Selectați pagina

Nimic nu este mai puternic decît conștiința care te mustră și nimic nu este mai încurajator decît conștiința împăcată

Nimic nu este mai puternic decît conștiința care te mustră și nimic nu este mai încurajator decît conștiința împăcată

Fragmente din procesul intentat de Patriarhia Ecumenică Sfîntului Maxim Marturisitorul pentru că a rupt comuniunea cu ea

Atunci cînd toţi Patriarhii, din convingere sau de frica împăratului, au devenit monoteliţi (eretici care mărturisesc că este numai o voinţă în Hristos), Sfîntul Maxim Mărturisitorul, care era simplu monah, nu a primit să se împărtăşească cu ei.

Cînd trimişii Patriarhului au venit la el în temniţă, au încercat să-l facă să creadă că este în afara Bisericii, căci toate bisericile locale erau oficial monotelite (eretice):

– De care Biserică aparţii? L-au întrebat trimişii. De cea de Constantinopol, de Roma, de Antiohia, de Alexandria sau de Ierusalim? Fiindcă toate aceste Biserici, cu părţile cele ce se află sub ele, sunt unite (în comuniune). Deci, de eşti fiu al Bisericii Soborniceşti, intră neîntîrziat în comuniune cu noi, ca să nu te trezeşti pe cine ştie ce drum străin sau nou, care te va face să cazi acolo unde nu te aştepţi!

Iar Sfîntul a grăit:

– Domnul Iisus Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzeşte adevărata şi mîntuitoarea mărturisire de credinţă. Pentru această mărturisire El l-a numit pe Petru fericit şi a spus că va zidi Biserica Sa pe această mărturisire (Matei 16,18). Totuşi, eu vreau să cunosc mărturisirea voastră, pe care se întemeiază, ziceţi voi, unitatea întregii Biserici. Dacă ea nu se împotriveşte Adevărului, nu voi mai rupe comuniunea cu voi.

Apoi, văzînd că această mărturisire a lor se îndepărta de Adevăr, Sfîntul Maxim nu a primit să semneze. Apoi a continuat:

– Dacă de dragul iconomei credința mîntuiroare (ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.

– Prin cuvintele pe care le spui , bagi dihonie (dezbinare, cum zic unii azi) în Biserică.

Dar Sf. Maxim a spus:

– Dacă cel ce mărturisește învățăturile Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți provoacă schismă în Biserică, atunci cel care șterge învățăturile Părinților ce va provoca în Biserică?
Fără acestea nu poate exista nici numele Bisericii…Căci dacă ștergem cuvintele care ne învață despre Dumnezeu, nu ne va mai rămîne nimic la care să ne închinăm. Eu nu am o învățătură a mea, ci învățătura de obște a Bisericii Sobornicești. N-am formulat nici o părere a mea, ca să se poată spune că am scornit vreo dogmă.

Mai apoi, cînd Patriarhul Romei care era încă ortodox, a condamnat monotelismul Patriarhilor Răsăriteni, Sfîntul Maxim a mărturisit că, fiind lipsiţi de Credinţa Ortodoxă, Patriarhii acestor aşezări şi-au pierdut continuitatea Apostolică, deci şi „puterea de a lega şi a dezlega”. (cînd a fost condamnat oficial ecumenismul? Corect, în 1983)

– Ei (care susțin erezia), ce singuri de la sine sunt blestemați și lepădați, și de Preoție sunt înstrăinați, aceia ce fel de Taine săvîrșesc? Apoi ce duh vin asupra acelora care se hirotonesc de unii ca aceștia?

Vrăjmaşii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebîndu-l astfel:

– Atunci, doar tu te vei mîntui, în timp ce toţi ceilalţi se vor pierde?

Iară Sfîntul Maxim, cu mare înţelepciune de la Duhul Sfînt care se odihnea întru el, răspunse:

– „Dumnezeu mă opreşte să osîndesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mîntuiesc!Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decît să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.”

Zis-au lui:

– Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniţi cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegaţii şi mîine dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu Patriarhul din Preacuratele Taine.

Cuviosul răspunse:

– Chiar dacă tot Universul va fi în comuniune cu Patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfîntul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducînd ceva nou în credinţă (Galateni 1,8).

Cu alt prilej, Eparhul Constantinopolului l-a întrebat pe Sfîntul Maxim:

– Vei intra în comuniune cu Biserica noastră sau nu?

– Nu voi intra, a răspuns Sfîntul.

– De ce? a întrebat Eparhul.

– Deoarece a încălcat hotărîrile Sinoadelor Ortodoxe, a spus Sfîntul Maxim.

Eparhul a continuat:

– Dacă este aşa, cum se face că părinţii acelor sinoade rămîn în dipticele Bisericii noastre?

– Ce cîştigaţi pomenindu-i, dacă vă lepădaţi de învăţăturile lor? l-a contrazis Sfîntul. Nimic nu cîştigaţi!

Apoi trimișii Patriarhului i-au spus:

– Într-un singur lucru îi superi pe toți, că îi faci pe mulți să rupă legătura cu Biserica de aici.

Atunci Sf. Maxim a spus:

– Este vreunul care spune că l-am îndemnat să rupă legăturile cu Biserica Bizanțului?

Apoi ei au răspuns:

– Faptul că tu ai rupt legăturile este cel mai mare îndemn pentru toți.

Sf. Maxim a zis:

– Nimic nu este mai puternic decît conștiința care te mustră și nimic nu este mai încurajator decît conștiința împăcată.

Sursa:Măreția Ortodoxiei, Ed. Egumenița, 2009

„A tăinui cuvîntul adevărului înseamnă a te lepăda de el. Bine este să trăim în pace cu toţi, dar numai cu aceia care cugetă aceleaşi despre buna credinţă ortodoxă. Şi este mai bine să ne războim, atunci cînd pacea lucrează conglăsuirea către rău”(erezie). (Vieţile Sfinţilor din greacă, 21 ianuarie). …Orice om se sfințește prin mărturisirea corectă a credinței. Cel care are credință nefalsificată în Hristos, acela are în el toate harismele Dumnezeiești. Nu există compromis și iconomie în chestiunile de credință, de care depinde mîntuirea veșnică a sufletelor oamenilor.(Sf. Maxim Mărturisitorul)

Unitatea Bisericii stă în păzirea întreagă și nevătămată a învățăturilor Dreptei Credinței Ortodoxe lăsate nouă de Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți…și deci dezbinați de Biserică (schismatici) sunt toți cei ce cugetă osebit de Sfinții BisericiiHristos a numit Sobornicească Biserica Sa deoarece ea păstrează Adevărul și Mărturisirea de credință. … În Biserica Sobornicească noi trebuie să dăm atenție îndeosebi la a păstra ceea ce a fost crezut pretutindeni, în toate timpurile și de către toți. (Sf. Vichentie de Lerini)

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *