Selectați pagina

Mănăstirea Xeropotamu din Athos și cum s-a prăbușit bolta Sfântului Altar în timpul slujirii cu papistașii

Mănăstirea Xeropotamu din Athos și cum s-a prăbușit bolta Sfântului Altar în timpul slujirii cu papistașii

Mănăstirea Xeropotamu este situată la jumătatea drumului dintre Dafne și Kareia, fiind închinată Sfinților 40 de Mucenici.

A fost ctitorită de împărații Constantin al VI-lea (913-959) și Roman I Lecapenul (920-944). Tradiția spune că întemeietor al mănăstirii a fost Sfântul Pavel Xeropotamiteanul, care a fost fiu de împărat. Denumirea de Xeropotamu a luat-o de la locul din apropiere, unde s-a nevoit Sfântul Pavel și care se numește „Xeropotamul”, adică „pârâul sec”.

Se spune în viața Sfântului Pavel că, atunci când a venit în mănăstire și a cerut să fie făcut călugăr, starețul i-a spus: „Când îți va sta pieptenul în barbă , atunci te voi face călugăr”, căci Sfântul Pavel era spân (în Sfântul Munte este interzisă închinovierea tinerilor fără barbă).

Atunci sfântul, luând un pieptene, l-a înfipt în pielea obrazului, zicând starețului: „Iată că îmi stă pieptenul în barbă!”. Văzând starețul dragostea lui pentru Dumnezeu și cunoscând cu duhul că va fi mare, l-a primit și l-a călugărit.

În această mănăstire, s-a întâmplat o uimitoare minune atunci când au venit cruciații trimiși de papa de la Roma și au cerut călugărilor să slujească cu preoții catolici și să-l pomenească pe papă la slujbe. O parte din preoții mănăstirii, fiind mai fricoși și uitând de mucenicii care au răbdat chinuri pentru Hristos, au acceptat să slujească cu catolicii.

În momentul în care slujeau Liturghia într-un paraclis al mănăstirii, s-a surpat bolta Sfântului Altar și, căzând peste ei i-a ucis, atât pe catolici, cât și pe ortodocși.

Până în momentul de față, paraclisul nu a mai fost reparat, fiind lăsat în ruină, drept mărturie pentru minunea care s-a făcut.

În fiecare an, la prăznuirea Sfinților 40 de Mucenici (hramul mănăstirii), în timpul Sfintei Liturghii creșteau în jurul Sfântului Altar 40 de ciuperci, care se luau și se împărțeau credincioșilor ca binecuvântare. Din anul când s-a slujit cu catolicii, ciupercile nu au mai răsărit niciodată.

Voievozii și boierii români, care au contribuit la refacerea și întreținerea mănăstirii au fost: Neagoe Basarab, Vlad Vintilă, Alexandru Coconul, vameșul Păun, postelnicul Ioan, negustorul brașovean Radu.

Cu sprijinul lui Alexandru Lăpușneanu și a doamnei Ruxandra a fost renovată și pictată biserica mare. Pe ușile sculptate, se văd stemele Moldovei și țării Românești.

În momentul de față, mănăstirea are 40 de călugări, iar pe teritoriul mănăstirii se nevoiesc în jur de 20 de călugări printre care, la o chilie, și un călugăr român.

Mănăstirea are cea mai mare bucată din lemnul Sfinte Cruci, cu urmele unui piron cu care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Dintre multele sfinte moaște care se află aici, amintim de cele de la Sfinții 40 de Mucenici, Sfinții Mercurie, Teodor Tiron şi Teodor Stratilat.

Monah Pimen Vlad – Sfantul Munte Athos Gradina Maicii Domnului – Editura Bunavestire Bacau 2008

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: