusi, deoarece ste­le­le cele mai cunoscute din constelatia Varsatorului, in ca­re se va intra, se numesc Sadalmelik si Sadalsuud, adica Fericirea regelui si Fericirea lumii. Regele unic va fi si preot suprem, pentru ca aceasta constelatie co­­respunde in mitologie cu Ganymede, faimosul print troian care a ajuns paharnicul lui Zeus, ca un rege jertfitor. Cre­din­ta unica inseamna Elohim = Alah = Dao = Brah­ma. Glo­ba­lizarea este prezentata ca o conse­cin­ta inevi­ta­bi­la a legilor care guverneaza universul, a legilor lui Dum­nezeu, care, extrem de interesant, se pre­cizeaza ca nu este acelasi cu Yehova. Dar, daca nu este Dum­ne­zeu revelat in Sf. Scriptura, nu poate fi decat vrajmasul!!!

Facand din fenomenele astronomice nu nu­mai ceasul nostru cosmic, ci si indicator al mersului so­ci­e­ta­tii omenesti, autorii unor asemenea teorii New A­ge reusesc din pacate sa ii abureasca pe multi, fie ca sunt oameni de stiinta, fie ca sunt oa­meni de cre­dinta. Presedintele mondial pe care vor sa ne o­bis­­nuiasca a‑l astepta nu poate fi decat An­ti­hris­tul, ca­re la vremea sfarsitului va sluji mai ma­re­lui demonilor, indiferent cum este el numit. Ni se im­planteaza i­de­ea ca in cateva decenii urmeaza sa se intample toate acestea, asa cum s‑au intamplat si ce­le trecute, apa­rent asociate cu calendarul lor as­tro­logic.

Tot mai multe dintre semnele amintite de Man­tu­itorul si detaliate in proorocii de Duhul Sfant ca vor anunta apropierea sfarsitului pot fi regasite in via­ta societatii umane de astazi. Globalizarea politica a inceput si se lucreaza frenetic la conturarea Statului Unic Mondial. Doua continente, Europa si America de Nord, au devenit deja, practic, doua state. Germenul viitoarei con­du­ceri unice exista in Organizatia Natiunilor Unite, ca par­lament, si in Consiliul de Securitate, ca guvern. Per­sonal, cred ca se va implini inainte de anul 2079. E­venimentele se vor precipita, caci vrajmasul stie ca are timpul limitat si ca se apropie de sfarsit. Pe ma­sura ce are impresia ca este stapan peste situatie, va forta lucrurile.

Ecumenismul pregateste si el cu migala uni­rea Bisericilor. Organizatia Natiunilor Unite a lansat de­ja proiectul pentru construirea Bisericii Intalnirii, in ca­re sa fie reunite cele cinci religii importante: iu­da­ismul, crestinismul, islamismul, hinduismul si bu­dis­mul. Fiindca ni se pregateste sfarsitul, se ga­sesc si oa­meni care incearca sa ii pregateasca pe se­me­nii lor pen­­tru primirea cum se cuvine a acestui ine­vitabil sfar­sit. Este regretabil ca nu se face acest lu­cru cu in­te­lepciunea si cu autoritatea Bisericii.

Lasata pe seama unor initiative particulare, lu­crarea aceasta este paguboasa din mai multe pun­c­te de vedere. In primul rand pentru ca se da prilejul sa se reproseze Bisericii ca nu‑si face datoria fata de cre­dinciosi, lasandu‑i abandonati in ceata, ceea ce ar pu­tea mari distanta dintre Biserica si credinciosi, con­tri­­buind la implinirea dorintei masonice de a scoate Bi­se­rica din viata oamenilor. Oamenii trebuie sa‑i sim­ta permanent grija si ocrotirea ei de Mama. In al doilea rand, pentru ca, neavand re­cu­noas­terea necesara in fata tuturor, cei care vorbesc se fac as­­cultati numai de o mica parte a poporului, mai e­xact, doar de cei care mai stiu cate ceva din inva­ta­tu­­ra Bisericii despre vremurile din urma, sunt deja ingrijorati si gata sa se sperie de mesajele mai alar­mis­­te decat este cazul in acest moment. In al treilea rand, pentru ca se da prilej de a­fir­­mare a unor opinii carora le lipseste bunul dis­cer­na­mant de a separa ce se poate primi de ce nu se poate primi si cele pregatitoare de cele finale. Nu a­vem ne­voie de un mic segment panicat, ci de un in­treg po­por care stie ce face.

Sigur ca Biserica are dreptate daca spune a­cum ca „nu este inca vremea lui Antihrist”, dar a­ceas­ta nu inseamna ca poate spune: „Stati linistiti, nu este in­ca vremea lui Antihrist!”. Nu putem sta linistiti cand i se pregateste calea. Desigur ca lucrurile isi vor vedea de mersul lor in aceeasi directie, caci ce a zis Mantuitorul in Evanghelia Sa si Duhul Sfant in pro­orocii ca va fi, aceea nu se poate sa nu se implineasca, con­form citatului cu care am inceput acest text, dar tre­buie sa ne gasim pregatiti pentru cele ce vor veni. Pentru aceasta trebuie spus clar ce este propriu acestei etape si ce ne rezerva viitorul, ce se poate ac­cepta acum si ce nu se poate accepta, nici acum, nici in viitor.

Ca sa nu se faca viata oamenilor imposibila i­na­­inte de vreme, amenintati de unele voci cu pier­de­rea mantuirii daca vor folosi carduri in loc de bani, as fi vrut sa aud din partea Bisericii enuntate cateva prin­cipii in baza carora oamenii sa raspunda pro­vo­ca­rilor facute de o lume in fond necrestina, care la e­saloanele sale superioare are masoneria mondiala, iar masoneria, de la anumite grade secrete in sus, ii are ascunsi pe Inteleptii Sionului. Daca ar vedea ei ca Bi­serica si‑a pregatit poporul pentru cele viitoare, poa­te nici nu ar mai propune ce au in gand a face si, ca la Ninive, s‑ar amana sfarsitul acestei lumi pana vor ga­si alta cale de implinire a scopurilor lor.

Dar asa, pregatesc ei dinainte poporul pentru a primi propunerile lor, iar Biserica, si de va riposta in fata faptului implinit, nu va mai avea audienta. Dum­­nezeu, in prestiinta Lui, cand a insuflat Sfan­tu­lui Ioan Apocalipsa, stia care va fi atitudinea noastra, dar aceasta nu inseamna ca vrea sau ne de­ter­mi­na sa avem aceasta lipsa de reactie care grabeste so­si­rea vremurilor apocaliptice.

Ca sa iesim din ceata, dupa parerea mea, a­ces­­te principii sunt urmatoarele:

1. Numarul 666, repetat numai el pe toate ce­le, devine o pecete in sensul Apocalipsei, adica pe­ce­tea lui Antihrist. Numarul 666 prezent intr‑o enu­me­rare, alaturi de alte numere, nu are aceasta sem­ni­fi­catie. Sau daca pe unele lucruri ar fi 666, iar pe al­te­le, de exemplu, 222, de asemenea nu ar avea sem­nificatia de pecete. Dar daca numai 666 se repeta peste toate, devine intr‑adevar pecetea descoperita de Dum­ne­zeu autorului Apocalipsei: „Si ea [fiara – n. n.] ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei sa­raci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa‑si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, de­cat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau nu­marul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere, sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 13, 16‑18).

Nu este o intamplare oprirea asupra acestui nu­mar. Daca, din respect, ar fi vrut sa tina cont de sen­­sibilitatile crestinilor, asa cum in baza mult tram­bi­tatelor drepturi ale omului tin cont de sensi­bili­ta­tile credinciosilor din alte religii si de pretentiile gru­­­purilor de tot felul (vezi cazul gay), stiinta si tehnica de astazi ar fi permis in mod sigur depasirea difi­cul­tatilor create de folosirea altui numar, chiar daca ar fi adevarat ca 666 ofera niste avantaje in lucrul cu cal­culatorul. Este insa un atac deliberat la adresa cres­­tinis­mului. Cei din spatele masoneriei cunosc Scrip­tura si au pregatit indelung terenul ca sa poata organiza lucrurile exact asa cum nu le este ingaduit cres­ti­nilor sa faca fara sa se lepede de Dumnezeu. Sa vedem ce se poate folosi si ce trebuie respins din ce­ea ce este pecetluit cu acest numar.

2. Intrucat in Sf. Scriptura avem scris ca cel ce va primi pe trupul sau acest semn al fiarei va fi sters din Cartea Vietii („Si al treilea inger a venit du­pa ei, strigand cu glas puternic: Cine se inchina fiarei si chi­pu­lui ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, tur­nat neamestecat, in potirul maniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului” – Apocalipsa 14, 9‑10), nu este ingaduit nici u­nui crestin sa primeasca implantarea pe trupul lui a unui cip, sau ce o fi si cum se va numi, sub nici un motiv, chiar cu pretul vietii. Crestinul trebuie sa refuze acest lucru chiar da­­ca viclenia vrajmasului va face sa nu fie asociata la inceput cu o lepadare explicita de credinta, ci se va ar­gumenta cu inlaturarea pericolului de pierdere sau furare a cardului etc. Oricum va avea con­se­cin­ta unei caderi din har. Sunt sigur ca pana la urma dia­vo­lul va vrea sa obtina de la oameni marturisirea le­pa­da­rii de Hristos, caci nu se multumeste doar cu in­vi­nu­­irea noastra implicita la Judecata. Ar obtine prea putin inselandu‑ne fara sa stim ce se intampla. Cand va fi mai stapan pe situatie, va pune conditii mai as­pre. Iar cei cazuti din har prin compromisuri an­te­ri­oa­re nu vor avea taria de a rezista cand se va ce­re o a­­pos­tazie explicita. Aceasta lepadare nu este in­ga­du­ita nici macar de forma, amagindu‑ne cu gan­dul ca in taina am ramas credinciosi lui Hristos. A­vem din vie­tile sfintilor mucenici dovada ca nu au a­runcat nici de forma tamaie pe altarul zeilor pentru a‑si scapa via­ta.

Referitor la locurile de implantare pe trup, sa nu ni se para intamplator ca „cercetarile” recente au gasit adecvate fruntea si mana dreapta, adica exact lo­­curile proorocite in Apocalipsa.

3. Daca aceasta pecete ramane exterioara tru­pului nostru, consecintele se diferentiaza in felul ur­ma­tor: a)Apocalipsa. b) Daca nu se aminteste in nici un fel de Dum­nezeu si pecetluit cu 666 este un lucru exterior, se poa­te primi, caci cel pe care Mantuitorul l‑a numit sta­panitorul lumii acesteia (l‑a numit, nu l‑a facut; el a ajuns sa se instapaneasca prin uzurparea ade­va­ra­tu­lui stapan inselat de el – omul) si‑a pus sau isi va pune pecetea sa peste toate lucrurile. Aproape nu se mai gasesc in magazine obiecte care sa nu aiba pe ele codul de bare* in care zace ascuns si 666. Ca urmare, si cardul care tinde sa inlocuiasca ba­nii lichizi, chiar daca are pe el insemnul 666, este tot un instrument de lucru exterior, care poate fi pri­mit. Martirii primelor veacuri se foloseau si ei de mo­­­­ne­dele pe care erau insemnele zeilor pagani, cat timp nu era implicata o lepadare de credinta. Cardul es­te si el un instrument de plata. Daca eu ma pot le­gi­ti­ma cu un alt act de identitate ca sunt persoana pro­pri­e­ta­ra a contului desemnat cu un numar din ca­re poa­te face parte si pecetea 666, cardul este i­den­tic in acest caz, de exemplu, cu o punga de cafea pe ca­re o fo­lo­sesc, desi se afla si 666 in codul de bare de pe ea; sau cu o bancnota cu insemne masonice, pre­cum euro. c) Daca in viitoarele acte de identitate per­soa­na mea este desemnata insa cu un numar, precum co­­dul numeric personal de acum, in care este pre­zen­ta si pecetea 666, asa ceva nu se poate primi, chiar daca ramane un act exterior, nu mi se implanteaza pe trup. Nu se poate sa semnez ca „Eu sunt persoana cu nu­ma­rul 666…”. Tot ce se conjuga cu „a fi” nu ne es­te permis sa fie decat prin Dumnezeu. Diavolul nu poa­te fi amestecat decat in „a avea”. Imi este, deci, in­ga­du­­­it sa conjug: „Eu am cardul cu numarul 666…”. Dar eu, ca persoana, din alte documente cu care ma le­gi­ti­mez, rezulta ca sunt ZX, nu 6661480824… d) As putea avea chiar un act de identitate, cu sau fara cip (daca ne sunt cunoscute informatiile de­pu­­se, nu conteaza forma de depozitare a in­for­ma­ti­i­lor, afectata de nivelul tehnologic al fiecarui mo­ment), care este inseriat din fabricatie cu un numar al lui din care face parte si pecetea 666, daca eu ca persoana a­jun­­sa proprietara a acelei legitimatii sunt numit nu prin aceasta serie a actului, ci prin nume sau printr‑un cod numeric personal nepecetluit cu 666.

Situatia ar fi similara fostelor buletine sau ac­tu­alelor carti de identitate, modificate in viitor doar in sensul ca nu vor mai avea inscrisuri clasice, ci un suport electronic pentru informatii si in numarul lor in­clus 666. Cand mi se atribuie mie, se completeaza nu­­mele meu si un cod personal fara 666. In acest caz, pecetea este a actului, nu a mea, si, cum spu­neam, pot conjuga: „Eu am cartea de identitate cu nu­marul 666164…”, asa cum acum am CI cu seria GX, nr. 164594. Acea serie de fabricatie a cartii de i­den­titate atribuite mie poate fi folosita ca si pana a­cum ca in­for­matie suplimentara de identificare a mea, fara a ma confunda eu cu ea. Pecetea este pre­zen­ta pe ea ca pe orice produs din lumea aceasta, de ca­re am spus ca ne putem folosi. An­tihristul este stapan sa‑si conduca cum vrea lumea aceasta, in care mi s‑a dat sa traiesc si nu pot trai decat folosindu‑ma de ce gasesc in ea. Insa eu nu‑l am de stapan, cat timp persoana mea, care Il marturiseste pe Dumnezeu, ramane nepecetluita si se leapada de el, chiar cu pretul prigoanei pentru nepecetluire.

Folosirea cip‑urilor viitoare devine ingri­jora­toa­re insa, deoarece informatiile nefiind la vedere, e­xis­­ta pericolul ca in el, fara ca eu sa stiu ce scrie des­pre mine acolo cand l‑am acceptat, sa fiu persoa­na cu numarul 6661480824…, nu cu numele ZX si doar posesor al cip‑ului cu numarul 666… De aceea este de dorit sa nu primim forme de legitimatii in ca­re nu­mele si codul meu personal nu sunt la ve­de­re. Cat despre carduri, pentru pace in suflet, a­cum credinciosii pot insista ca banii sa le fie depusi intr‑un cont personal. Se pare ca exista aceasta for­ma legala, dar se tine in secret sau, oricum, nu se stimu­leaza a­pe­­larea la ea, chiar se descurajeaza.

Biserica ar trebui sa se implice pentru a ob­ti­ne in mod oficial din partea statului aceasta scapare cre­dinciosilor sai care nu vor sa primeasca un card. O­bli­­gatoriu nu poate fi, din moment ce trebuie sa se fa­ca cerere pentru atribuirea lui. (Vedeti viclenia dia­vo­lului? Ne pune sa cerem noi! Probabil ca asa va fi si cu cele din urma, ca sa ne poata acuza la Judecata Dom­nului, dupa cum spuneam mai sus, printr‑o le­pa­­dare explicita, facuta chiar la cererea noastra.) Cere­rea il face, deocamdata, optional; nu se cere ceva ca­re e obligatoriu. Iar Biserica trebuie sa aiba grija ca sta­tul sa nu‑l faca obligatoriu.

Rezumand, principiile amintite ar fi:

– sub nici o forma, stiuta sau nu acum, in­tre­va­­zuta sau nu in viitor, nu pot primi pecetea in le­ga­tu­­ra cu persoana mea, nici in acte si cu atat mai pu­tin in trup;

– ma pot folosi de lucruri pecetluite ex­teri­oa­re persoanei mele.

Pornind de la aceste principii, fiecare poate in­te­lege ce poate accepta si ce trebuie sa respinga in a­ceasta perioada premergatoare ultimilor trei ani si ju­ma­tate din viata acestei lumi, cand va domni in mod declarat pe pamant Antihristul, caruia, dupa cum am a­ratat, i se pregateste calea. Cel care face altfel o face pe propria raspundere cu privire la consecinte. Iar con­­secintele sunt pierdere de har. Biserica trebuie sa ne atraga atentia ca desi Apocalipsa aminteste doar de pecetluirea trupului, primirea unei legitimatii in care este pecetluita persoana este o cadere din har, si, astfel, vom ajunge neputinciosi sa rezistam ispitei fa­ti­­se din vremurile in care fiara isi va da arama pe fa­ta. In acele vremuri, pedeapsa va incepe inca din viata aceasta. Un parinte al Bisericii a propovaduit ca apa data de Antihrist pe timpul secetei ingaduite de Dum­nezeu in vremurile din urma nu va tine de sete, iar cei ce se vor lepada de Antihrist vor bea ulei sfin­tit si nu le va mai fi sete de apa. Dumnezeu va mai fa­ce o ultima chemare la pocainta in acel timp ra­mas: „Si am auzit glas mare, din templu, zicand celor sapte in­geri: Duceti‑va si varsati pe pamant cele sapte cupe ale maniei lui Dumnezeu. Si s‑a dus cel dintai si a varsat cupa lui pe pamant. Si o buba rea si ucigatoare s‑a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se inchinau chipu­lui fiarei” (Apocalipsa 16, 1‑2).

Dar mai ingrijoratoare trebuie sa fie osanda vesnica („Si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fia­rei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” – Apocalipsa 14, 11). Cei care vor vedea in Antihrist si pro­­orocii lui niste castigatori se vor insela, pariind pe cel ce pierde, caci „fiara a fost rapusa si, cu ea, pro­o­ro­cul cel mincinos, cel ce facea inaintea ei semnele cu care ama­gea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s‑au in­chi­nat chipului ei. Amandoi au fost aruncati de vii in ie­ze­rul de foc unde arde pucioasa. Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia care iese din gura Celui ce sade pe cal, si toate pa­sa­ri­le s‑au saturat din trupurile lor” (Apocalipsa 19, 20‑21).

Fericiti cei care, nepierzand harul prin in­cu­vi­in­­­tari anterioare, vor arata „rabdarea sfintilor, care pa­zesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus” (A­po­ca­lipsa 14, 12). Despre acestia, care vor putea rezista cu pretul vietii presiunii de apostazie din vremea sfar­sitului, autorului Apocalipsei i s‑au descoperit ur­­matoarele: „Si am vazut sufletele celor taiati pentru marturia lui Iisus si pentru cuvantul lui Dumnezeu, care nu s‑au inchinat fiarei, nici chipului ei, si nu au primit sem­nul ei pe fruntea si pe mana lor. Si ei au inviat si au imparatit cu Hristos mii de ani” (Apocalipsa 20, 4).

* Codul de bare a fost imaginat pentru a putea citi u­sor pe ambalajele unor marfuri numarul de identificare a pro­dusului si pretul cu ajutorul unui fascicul de lumina. Nu­­merele sunt codificate printr‑o conventie de alternare a unor linii negre si albe, cu trei grosimi diferite: subtiri, mij­­locii si groase. De exemplu, cifra unu este codificata prin trei bare de grosime mijlocie, in ordinea negru, alb, ne­gru; ci­fra doi are la mijloc zona alba subtire; cifra sase are toa­te barele subtiri; cifra sapte are zona alba de la mij­loc groa­sa. Daca urmariti codul de bare de pe orice produs, veti con­sta­ta ca are la inceput, la mijloc si la sfarsit bare ceva mai pre­lungite in jos; veti mai constata ca totdeauna aceasta ex­ceptie o face acelasi tip de bare: doua bare negre sub­tiri, despartite de o zona alba, subtire si ea; dar acest cod am spus ca este al cifrei sase! Asadar, pe toate produsele, in a­ce­­­leasi pozitii, se afla de trei ori sase, adica pe toate este pre­­zenta pecetea 666! Ca-i o pecete independenta de numarul de identificare al produsului si de pretul aces­tu­ia o dovedeste faptul ca aceste cifre 6 nu fac parte din codul pro­dusului sau din pret. Calculatorul descifreaza aceste in­formatii utile numai din succesiunea barelor mai scur­te, dar refuza citirea lor daca nu sunt prezente cele trei gru­pari de bare mai lungi, adica daca produsul nu are pecetea 666.

Fragment din “Mantuitoarea frica de Dumnezeu”, de Ierom. Grigorie Sandu

2 Comentarii

  1. simona

    Oricum vor ramane o turma mica toti acei crestini adevarati , ce-i impiedica sa devina cersetori ? situatia lor materiala , masini , case ,lux? Nu vedeti nebunia ? Nu ne mai intereseaza curatenia sufletului , Duhul Sfant , sfintenia , ne preocupa sa nu luam cipul . Ca in rest suntem la zi cu toate.Sa vina cipul si fiercare va decide . Ati rezolvat cu sectele , cu ereziile , cu secularizarea ? Deci de-asta nu ne vom mantui , ca vom primi pecetea cipului, iar daca nu o vom primi ne vom mantui in masa , cu totii. Sfintii Parinti au talcuit acest semn ca fiind duhovnicesc , nu are legatura cu trupul fizic ,( desi si trupurile participa la mantuire) , este vorba de minte si de lucrare, adica tocmai ceea ce ne afecteaza sufletul si nu ne putem mantui fara prezenta mintii in Dumnezeu si a lucrarii a ceea ce este placut lui Dumnezeu si nu ceea ce ne place noua , ca oanemi sa facem dupa mintea noastra stricata . ” Voi Ma cinstiti doar cu buzele, dar inima voastra este departe de Mine ” – zice Dumnezeu . Stam in biserica , dar mintea nu se roaga , e pe coclauri , dar ce importanta are , ca nu am primit pecetea cipului , deci ma mantuiesc. Stau in casa si privesc la televizor in loc sa fac inchinaciuni si metanii , dar ce daca ! ma mantuiesc , caci nu am primit pecetea cipului pe mana. Vai noua cand vom lua drept bine raul si cand vom zice intunericului lumina !
    Vai noua ca nu citim si nu ne rugam suficient , caci altfel ne-am fi insusit gandirea Sfintilor Parinti si Duhul Sfant si am avea puterea sa discernem intre bine si rau , intre minciuna si adevar ! Drept a grait Duhul Sfant prin gura lui David : ca pacatosii sunt “ca praful ce-l spulbera vantul de pa fata pamantului”. Incotro bate vantul inselarii , acolo zboara si credinta neluminata.

    Răspuns
  2. marele Păcătos

    “nu ne vom mantui , ca vom primi pecetea cipului, iar daca nu o vom primi ne vom mantui in masa , cu totii.”

    – nimic mai greşit!
    toţi preoţii care neagă acest pericol – nu ştiu ce vor răspunde în Faţa Lui Dumnezeu!

    o Cuvioasă a Lui Dumnezeu spunea: Sfântul Nicolae (Ragozin) mi-a spus, “cu mare greu cel drept se va salva, a celor păcătoşi nici să gândească nu le trebuie.”
    Toţi Sfinţii au zis într-un glas cu Apocalipsisul “Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.(Apocalipsis 14:11)”

    “nu ne putem mantui fara prezenta mintii in Dumnezeu si a lucrarii a ceea ce este placut lui Dumnezeu”

    -exact, mai mult ca atât, nu ne putem mântui fără Harul Duhului Sfânt, pentru că dacă vom fi căldicei – vom fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară. La Botez părintele zice: Se Boteaz Ostaşul Lui Hristos, şi nu prietenul sau cunoscutul..
    Hristos S-A jerfit pentru noi, la fel şi noi să facem, de alta nu avem mântuire!

    să facem în orice chip! să fim nebuni pentru Hristos şi punctum!

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *