Select Page

Mărgăritare duhovniceşti – citate din opera Sfântului Clement Alexandrinul

Mărgăritare duhovniceşti – citate din opera Sfântului Clement Alexandrinul

Clement Alexandrinul se naşte pe la 150, probabil la Atena, din părinţi păgâni. Din Protreptic reiese că el cunoştea bine religiile de misterii. Nu se ştie când s-a creştinat. După convertire el face călătorii de studii în Italia de Sud, în Siria, Palestina şi Egipt. El caută pretutindeni oameni învăţaţi şi profesori vestiţi de la care să se instruiască. El vorbeşte cu entuziasm despre dascălii săi, cinci la număr, dar nu pomeneşte decât numele celui de pe urmă: Panten. Cu puţin înainte de 180, Clement vine la Alexandria, unde face cunoştinţă cu albina siciliană şi unde rămâne să o asculte. Pe la 190, el ajunge colaboratorul lui Panten, iar după moartea acestuia preia conducerea şcolii. Clement a fost şi preot, cum reiese din propriile sale afirmaţii şi dintr-o scrisoare a lui Alexandru, episcop de Ierusalim. În şcoala catehetică 1-a avut ca elev pe Origen şi pe Alexandru de Ierusalim. Sub persecuţia lui Septimiu Sever, Clement pleacă în pribegie, părăsindu-şi şcoala pe la 202-203. Adoarme în Domnul înainte de 215-216, cum reiese din scrisoarea aceluiaşi episcop Alexandru către Origen.

Opera lui Clement Alexandrinul a fost foarte întinsă, variată şi erudită. Ea se ocupa atât cu Sf. Scriptură, cât şi cu problemele ştiinţei profane. Ni s-a păstrat o trilogie alcătuită din
Cuvânt îndemnător către Greci, Pedagogul şi Covoare. Trilogia este o propedeutică creştină, adică un ansamblu de lucrări pregătitoare pentru primirea creştinismului. În Cuvânt îndemnător se tratează despre convertirea, adică aducerea omului de la idolatrie la Hristos; în Pedagogul se face educarea practică a sufletului şi trupului, de unde se trece la stadiul cunoaşterii sau al ştiinţei, prin ascultarea învăţătorului, care revelează şi explică lucrările credinţei. Această parte n-a fost numită învăţătorul, ci Covoare de comentarii ştiinţifice la adevărata filozofie. Titlul acesta este expresia modestiei autorului, dar şi o formulă care acoperea un conţinut ce nu putea fi expus decât cu greu în conferinţe publice.
 
Şcoala alexandrină creează prin Clement o tradiţie ştiinţifică în lucrările sale. Clement pune bazele unei teologii ştiinţifice, prin lărgirea orizontului cugetării sacre, prin introducerea filozofiei, în sens antic, în acest orizont, prin crearea de criterii în aprecierea adevărurilor. El adună şi concentrează sub unghiul lui Hristos toate eforturile spiritului omenesc de pretutindeni şi de totdeauna. Aceste eforturi au uneori un caracter aproape supranatural. E o idee adoptată deja de Sf. Justin şi care va fi continuată mai ales de Fer. Augustin şi Sf. Maxim Mărturisitorul
Printr-o asemenea concepţie, Clement aruncă o punte serioasă de înţelegere între păgânism şi creştinism. Filosofia, în sens antic, a fost dată ca testament păgânilor spre a-i conduce către Hristos. Rolul filozofiei ca pregătitoare şi auxiliară a credinţei, e o cucerire grandioasă a geniului lui Clement, care dă cu aceasta Bisericii o atitudine care a fost şi este normativă. Interpretarea alegorică şi preocuparea lui constantă de a folosi cu orice preţ cugetarea profană în majoritatea problemelor dezbătute i-au cauzat erori sau nesiguranţe de doctrină cum e dochetismul, transmiterea păcatului originar nu prin naştere, ci prin răul exemplu, trihotomismul etc. Clement nu a putut crea o gnoză creştină propriu-zisă, pentru că era prea devreme, dar el are meritul de a fi făcut portretul gnosticului creştin şi de a fi zdruncinat temeliile ideologice ale gnosticimsului eretic.Clement nu e numai un speculativ, ci şi un spirit pozitiv. El e cel dintâi pedagog creştin, care dă norme şi prescripţii precise în lucrarea delicată de educare a celor botezaţi. Ideea de educaţie, scumpă Şcolii alexandrine, se introduce şi în iconomia mântuirii. Mântuirea e răscumpărare, dar e şi educaţie sistematică şi stăruitoare care duce cu şi prin Hristos, la Hristos şi la Dumnezeu.
“Dragostea frăţească este hrană duhovnicească.”
“Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţi de la un om cum poate omul deveni dumnezeu.”
,Când l-ai văzut pe aproapele tău, pe Dumnezeu L-ai văzut.”
“Nici frumuseţea, nici banul nu fac pe om fericit, ci numai înţelepciunea şi cumpătarea”
„În ce priveşte sufletul, femeia este egală cu bărbatul; deci poate săvârşi aceleaşi virtuţi ca şi bărbatul; în ce priveşte, însă, alcătuirea trupului este deosebire între ei; naşterile şi gospodărirea casei aparţin femeii”
(Sfântul Clement Alexandrinul -Stromata, IV, 60, 1 )
„ Aţi fost copii, apoi copilandri, apoi tineri, apoi bărbaţi,dar niciodată buni. Fie-vă ruşine de bătrâneţea voastră! Înţelepţiţi-vă la apusul vieţii! Măcar la sfârşitul vieţii cunoaşteţi pe Dumnezeu, ca sfârşitul vieţii să vă fie început al mântuirii! Fiţi bătrâni pentru închinarea la zei, ajungeţi tineri pentru credinţa în Dumnezeu! Dumnezeu primeşte pe copiii cei fără răutate”
(Sfântul Clement Alexandrinul -Protrepticul, 108, 3. )
,, Pedagogul nostru, o, copii, este asemenea cu Dumnezeu, Tatăl Său, al Cărui Fiu este : este fără de păcat, nepătat, nepătimaş cu sufletul ; Dumnezeu preacurat în chip de om, slujitor al voinţei părinteşti, Cuvânt Dumnezeu, Cel ce este în Tatăl, Cel ce şade la dreapta Tatălui, împreună şi cu chipul, Dumnezeu . Aceasta este pentru noi icoana fără de pată şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca sufletul nostru să se asemene cu El ”
“Barbatul care tine sa fie frumos trebuie sa se împodobeasca cu cugetul sau.”
“Doar prin suflet se arata atât fumusetea, cât si urâtenia.”
“Trebuie să înfăţişăm părerile şi cuvintele cu care sunt obişnuiţi mulţi şi, cu ajutorul acestor păreri şi cuvinte, ascultătorii vor fi aduşi mai cu uşurinţă la credinţa cea adevărată.”
(Sf. Clement Alexandrinul, Stromata I, cap. I, 16, 2).
“Numai cunoaşterea adâncă a lucrurilor pe care le combaţi îţi poate da cel mai desăvârşit argument.”
(Sf. Clement Alexandrinul, Stromata I, cap. II, 19, 3).
,Seriozitatea este în stare să înlăture pornirile spre obrăznicie numai din privire.”
„Avem hotar Crucea Domnului cu care am îngrădit păcatele”
“Viaţa petrecută printre străini te face să fii cumpătat. O coajă de pâine şi un aşternut de paie sunt mângâierile cele mai plăcute împotriva foamei şi a oboselii”
„Biserica pe pământ este chip al Bisericii Cerești”
“Haina este o idée despre înclinarea sufletească a omului”
,,Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţi de la un om cum poate omul deveni dumnezeu.”
“Spusele vorbăreţilor sunt ca şi încălţările vechi, tocite de stricăciune”
” Cea mai mare tragedie a creştinului este ignoranţa”
“Pentru noi, însă, care căutăm hrana cea cerească, este nevoie să stăpânim peste stomacul cel de sub cer “
“Fiecare dintre noi îşi alege pedepsele atunci când păcătuieşte cu voie”
„Ar trebui mai bine să nu se însoare cel care nu doreşte să facă copii, decât să ajungă ucigaş de copii din pricina neînfrânării poftei”
“Trebuie să tinem seama că neînfrânarea la vorba face să crească necuviinţa până ajunge mojicie.”
(Sf. Clement Alexandrinul, Pedagogul, II,)
„Cea mai mare dintre învăţături este să te cunoşti pe tine însuţi; dacă cineva se cunoaşte pe sine, Îl va cunoaşte şi pe Dumnezeu”
“Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţi de la un om cum poate omul deveni dumnezeu.”
“Bogatia nu este în sine ceva rau sau bun, ci o unealta de care te poti folosi rau sau bine”
“Oamenii care sunt indulgenţi cu alţii din pricina dragostei lor pentru păcat, socotesc Adevărul cruzime, iar austeritatea mutilare.”
“Minciuna nu se deosebeşte de Adevăr prin simpla comparaţie, dar prin aplicarea Adevărului sileşti minciuna să o ia la fugă.”

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *