Selectați pagina

Mitropolitul Augustin de Florina despre sfîntul prooroc Avacum: Glasul proorocului este ca o trîmbiţă puternică

Mitropolitul Augustin de Florina despre sfîntul prooroc Avacum: Glasul proorocului este ca o trîmbiţă puternică

…Un adevărat prooroc al lui Dumnezeu este sfântul pe care-l sărbătorim pe 2 decembrie, Avacum, unul din proorocii Vechiului Testament, ale căror profeţii alcătuiesc toate la un loc pe cei doisprezece profeţi.

Avacum s-a născut şi a activat în secolul al 7-lea înainte de Hristos. Aparţinea unei familii rurale. Când odată, vara, muncitorii lucrau în ţarini şi secerau semănăturile, părinţii lui l-au trimis la amiază în ţarini, ca să le ducă de mâncare. Dar în timp ce Avacum mergea spre ţarină, s-a întâmplat ceva uimitor: un înger l-a luat, l-a ridicat pe sus şi l-a dus în Babilon, ca să-i dea de mâncare lui Daniel care era întemniţat. Să nu vi se pară de necrezut! Dacă omul a găsit mijloacele de a zbura în aer şi în puţin timp să ajungă dintr-o parte a Pământului în alta, cu atât mai mult Dumnezeu, Cel Atotînţelept şi Atotputernic, poate, dacă vrea, să-l mute pe om dintr-un loc în altul. Nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu.

Avacum a scris proorocii, care se păstrează ca Proorociile lui Avacum în Vechiul Testament. Foarte grea a fost epoca în care a trăit Avacum. Avu loc o mare tulburare a popoarelor din Orient. Oamenii care trăiau în acea epocă în Ţara Sfântă nu mai aveau credinţa fierbinte a strămoşilor lor. Trei categorii de oameni erau: cei care îi nedreptăţeau pe ceilalţi, cei care dispreţuiau cuvântul lui Dumnezeu şi cei care erau deznădăjduiţi. Avacum, prin proorociile sale, adresează un cuvânt oamenilor din toate aceste trei categorii.

Către primii, înţelesul cuvintelor lui este: O, voi care nedreptăţiţi, voi care răpiţi şi mâncaţi ostenelile altora; voi care construiţi case şi oraşe în care fiecare pietricică picură sângele oamenilor pe care i-aţi nedreptăţit; o, popoare mari şi tari, care ca nişte lupi înfometaţi vă năpustiţi asupra popoarelor mici şi neputincioase şi ca nişte păsări sălbatice v-aţi zidit sălaşul vostru  pe stâncile cele înalte şi credeţi că nimeni nu ajunge acolo unde sunteţi; nu vă lăudaţi şi nu vă mândriţi! Va veni ziua judecăţii, ziua pedepsirii. Veţi fi pedepsiţi pentru toate relele pe care le-aţi făcut în lume. Iar tu, omule al lui Dumnezeu, care vezi acum pe cei nedrepţi şi necredincioşi ridicându-şi la înălţime capul şi terorizându-i pe cei mici şi neputincioşi, să nu-mi spui că nu există lege şi dreptate în lume. Aşteaptă-L pe Domnul, pentru că ,,venind va veni şi nu va zăbovi” (Avacum 2, 3).

Către cei din categoria a doua, care dispreţuiau cuvântul lui Dumnezeu, proorocul se întoarce şi le spune: O, voi care atunci când vă propovăduim cuvântul lui Dumnezeu, nu doar că nu ne ascultaţi, ci râdeţi şi vă bateţi joc de noi şi credeţi că cele pe care le spunem nu au nicio valoare; aşadar, râdeţi şi batjocoriţi! Va veni o zi în care se vor întâmpla cele pe care le proorocim. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi contrazis. Veţi vedea lucruri mari şi minunate şi vă veţi nedumeri şi veţi plânge cu amar, pentru că nu aţi crezut în cuvintele noastre. Nimic nu este întâmplător în lume; pe toate le guvernează înţelepciunea lui Dumnezeu. În spatele tuturor evenimentelor este mâna lui Dumnezeu, care le dirijează pe toate în direcţia scopului Său. Există un plan pe care în timp îl va pune în aplicare, iar înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu se vor arăta şi Cel Atotputernic va fi slăvit. Voi însă, dispreţuitorilor, sunteţi miopi şi nu vedeţi măreţiile lui Dumnezeu (Avacum, cap.1).

Dar cele mai aspre cuvinte le-a spus celorlalţi, care văzuseră răul din lume şi deznădăjduiseră şi spuneau că nu mai există salvare: O, voi, deznădăjduiţilor, voi, care trăiţi în întuneric; vă aduc cea mai mare veste. M-am suit în turn şi am privit departe, foarte departe, acolo unde nu poate ajunge ochiul omenesc, şi am auzit şi am văzut. O, ce-am auzit şi ce-am văzut! Vine, vine Mântuitorul lumii. Va veni ,,din muntele cel umbros”. Preasfânta (Fecioară Maria) este ca muntele care este des din cauza copacilor şi plin de umbre, unde nu a călcat vreodată picior de om. Un munte virgin este Preasfânta. Din ea se va naşte Hristos. Va veni, da, va veni Mântuitorul lumii. Lumina Lui va străluci peste toată lumea. Glasul Lui va fi atât de puternic, încât se vor topi munţii. Şi cuvântul Său va alerga mai repede decât aleargă cei mai renumiţi cai. O, Doamne! Am auzit auzul Tău şi m-am temut. ,,Înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat” (Avacum 3, 2).

Această proorocie despre venirea lui Hristos constituie a IV-a Cântare a Bisericii noastre. Glasul proorocului se aude şi în noaptea Învierii Domnului, când Biserica psalmodiază: ,,La dumnezeiasca strajă de Dumnezeu grăitorul Avacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină grăind cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos ca un Atotputernic”.

* * *

Iubiţii mei creştini! Mulţi din voi – ca să nu spun toţi – care aţi citit această predică, pentru prima dată auziţi numele lui Avacum şi proorociile lui. Ce păcat! Vă rog: Cumpăraţi-vă Vechiul Testament, deschideţi-l şi citiţi proorociile lui Avacum. Glasul proorocului este ca o trâmbiţă puternică ce ne strigă nouă tuturor: Păcătoşilor! De ce sunteţi indiferenţi de mântuirea voastră? De ce dormiţi? Treziţi-vă. De altfel, asta şi înseamnă numele lui Avacum: Morţilor, înviaţi!

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Myripnoa anthi”)

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: