Selectați pagina

Noua societate plăsmuită: Un cuplu avertizează că fiica lor ar fi putut muri dacă şcoala le-ar fi ascuns participarea ei într-un club LGBT

Noua societate plăsmuită: Un cuplu avertizează că fiica lor ar fi putut muri dacă şcoala le-ar fi ascuns participarea ei într-un club LGBT

În sfârşit, un cotidian din Alberta, Canada, subliniază pericolele proiectului de lege 24 în loc să joace pe ritmul cântat de Rachel Notley şi Partidul Nou Democrat. Într-un articol intitulat ,,Un cuplu avertizează că fiica lor ar fi putut muri dacă se respectă noua lege GSA[1]”, Calgary Herald a dezvăluit de ce este atât de perfid să foloseşti legea pentru a crea o prăpastie între copii şi părinţii lor:

,,Părinţii unei fete autiste din Alberta de Sud îi avertizează pe alţi părinţi că dacă proiectul 24 ar fi fost lege în ultimii 2 ani, este foarte probabil că fiica lor de 14 ani s-ar fi sinucis. Părinţii, care au cerut ca numele lor să fie schimbate şi identităţile ascunse pentru a proteja intimitatea fiicei lor, insistă pe lângă guvernul Partidului Nou Democrat al lui Rachel Notley să ‘nu-i excludă pe părinţi din vieţile copiilor lor’ şi să ‘introducă unele nuanţe’ în proiectul 24, care a devenit lege în Alberta pe 15 noiembrie”.

Aici trebuie subliniate două lucruri: mai întâi părinţii nu încearcă doar să o protejeze pe fiica lor. Ei se protejează şi pe ei înşişi de legiunile de războinici în culorile curcubeului care folosesc reţelele de socializare pentru a se năpusti asupra oricui nu este de acord cu agenda lor, şi ar fi primii care să-i murdărească pe aceşti părinţi cu tot felul de etichetări. Fiindcă opunându-se agendei introduse de mulţimea LGBTQ şi aliaţii săi politici, ei au devenit ţinte indiferent de ce opinii au asupra unei varietăţi de chestiuni. În al doilea rând, aceşti părinţi descriu cu exactitate proiectul 24: este, în realitate, o încercare de a-i ,,exclude pe părinţi din vieţile copiilor lor”.

Mai departe:

,,Proiectul de lege 24 stabileşte că este ilegal ca educatorii să spună părinţilor dacă copilul lor a intrat într-o uniune/club homosexual-heterosexual la şcoală. Dar acest cuplu – care va fi numit Sarah şi Stephen pentru scopurile acestui articol – spun că fiica lor de clasa a IX-a a ajuns într-un ‘loc întunecat’ după ce a intrat în clubul GSA din şcoala ei.

‘Cred că această lege va pune în pericol copiii, lucru care este opus faţă de ceea ce încearcă să obţină prim-ministrul Notley’, a spus Stephen, om de ştiinţă, care lucrează în industria energetică şi care spune că el susţine cluburile GSA, ca întreaga familie. Fiica cuplului a început clasa a VII-lea la gimnaziul ei în toamna anului 2015 la vârsta de 12 ani. Cam în această perioadă, ea a ajuns la pubertate – lucru care a tulburat-o. Fata, care va fi numită Jane în acest articol, are dismorfofobie, o boală pe care Clinica Mayo o descrie ca ‘tulburare mintală în care nu poţi să te opreşti din a te gândi la una sau mai multe imperfecţiuni sau defecte percepute în înfăţişarea ta’.

În cursul şcolii elementare, Jane a suferit de anorexie, boală pe care a depăşit-o cu ajutorul părinţilor şi a consilierii şi frecventării de clinici pentru tulburări de alimentaţie. La începutul anului şcolar 2015, părinţii au observat că Jane era mai neliniştită ca de obicei. În cele din urmă, un profesor le-a spus părinţilor îngrijoraţi că Jane a intrat în clubul GSA al şcolii şi ei au fost ‘pe deplin mulţumiţi de acest lucru. Ne-am gândit că ar fi un loc sigur pentru ca ea să întâlnească noi prieteni, să ia poziţie împotriva hărţuirii şi să înveţe că fiecare este diferit’, a spus Stephen.

În cele din urmă, însă, şcoala a scris părinţilor o scrisoare recomandând ca ei să o ducă pe Jane – care încă avea 12 ani – la o clinică de gen. Discutând cu foarte multă precauţie cu Jane, departe de stresul creat de presiunea colegilor, ei au aflat că Jane era strigată la şcoală cu un nume de băiat şi i se adresau cu pronume masculine. Acasă, ea era strigată pe numele ei real şi pronume feminine”.

Gândiţi-vă la aroganţa profesorilor care hotărăsc, fără a spune părinţilor, că mica lor fiică este în realitate un băieţel – şi încep să o trateze ca atare. Gândiţi-vă la confuzia prin care trebuie să fi trecut fata, spunându-i-se la şcoală că este băiat, fără a ţine cont de realitatea biologică. Aceasta este ideologia pe care Partidul Nou Democrat al lui Notley o impune sistemului de educaţie din Alberta şi ea are consecinţe reale:

,,‘A trăi o viaţă dublă, în care ea ţinea acest secret uriaş ascuns de familia ei, inclusiv de surorile ei, este un lucru extraordinar de stresant, mai ales pentru cineva care suferă de autism şi dismorfofobie’, a explicat Sarah. ‘(Jane) a fost neclintită [în faptul] că ea nu vroia să fie băiat, şi înainte de pubertate, ea era liniştită că este fată’, a spus Sarah. ‘Un psihiatru a întrebat-o dacă vroia organ genital masculin şi ea a avut un gest de scârbă la acest gând şi a repetat că nu vrea să fie băiat’. Aşa cum a spus Stephen: ‘Cu 30 sau 40 de ani în urmă, ea ar fi fost descrisă ca un tomboy[2]’”.

Acest lucru este corect. Şi peste 80% din copiii cu tulburare de gen se împacă în cele din urmă cu genul lor. Guvernul se miră de ce atât de mulţi părinţi nu au încredere în el, şi acest exemplu rezumă aceasta foarte bine: este o ideologie impusă, ţinută secret de părinţi, în care psihiatrii le întreabă pe fetiţe dacă le-ar place să aibă organ genital masculin.

,,S-a hotărât cu ajutorul specialiştilor din domeniul sănătăţii mintale că cel mai sigur mod de a proceda cu Jane era de a o opri să ducă o viaţă dublă şi de a se face referire la ea doar ca la o fată. Şcoala a fost de acord, dar se pare că mulţi din colegii ei au continuat să o strige pe numele ei masculin. Pe când se apropia Crăciunul din 2015, Sarah a primit un apel panicat de la şcoală pentru a veni s-o ia pe Jane, deoarece ea ameninţa că se sinucide.

‘Era extraordinar de neliniştită, avea idei sinucigaşe. Era într-un loc extrem de periculos’, îşi aminteşte Sarah. Timp de o săptămână, în care a fost ţinută acasă şi în care l-a văzut pe psihologul ei de fiecare dată când a fost cu putinţă, starea lui Jane s-a îmbunătăţit extraordinar. Totuşi, nu a fost lăsată singură nici o clipă. ‘Sunt o persoană foarte tolerantă’, a spus Stephen. ‘Îi iubesc pe oameni pentru ceea ce sunt. Am mulţi prieteni LGBTQ. Îi iubesc pe toţi oamenii, îi iubesc cu adevărat, dar ei promovează ideea printre copii care în mod normal nu s-ar fi dus acolo’”.

Cetăţenii din Alberta – şi canadienii – de-abia încep să realizeze că există o diferenţă destul de mare între a avea prieteni homosexuali şi a-i susţine pe acei prieteni şi a crede că copiii pre-adolescenţi pot face tranziţia la sexul opus prin substanţe care blochează hormonii şi intervenţii chirurgicale. Transsexualismul este prezentat ca o realitate benignă cu care toţi trebuie să ne obişnuim. Acest lucru este departe de adevăr, aşa cum au descoperit aceşti părinţi.

,,’Ei o încurajau şi se dădeau peste cap pentru a o face să devină băiat fără cunoştinţa noastră. Dar ce pregătire au ei în ce-i priveşte pe copiii cu autism ?’ a întrebat Stephen. ‘Şcoala ne-a subminat pe noi şi aceasta a dus-o (pe Jane) până în punctul de a se sinucide. Ne-am fi putut ajuta fiica, dar ei nu ne-au dat această şansă’”. Acest fapt rezumă ce vrea [să obţină] Partidul Nou Democrat în Alberta: ca mai degrabă şcolile şi profesorii să aibă ultimul cuvânt decât părinţii. Vor fi pagube colaterale, dar ideologia nu se pleacă pentru câţiva copii.

,,Vreme de 2 luni, Jane a fost ţinută acasă în timp ce familia a căutat zadarnic o şcoală nouă pentru fiica lor, chiar luând în calcul mutarea din provincie. În cele din urmă, directorul şcolii s-a implicat mai tare şi Jane s-a întors la şcoala ei. ‘El şi-a cerut iertare pentru ce i-a făcut şcoala lui Jane şi a promis că vor colabora cu noi şi nu vor încălca ce este în interesul superior[3] al fiicei noastre’, a spus Stephen, care a căutat ajutor la Centrul de Justiţie pentru Libertăţi Constituţionale. De asemenea, ei l-au abordat pe Jason Kenney, liderul Partidului Conservator Unit, care a menţionat cazul lor în câteva împrejurări ca un argument de ce este nevoie de mai multă precauţie în legislaţia GSA, pentru a-i autoriza pe profesori să nu ascundă neapărat informaţia de părinţii iubitori, precauţi.

Ministrului educaţiei David Eggen i s-au dat 3 zile pentru a răspunde la cererile repetate pentru un interviu în care să discute experienţa acestei familii, însă el a refuzat şi a dat următoarea declaraţie: ‘Această lege va garanta că elevii sunt cei care hotărăsc când şi cum să aibă aceste conversaţii profund personale şi importante cu părinţii şi cei dragi ai lor. Dacă siguranţa unui elev este ameninţată, părinţii vor fi înştiinţaţi. Una dintre priorităţile de frunte ale guvernului nostru este de a garanta siguranţa elevilor şi de aceea cluburile GSA sunt atât de importante. Pentru unii elevi, cluburile GSA sunt singurul loc pe care îl au în care ei se simt în siguranţă şi acceptaţi. Cluburile GSA pur şi simplu salvează vieţi’”.

Aşa cum am remarcat în alt articol, David Eggen este o ruşine. Confruntat cu ce s-ar putea întâmpla în cazul aplicării legii pe care o trâmbiţează, el fuge şi se ascunde ca un laş şi refuză să răspundă la întrebări fundamentale. În loc să trateze o situaţie din lumea reală în care o fetiţă s-ar fi putut sinucide, el a preferat să afirme că această lege salvează vieţi decât să ia în calcul informaţia care dezvăluie că legea ar fi putut ucide pe cineva.

,,Sarah şi Stephen sunt preocupaţi de faptul că noua lege va face ca profesorii să ezite să-i informeze pe părinţi, de teama încălcării legii, şi acea ezitare ar putea însemna calea către moartea copiilor. Ashleigh Yule, psiholog înregistrat în Calgary specializat în autism şi diversitate de gen, spune că cercetarea este limpede că ‘noi vedem o convergenţă între autism şi diversitatea de gen care face chestiunea mai complexă’. Însă, Yule este ferm în ce priveşte faptul că nu ar trebui făcută nici o excepţie de la proiectul 24.

‘Elevii cu autism, exact ca elevii fără autism, pot avea părinţi care să nu-i sprijine sau abuzivi. A-i înştiinţa pe părinţi că un elev a participat la un club GSA poate fi un lucru nesigur pentru acel elev, indiferent de faptul că acel elev poate fi bolnav de autism’, a spus Yule. ‘Nuanţa în lege nu este despre a-i ‘declara homosexuali’ pe copii’, a spus Sarah, care are membri în familie care au fost ucişi în holocaust pentru că erau evrei. ‘Este despre a recunoaşte unicitatea fiecărei persoane şi fiecărei familii’. ‘Sunt foarte suspicioasă privind faptul că statul vrea controlul asupra copiilor noştri. Noi am văzut unde a condus acest lucru în trecut’, a adăugat Sarah. ‘Majoritatea familiilor sunt cele mai sigure locuri pentru copiii lor’, a spus Stephen. ‘Noi ne iubim copiii mai mult decât Rachel Notley sau David Eggen’.

Ambii părinţi speră că, spunând istoria lor, presiunea va sili provincia să adopte unele prevederi pentru ca părinţilor siguri, deschişi, mai ales cu copii cu nevoi speciale, să li se spună foarte devreme dacă apar schimbări comportamentale după intrarea într-un club GSA. ‘Noi am salvat viaţa fiicei noastre doar pentru că am ştiut ce se întâmpla cu ea’, a spus Stephen. ‘Ne cutremurăm la gândul ce i s-ar fi putut întâmpla dacă proiectul 24 ar fi fost lege în urmă cu 2 ani’”.

Veţi observa că până şi în faţa evidenţei în sens contrar, Ashleigh Yule repetă ca un papagal linia lui David Eggen – sau ceea ce presupunem că Eggen ar fi spus dacă şi-ar fi adunat curajul pentru a răspunde la câteva întrebări. Dar Stephen şi Sarah au dreptate. Familiile sunt locul cel mai sigur pentru copii şi părinţii îşi iubesc copiii mai mult decât David Eggen şi Rachel Notley. Şi de asemenea ei au dreptate că este extraordinar de periculos ca statul să se amestece în relaţia dintre părinţi şi copii. Ei au un argument la prima mână: aproape i-a costat viaţa fiicei lor.

Sursa: Catacombele Ortodoxiei


[1] Notele de subsol din acest articol aparţin redacţiei Catacombele Ortodoxiei.

Gay-straight alliance, adică uniune/club homosexual-heterosexual.

[2] Băieţoi, sau fată cu apucături de băiat.

[3] Am scris de multe ori despre interesul superior sau binele superior al copiilor. Pe scurt, acest concept cuprinde tot ceea ce este anti-creştin astăzi în societate şi cu care trebuie îndoctrinaţi copiii noştri. Din nefericire, mulţi părinţi minimalizează efectul profund vătămător al multor concepte contemporane, dintr-o dorinţă de a fi moderni şi deschişi la minte, şi trec cu vederea sau chiar încurajează ce socotesc că este în aşa-zisul interes superior al copilului. Aici ne-a dus lipsa de credinţă, care înseamnă şi realism şi prevedere înţeleapt

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *