Selectați pagina

Noi insine nu ne dam in mainile ingerului si zadarnicim toata purtarea lui de grija pentru noi

Noi insine nu ne dam in mainile ingerului si zadarnicim toata purtarea lui de grija pentru noi

– De Praznicul lui Mihail, Mai-Marele voievod al lui Dumnezeu-

In ziua inchinata Arhanghelului Mihail si celorlalte puteri netrupesti, la ce sa mai cugetam, daca nu la ingeri? Dar catre ce anume sa ne indreptam cuvantul? Haideti sa ne mustram pe noi insine. Pentru ce?

Pentru aceea ca inca mai avem pacate, inca mai avem rataciri, greseli, amaraciuni si nevoi, pentru ca toate acestea nu s-ar fi cuvenit sa fie intre noi de vreme ce soborul celor netrupesti ne inconjoara si fiecare dintre noi are ingerul sau pazitor. Ingerii lui Dumnezeu ar ingadui, oare, sa se intample asa ceva printre noi? Nu; ci daca ingaduie, aceasta se intampla, fara indoiala, din vina noastra – fie pentru ca ne facem nevrednici de indrumarea si ajutorul ingeresc, fie pentru ca prin dispozitia si lucrarea potrivnica lui Dumnezeu nimicim si abatem de la noi toate stradaniile ingerilor de a lucra impreuna cu noi binele. Si atunci, ce sa facem? Trebuie sa dobandim ο asemenea dispozitie sufleteasca, incat sa atragem ajutorul ingeresc. Dar cum sa facem asta? Iata cum!

Trebuie sa ne amintim ca avem inger pazitor si sa ne intoarcem cu mintea, cu inima catre el in curgerea obisnuita a vietii noastre si cu atat mai mult cand ea este tulburata de ceva; cand aceasta intoarcere nu exista! Ingerul n-are cum sa ne invete. Cand intra cineva intr-o mlastina, ori se arunca intr-o prapastie sau intr-un rau astupandu-si urechile si inchizand ochii, ce poti sa-i faci, cum sa-l ajuti? Daca strigi la el, are urechile infundate; daca ii faci semn sa-i arati primejdia, are ochii inchisi. Asadar, daca nu ne intoarcem cu mintea si cu inima catre inger, e ca si cum, intorcandu-i spatele, am merge catre primejdie. El ne si preintampina, insa mintea nu vede si inima nu simte asta. Si atunci cadem in necaz sau in pacat si in ratacire.

Vei spune: „Pai atunci sa ma ia de mana si sa ma duca pe calea dreapta”. El chiar e gata sa faca asta, si cauta mana ta ca sa te ia de ea si sa te indrume. Dar mana ta este pregatita? Caci el nu te va lua de mana cea trupeasca, macar ca se intampla si asa ceva in cazuri deosebite, ci de mana sufleteasca, dupa cum el insusi e netrupesc. Iar mana sufleteasca este puterea lucratoare care e indreptata spre mantuire si are ravna pentru ea. Cand este in suflet ravna pentru mantuire, ingerul Domnului te va lua neaparat de mana si te va indruma, iar atunci cand nu-i, de ce sa te ia? N-ai loc prin care sa vina in atingere cu tine, pentru ca el insusi face parte dintre duhurile trimise celor ce vor sa mosteneasca mantuirea. Daca nu exista aceasta vrere, altfel spus ravna pentru mantuire, cum se va apropia de tine, cum va lucra asupra ta, daca in tine nu este nimic potrivit cu rostul pentru care el se afla pe langa tine si cu propriile lui sfortari?

Iarasi vei spune: „Pai sa starneasca el dorinta de mantuire”. El face si asta, este lucrul pe care-l face mai intai si mai cu osardie, pentru ca aceasta este radacina vieti duhovnicesti. La cei ce au aceasta dorinta de mantuire, ei ο sprijina si ο intaresc, iar la cei ce n-o au se straduie in tot felul sa ο trezeasca. Rareori izbuteste insa, din pricina marii neoranduieli ce stapaneste in sufletul nepasator. Intr-un asemenea suflet, totul se afla in tulburare – si gandurile, si simtamintele, si hotararile; acolo este ο zarva fara de randuiala, ca la bazar. Aceasta lipsa a pacii si adunarii launtrice, in masura in care se afla in noi, este vrajmasa a lucrarii ingerului asupra noastra. Cum sa ne insufle ceva bun ingerul, daca luare-aminte nu-i? Cum sa audi insuflarea aceasta sufletul, daca in el este zarva fi tulburare? Si iata ca stradania ingerului Domnului ramane stearpa in noi!

Asadar, daca vrei sa ai parte de calauzirea si de ajutorul ingeresc, potoleste-ti neoranduiala launtrica, adunand luarea-aminte inlauntru si stai de veghe la inima ta. Ingerul Domnului va baga de seama indata lucrul acesta, se va apropia si va incepe sa aduca in tine ganduri care tind sa starneasca dorinta mantuirii. Lasa-te impins de aceasta insuflare si apuca-te sa ravnesti mantuirea; atunci, ingerul Domnului nu numai ca te va lua de mana, ci te va lua pe brate, si nu numai ca te va calauzi, ci te va purta pe calea mantuitoare. Atata doar ca trebuie si tu sa te intorci mereu spre el cu mintea si cu inima, si sa nu slabesti in ravna, si sa pastrezi luarea-aminte. El te va invata tot: ce, cand si in ce masura sa faci si ce sa nu faci, iar cand va fi nevoie va face, spre povatuirea ta, si semne vazute. Toti cati s-au mantuit, asa s-au mantuit.

Citeste sau asculta Vietile Sfintilor! Daca nu vedem la noi un asemenea ajutor pipait al ingerului, n-avem pe cine sa dam vina: noi suntem singurii vinovati. Noi insine nu ne dam in mainile ingerului si zadarnicim toata purtarea lui de grija pentru noi. Ingerul lui Dumnezeu se va lupta cu noi, se va lupta, si pana la urma se va departa. Iarasi se va lupta, iarasi se va departa. Si tot asa, pana cand vom muri. Iar cand vom muri, ingerul Ii va infatisa Domnului cartea vietii noastre si va zice: „Am facut totul ca sa ii vina mintea la cap, dar sufletul acesta nu m-a bagat deloc in seama”. Si se va inscrie in cartea vietii osanda noastra, care neaparat se va implini in Ziua Judecatii.

Atata timp cat suntem in viata, ingerii lui Dumnezeu sunt pazitorii, ocrotitorii si povatuitorii nostri, iar dupa moartea noastra la Infricosatoarea Judecata – vor implini asupra noastra fara crutare dreapta judecata dumnezeiasca. Ati auzit ce s-a citit in Evanghelia de astazi?! Trimite-va Fiul Omului pe ingerii Sai, si vor culege din Imparatia Lui toate smintelile si pe cei ce fac faradelegea, si-i vor arunca pe ei in cuptorul cu foc: acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor (Mt. 13, 41-42). Si gata cu toate! Pecetea dreptatii dumnezeiesti va fi pusa: cine ο va rupe?

Ce-i drept, va fi acolo si ο alta jumatate, cea despre care se spune: atunci dreptii vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor (Mt. 13, 43). Vom nimeri noi insa in randul acestor fericiti?! Fagaduinta a fost data tuturor, insa trebuie indeplinite conditiile. Cel ce le implineste este cel ce ravneste si privegheaza. De aceea, daca vom semana mai mult cu cei despre care se spune in pilda de astazi: pe cand oamenii dormeau, a venit vrajmasul lui, a semanat neghina printre grau (Mt. 13, 25) – ce lucru bun sa mai astepte de la noi Domnul?! Atunci cand dormim, adica atunci cand nu ne pasa de mantuire si ne tulburam cu toate desertaciunile, ingerul nu se mai poate apropia de noi, pe cand vrajmajului toate ii devin lesnicioase. El se apropie cu indrazneala, varand in noi tot felul de ganduri si pofte urate, si ne invata la tot raul. Sufletul nepasator primeste insuflarile acestea, se invoieste cu ele si cand apare prilejul le implineste. Si cu cat mai departe, cu atat mai rau, pana cand omul ajunge ca neghina in mijlocul graului, neghina al carei sfarsit este arderea.lata, v-am aratat pe scurt cum trebuie sa va purtati cu ingerul.

Sa nu se simta jignit sufletul vostru pentru aceea ca in luminatul praznic ingeresc de acum va pricinuiesc asemenea ganduri intunecate. Fac asta ca sa va feresc de bezna pacatului si sa va intorc la lumina vietii ingeresti, pentru ca, dupa ce veti fi trait aici in impartasire cu ingerii, sa va invredniciti cu totii de petrecerea si de fericirea cea impreuna cu ei in Ceruri, in Imparatia Tatalui nostru Ceresc. Amin!

Din cartea <<Sfantul Teofan Zavoratul – Predici>>, Ed. Sofia, 2009, pg. 206-209;

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *