Select Page

Nu mai ziceti „noroc”, căci vă închinaţi la dracul cumplit MOLOH. Iar salutul „Hai noroc!“ e un salut blestemat!

Nu mai ziceti „noroc”, căci vă închinaţi la dracul cumplit MOLOH. Iar salutul „Hai noroc!“ e un salut blestemat!

Duhovnicul mănăstirii Sihăstria, din Neamţ, susţinea că invocarea norocului este un mare păcat, sinonim cu chemarea diavolului.

Părintele Ilie Cleopa (1912-1998), s-a arătat revoltat la un moment dat de faptul că în pomelnicele aduse la biserică mai mulţi credincioşi cereau să aibă parte de noroc în viaţă.

„Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi că pomeniţi pe dracul Noroc, zicând : «pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei». Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete”, sunt cuvintele stareţului de la mănăstirea Sihăstria preluate în volumul 7 al lucrării „Ne vorbeşte părintele Cleopa”.

Părintele Cleopa spune că idolatria se manifesta în trecut faţă de Moloh, zeul fericirii la romani, la sumerieni şi la cartaginezi, sau zeul norocului. „Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum îi zicem astăzi? Îi purta statuia într-o căruţă cu două roţi, făcută din aramă sau din argint. În spatele zeului Noroc avea un cuptor de aramă şi în faţa lui o tigaie de aramă; şi-i dădea foc lui Noroc pe la spate, până se înroşea şi tigaia şi el. Popii lui purtau în mâini nişte securi mari, ascuţite”, este tabloul înfiorător în care este prezentat Moloh.

Monahul spunea că acest zeu, Noroc, primea drept jerfă numai copii sugari de la mamele lor. „Veneau în satul tău, de unde eşti tu. Trăgeau căruţa lui Noroc cu tigaia roşie, înfierbântată şi, auzi nebunele de femei, ziceau una alteia: «Cumătră îţi dai copilul?». „Îl dau, ca să am noroc!»”.

În descrierea duhovnicului de la Sihăstria, scenele care urmau după ce mamele îşi jertfeau pruncii ar trebui să-i sperie îndeajuns de tare pe cei care mai invocă norocul. „Lua muierea copilul de la tata, îl dădea în mâna slujitorului idolesc, îl tăia bucăţi şi îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii punea odată în tigaia aceea. Mirosea în urma lui numai a friptură de copii proaspeţi. Aşa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor în fundul iadului! Acolo stau în vecii vecilor că au dat jertfa lui Noroc”.

„Bună ziua, vecine!”, în loc de „Hai noroc, vecine!”

După acest istoric, părintele Cleopa concluzionează că diferitele formule de salut care conţin cuvântul „noroc” nu sunt decât invocări ale diavolului. „Numai ce auzi pe beţivi la crâşmă zicând: Hai noroc, cumătre! Uneori vezi creştini pe drum că se salută: Hai noroc, vecine! Dacă l-ai întreba cine-i Noroc, nu ştie, dar ştie să-l pomenească. Mai chemi pe dracul Noroc, după atâtea mii de ani? Te închini la satana?”.

În final este exemplificat şi modul creştinesc de salut care ar trebui să ia locul celui prin care se urează noroc, iar sfatul către creştini este ca norocul să nu mai fie pomenit cu niciun prilej: „Zi: Buna ziua, cumătre! Bună ziua, vecine! Bună seara, mătuşă! Când zici, bună ziua, arăţi că Dumnezeu e bun. Vă rog să nu-l mai puneţi pe pomelnicele voastre şi nici să nu-l mai pomeniţi pe idolul  Noroc!”.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.