Selectați pagina

Nu trebuie să dorim minuni ca să credem în Dumnezeu

Nu trebuie să dorim minuni ca să credem în Dumnezeu

– Părinte, unii se îndoiesc de toată dumnezeiasca iconomie.

– Dar cum se poate considera basm această istorie cu Hristos? Atâtea câte citim în Prooroci – pe care le-au trăit cu sute şi sute de ani înainte de Hristos – în care spun cu atâtea amănunte cele despre Hristos, acestea nu le creează probleme de conştiinţă? În Vechiul Testament se spune deja cu exactitate chiar şi pentru câţi bani va fi vândut Hristos (Zah. 11, 1-3). După aceea se spune că evreii nu vor pune aceşti bani în vistieria Templului, pentru că vor fi preţ de sânge, ci vor cumpăra o ţarină pentru îngroparea strănilor. S-au împlinit şi proorocia lui Zaharia, şi celelalte. Lucruri atât de clare! Şi amănunte atât de multe! Chiar şi pentru hainele Lui se spune ce se va întâmpla cu ele. Şi toate acestea s-au spus cu atâţia ani înainte de Naşterea lui Hristos.

Aşadar cum să vină gând de necredinţă? Vedem apoi pe Apostolul Pavel! A fost prigonitor. Mergea la Damasc, având un scop. I Se arată Hristos şi-i spune: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Doamne?” – întreabă acela. „Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl prigoneşti”. Şi după aceea Hristos îl înştiinţează pe Anania care îl botează. Şi în continuare, cât s-a chinuit şi s-a nevoit Apostolul Pavel, ca să propovăduiască la toate neamurile! Apoi câţi mucenici! Unsprezece milioane de mucenici numai la Roma. Toţi aceştia s-au pierdut? Cum să uite cineva toate acestea? Dacă citeşte puţin Evanghelia, poate să nu creadă? Şi dacă ar mai fi existat încă unele amănunte, acestea ar fi ajutat mult ca toţi oamenii să creadă. Dar Dumnezeu intenţionat n-a îngăduit, ca să se cearnă oamenii, ca să vadă câţi Îl iubesc, câţi se jertfesc pentru El, fără să aştepte minuni etc. Pe un om mărinimos, cred că nu-l ating şi nu-l vatămă oricâte hule ar auzi.

Trebuie să credem în Dumnezeu cu mărime de suflet, nu să dorim minuni ca să credem. Când văd oameni mari că îmi cer să vadă vreo minune ca să creadă, ştii cum mă fac? Să fi fost mici, ar fi avut o oarecare îndreptăţire din pricina vârstei, dar unii ca aceştia să nu facă nimic pentru Hristos şi să spună: „Să vedem ceva, ca să credem”, acesta este un lucru foarte ieftin. Oare se vor ajuta cu ceva pe ei înşişi chiar de vor vedea minuni? Vor spune că este vrăjitorie etc.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească

1 Comentariu

  1. simona

    Trebuie sa credem lui Dumnezeu cu marime de suflet si pentru binele aproapelui nostru , atunci cand constatam o impietrire a sufletului aceluia . Nici eu nu trebuie sa raman de piatra si sa zic : asta e , esti pierdut , nu crezi si nu ai cum sa te mantuiesti .
    Cred ca atitudinea corecta a unui crestin este sa invaluie in iubire sufletul acela care arata necredinta , sa planga pentru impietrirea lui , sa se roage pentru el si sa-l vada prin credinta scos din aceasta stare , prin nadejdea iubirii si rugaciunii catre Dumnezeu , care spune ca orice veti cere in numele Meu , sa credeti ca veti primi . Daca vom avea bucurie in suflet si credinta ca acel om a venit nu intamplator in contact cu mine , ci din pronie dumnezeiasca, atunci am nadejde ca Dumnezeu are un plan cu acel om . De aceea ma si rog cu toata inima pentru el si vad cu ochii mintii cum acela , intr-un viitor isi va pune niste intrebari existentiale si va incepe sa-L caute pe Dumnezeu . Si poate , mai sigur decat atat , acela este cu mult mai bun ca mine , eu voi merge in iad , iar acela se va mantui.

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *