racla-cu-moaste„Eu, de drag, m-am apucat cu mâinile de raclă şi am mers pe sub ea toată Mitropolia. Am pierdut un papuc în mulţimea aia, dar nici n-am vrut să mă mai întorc înapoi. Aşa că, după aia mi-am cumpărat nişte gumari. Am luat gumari şi apoi m-am dus acasă şi am spus în toată comuna, că pe atunci nu se ştia de Cuvioasa.”

Cu aproape 40 de ani în urmă, Fănica era foarte bolnavă. „Mi se umflase burta şi doctorii mi-au spus că am cancer. M-au trimis acasă. Dar eu am venit la Iaşi, la Sfânta Parascheva”, îşi începe povestea femeia din Tecuci. Atunci, pentru prima dată, a participat la acatistul pe care-l citesc preoţii, înainte de a scoate racla afară, spre închinare. „Şi-am văzut cu ochii mei că au vrut să ridice racla sus, au pus-o pe umeri şi când să iasă afară cu racla, racla mergea înapoi. Atunci, preoţii au dus-o iar pe catafalc, s-au așezat în genunchi cu toţii şi toată lumea din biserică s-a rugat cu lacrimi în ochi”, îşi aminteşte Fănica.

După aceea, au scos racla cu atâta uşurinţă, de ziceai că duc o pană. „Eu, de drag, m-am apucat cu mâinile de raclă şi am mers pe sub ea toată Mitropolia. Am pierdut un papuc în mulţimea aia, dar nici n-am vrut să mă mai întorc înapoi. Aşa că, după aia mi-am cumpărat nişte gumari. Am luat gumari şi apoi m-am dus acasă şi am spus în toată comuna, că pe atunci nu se ştia de Cuvioasa”, mărturisește femeia. A fost momentul în care sfânta a făcut-o sănătoasă, iar ea nu are cum să uite acest lucru. Din acea clipă, Sfânta Parascheva i-a devenit mamă bună. „Nu mă lasă Cuvioasa! Eu nu mă despart de Cuvioasa niciodată!”, mărturiseşte femeia, ajunsă la multişor peste 70 de ani.

Anda Elena Pintilie /Vocea pelerinului