Selectați pagina

Mitropolitul Iacov Putneanul, autorul primului Abecedar din Moldova

Mitropolitul Iacov Putneanul, autorul primului Abecedar din Moldova

Mitropolit Iacov PutneanuNu se poate să fie mai fericit omul, decât când pune tot gândul și purtarea lui de grijă să vadă copiii lui rânduiți spre pricopseala învățăturii. Fiecare om care este învățat se cheamă cuvântător, iar cel neînvățat este asemenea dobitoacelor. Și de voiți să fie feciorii voștri asemenea dobitoacelor, este mare greșeală și orbire.

În 1757, aceste hotărâte și aspre cuvinte vedeau lumina tiparului, izvorâte din gândul înțelept al mitropolitului țării și din inima sa plină de dragoste față de cei pe care îi păstorea. Nu doar aici, ci și în alte cărți, Mitropolitul Iacov Putneanul (născut în 1719, mitropolit al Moldovei între 1750–1760, trecut la cele veșnice în 1778) îndeamnă cu tărie pe părinți să își dea copiii la școală.

Acționând și ca un ministru al educației în vremea sa, el îl convinge în 1759 pe domnul Ioan Teodor Callimachi să înființeze prima școală rurală din Moldova, lângă Mănăstirea Putna. În cei 10 ani în care a fost mitropolit, s-au publicat mai multe cărți în Moldova decât în cei 40 de ani de mai înainte. Personal a scris și a publicat primul Abecedar tipărit din Moldova, Bucvarul din 1755.

Faptele făcute ca mitropolit le-au lăsat în umbră pe cele ale educatorului, deși acestea îl așează între marii dascăli ai românilor. Pe bună dreptate, cineva se poate întreba de ce a fost atât de interesat de educație. Este oare un intelectual ascuns sub veșmânt monahal? Este un om politic care înțelege importanța educației pentru dezvoltarea țării? Întrebarea care ne deschide ușile spre a înțelege motivația sa este: Ce înseamnă pentru mitropolitul Iacov educația?

„Hrană sufletească”

Mitropolitul Iacov a fost unul dintre cei mai importanți ierarhi ai românilor. Autor al unor gesturi de mare curaj în timpul vieții, mergând până la a-și da demisia pentru a apăra interesele poporului în fața exceselor domnilor fanarioți, al doilea ctitor al Mănăstirii Putna și al altor biserici și mănăstiri din Moldova, profund implicat în problemele sociale și economice ale țării, el a rămas în conștiința urmașilor ca un „om sfânt”, așa cum îi va spune și Nicolae Iorga.

Un cleric de anvergura lui nu face lucruri inutile. Nu are timp, dar, mai ales, nu are starea sufletească să facă altceva decât să lucreze, din toate puterile, cu toată râvna, cu multă atenție, la binele sufletesc al poporului. În prefețele la lucrările pe care le publică, mitropolitul Iacov reflectă adesea la momentul trecerii în veșnicie, la mântuirea sufletului. Știe și îi învață și pe alții că orice activitate din viață care nu se adună în albia care duce către Împărăția Cerurilor este o risipire, deci un eșec.

Căci ce folos de satisfacțiile cunoașterii, dacă omul nu cunoaște dragostea Creatorului a toate? Ce folos de o bună dezvoltare a țării, dacă la Judecata de Apoi poporul acelei țări va constata că nu s-a dezvoltat în cele sufletești și merge cu suflete neîmplinite în fața lui Dumnezeu?

Așadar, motivele preocupării și osârdiei mitropolitului Iacov trebuie căutate în spațiul lucrării sale duhovnicești, al misiunii de părinte sufletesc. El știe că de modul în care are grijă de sufletele oamenilor depinde atât viața acestora în veșnicie, cât și a sa. Sfântul este omul care s-a împlinit, care nu a risipit vremea și talantul date lui de Dumnezeu, ci le-a chivernisit rodnic.

Educația pentru suflet

Mitropolitul Iacov s-a îngrijit de educație pentru că știa că, prin frumusețea și sensul celor văzute, omul este chemat să înțeleagă frumusețea și realitatea celor nevăzute. Cunoscând lucrul mâinilor Lui, aflăm ceva despre El, despre dragostea Sa pentru om. Întreaga viață este dată ca o scară către rai, după cum întreaga istorie este dată spre a fi o scară către rai a omenirii. Dar scara nu se urcă de la sine, ci dorind și străduindu-ne. Educația deschide ochii pentru a înțelege firea acestei lumi, rostul fiecărui lucru și dreapta lui folosire, rostul fiecărui om și dreapta relație cu fiecare. Și, folosind bine cele văzute, omul se poate înălța către cele nevăzute.

Așadar, pentru mitropolitul Iacov, a învăța este un pas și o cale pentru pregătirea vieții veșnice. El propune, oferă și cere o educație pentru a se forma fii ai Împărăției cerurilor.

Având în fața ochilor acest rost al educației, care le cuprinde pe toate celelalte și este o sinteză a lor, mitropolitul a făcut eforturi mari, continue, laborioase pentru educație. Între altele, a dorit să ofere poporului, în limba lui, modelele oamenilor desăvârșiți – sfinții. De aceea, a dispus traducerea Vieților sfinților, care sunt adevărate manuale în care orice om, de orice vârstă ori statut, își poate afla un model de viață. La îndemnul lui s-au tradus, deși fără a fi reușit să le publice, 6 din cele 12 volume, pe lunile martie, aprilie, mai, septembrie, octombrie și noiembrie. Cel care le-a tradus a fost un monah, Evloghie Bantaș, dintr-o familie care a dat-o pe mama lui Dimitrie Cantemir, iar în zilele noastre pe anglistul, celebru autor de dicționare, Andrei Bantaș.

O educație cu adevărat împlinitoare are în vedere destinul de dincolo de cele văzute al omului, este educație pentru suflet, educație pentru mântuire. Ea îl învață pe om axiologia lumii și cum să ia putere pentru a o străbate împlinitor: ce este binele, ce este răul, ce ne face bine, ce ne face rău, ce sunt virtuțile, ce sunt patimile, în ce fel o anumită virtute ne zidește sufletește, în ce mod o anumită patimă ne distruge ca persoane. Dacă vom învăța astfel de lucruri, atunci vom învăța să dialogăm cu Cel care ne-a creat, vom putea să viețuim întru El. Și atât aici, în această parte a existenței noastre, cât și în veșnicie, vom cunoaște Dragostea.

Sursă: Revista Cuvinte către tineri 2014

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: