Selectați pagina

Măcar şi ispită de ar năvăli asupra ta, la Dumnezeu să scapi şi să te rogi Lui, ca să te izbăvească pe tine

Măcar şi ispită de ar năvăli asupra ta, la Dumnezeu să scapi şi să te rogi Lui, ca să te izbăvească pe tine

Sfântul Pavel nu în biserică s-a rugat, ci, închis în temniţă şi cu picioarele în butuci, nici şezând drept, nici genunchii plecându-şi-i. Că nu putea să stea altfel în butucul în care-i erau prinse picioarele. Ci, de vreme ce se ruga cu credinţă, zăcând în temniţă, s-a cutremurat temniţa şi lanţurile celor legaţi au căzut şi pe străjerul temniţei la credinţă l-a adus.

Şi Ezechia regele nu stătea în biserică, nici genunchii nu şi-i pleca, ci, culcat pe pat şi zăcând în boală, s-a întors spre perete. Dar de vreme ce cu căldură şi cu suflet umilit a chemat pe Domnul, cuvântul cel hotărât asupra lui spre moarte, a fost schimbat şi a primit bunătatea cea dintâi şi lungimea vieţii, cu adăogirea anilor, iar toată cetatea a luat mântuire de vrăjmaşi.

Asemenea şi tâlharul, pe cruce fiind răstignit, cu puţine cuvinte a câştigat Împărăţia cerului, Ieremia, în groapă fiind aruncat, s-a rugat lui Dumnezeu şi l-a auzit pe el, Daniil, dat fiind în groapă, spre mâncare leilor, a chemat pe Dumnezeu şi s-a mântuit, Iona, în pântecele chitului s-a rugat lui Dumnezeu.

Şi mulţi alţii au izgonit, cu rugăciunea, toate răutăţile ce-i cuprindeau pe dânşii şi au primit ajutor de la Dumnezeu. Asemenea şi acum, mulţi cu rugăciunea s-au slobozit din multe primejdii şi răutăţi, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Drept aceea şi noi, fraţilor, să nu căutăm loc de rugăciune, nici să o grăim cu lungi cuvinte împodobită, ci, precum Cananeanca zicea: “Miluieşte-mă că fiica mea rău se îndrăceşte” aşa şi tu, să zici: “Doamne, miluieşte-mă.” Că, măcar că este mic acest cuvânt, el cuprinde un noian al iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Că, unde este mila lui Dumnezeu acolo este tot binele. Deci, oriunde eşti, aşa să zici: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”

Şi chiar de nu-ţi vei mişca buzele, cu mintea aşa să strigi. Că, şi tăcând, te va auzi Dumnezeu şi, fiind tu însuţi biserică, apoi nu căuta loc de rugăciune. Multe Scripturi grăiesc despre această scurtă şi grabnică rugăciune. Moise fugea din Egipt, dinaintea lui Faraon; marea îi era înainte şi Faraon în spatele lui, iar el la mijloc.

Mare strâmtorare avea şi nu-i era lui cu putinţă a se ruga lui Dumnezeu. Însă, i-a zis Dumnezeu lui: “Ce strigi către Mine?” Asemenea, şi cei trei tineri, fiind aruncaţi în cuptor, se rugau: şi rugăciunea lor a stins văpaia şi legăturile lor le-a dezlegat şi i-a scos pe ei vii şi preaslăviţi i-a arătat. Încă şi Iov, pe gunoi, s-a rugat şi a făcut milostiv pe Dumnezeu.

Măcar şi ispită de ar năvăli asupra ta, la Dumnezeu să scapi şi să te rogi Lui, ca să te izbăvească pe tine. Că Dumnezeu este pretutindenea şi aproape de tine şi, încă nesfârşind tu a-I grăi, El îţi va zice ţie: “Iată-mă!” Încă nu-ţi vei sfârşi rugăciunea şi Acela îţi va da ţie vindecarea, de-ţi vei curăţi mintea ta de patimile cele spurcate.

Sursa: Proloagele din 18 aprilie

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *