Selectați pagina

Necazurile brutarului de cuvinte de Ioan Ianolide

Necazurile brutarului de cuvinte de Ioan Ianolide

Ce de oameni s-au strâns, frăţioare!Ioan Ianolide

Livizi şi supţi,

Desculţi şi rupţi,

Zgribuliţi aşteaptă în bătaia vântului,

Să le frâng în două, ca pe soare,

Pâinea rumenă a cuvântului.

O, Doamne!

Dar eu sunt brutarul sărac!

Zadarnic flămânzii s-au strâns lângă vatră…

Pe foc nu mocneşte decât un crâmpei de arac,

Şi nici un pumn de faină-n covată nu este.

Ia, coc şi eu, acolo,

Sub ţestul vechi, o piatră,

Cum a făcut femeia săracă din poveste,

Să-şi amăgească ţâncii care plângeau, flămânzi.

Pe vremea aceea, pesemne, sfinţii blânzi

Mai colindau pământul

Şi pietrele – minune! – le preschimbau în pâini.

Hei, cin’ să fie, măre?

Sau poate numai vântul….

Şi ăi câini, ce latră-n uliţă a om străin…?

Sfinte Doamne, Sfinte Petre!

Spre bordeiul meu s-aud paşii cum vin…

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: