Un pustnic s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere multe taine. Și, ieșind din chilia sa ca să meargă într-un sat, pe drum s-a întâlnit cu un Înger, însă nu și-a dat seama că este Înger, ci credea că este om.

Niciun lucru nu este mai urât mirositor înaintea lui Dumnezeu decât mândria

Niciun lucru nu este mai urât mirositor înaintea lui Dumnezeu decât mândria

Pe drum au întâlnit un cal mort. Pustnicul și-a pus mâna la nas, dar Îngerul n-a făcut niciun gest. Au mers mai departe și au întâlnit un bou mort, care mirosea urât. Din nou pustnicul și-a pus mâna la nas. Au continuat drumul și au întâlnit un câine mort. Pustnicul și-a pus iarăși mâna la nas. De fiecare dată când pustnicul își punea mâna la nas, Îngerul nu a făcut nimic.

Aproape de locul la care voiau să ajungă, în sat, au întâlnit o fată foarte frumoasă, cu haine și podoabe foarte scumpe. Atunci Îngerul și-a pus mâna la nas. Văzând aceasta pustnicul a spus:

– Ce ești tu, Înger, om sau diavol? Am trecut pe lângă calul cel mort care mirosea urât și nu ți-ai pus mâna la nas. La fel când am trecut pe lângă bou și câine. Iar acum, când am întâlnit această fată frumoasă, ți-ai pus mâna la nas.

Atunci Îngerul i-a spus că niciun lucru nu este mai urât mirositor înaintea lui Dumnezeu decât mândria. Și după ce a spus acestea, s-a făcut nevăzut. Îndată pusticul s-a întors la chilia sa și și-a plâns păcatele sale, rugându-se lui Dumnezeu să-l păzească de cursele diavolului și să nu-l lase să cadă în mândrie și să se osândească.

Sfântul Cosma Etolianul, Viața și învățăturile, Editura Evanghelismos, 2010, pp. 179-180