„Cuvântul al V-lea Despre pocăință; și că nu este de ajuns pentru curățirea sufletului numai să īmpărțim averile noastre, nici numai să ne lipsim de lucruri, dacă nu vom cāștiga și plānsul.n (…)

 Necesitatea căinței

Bun lucru este pocăinta si folosul pe care īl aduce. Stiind aceasta, Cel ce pe toate le stie, Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos a zis: „Pocaiti-va ca s-a apropiat Īmparatia Cerurilor” (Mt 3,2). Īnsa vreti sa stiti, ca fara pocainta din adāncul sufletului, cum o cere Cuvāntul de la noi, nu ne putem māntui?(…)

Dar poate cineva(…) va zice: „Multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-am spurcat trupul cu nici o fapta rea”, (ceea ce eu nu pot spune, eu care sunt lucrator a toata faradelegea), si se māngāie cu aceasta ca este fara de pacat trupesc. Īi graieste īnsa īmpotriva Stapānul, cu pilda celor cinci fecioare nebune si ne īnvata pe toti cu hotarāre, ca nimic nu ne foloseste curatia trupului, daca nu avem si celelalte fapte bune. Acelea, desi aveau ceva untdelemn īn vasele lor, adica oarecare fapte bune īn ostenelile cele dinafara, aveau si unele daruri, de aceea si candelele lor au ars o vreme, totusi pentru lenevirea, nestiinta si trāndavia lor au fost aruncate īn focul cel mai din afara.

Fiindca nu au avut grija de patimile cele ascunse īnlauntru, lucrate de duhurile cele rele, si nici nu si-au dat seama de ele. Ci īntelegerea lor a fost vatamata de cele potrivnice, s-au īnvoit cu gāndurile, au fost amagite si biruite de ele si au savārsit īn ascuns: zavistie, rāvnire, prigonire, cearta, graire de rau, urāciune, mānie, amaraciune, pomenire de rau, slava desarta, dorinta de a placea oamenilor, iubire de argint, placerea de sine, pofta trupeasca, īndulcire de gānduri patimase, necredinta, nefrica, netemere, trāndavie, īntristare, graire īmpotriva, slabanogire, moleseala, īngāmfare, īnalta cugetare, trufie, māndrie, nesaturare, desfrānare, lacomie, deznadejde si toate lucrurile subtiri ale rautatii care sunt pacatele launtrice.

[…] Deci, spune-mi mie, ce folosim daca vom īmparti saracilor toate averile noastre, dar nu ne vom departa de la rau si nici nu vom urī pacatul? Ce ne foloseste daca nu facem pacatul trupesc, iar cu mintea ne īnvoim cu gāndurile cele necurate, savārsim pacatul nearatat si suntem stapāniti si destramati de patimile sufletului? Sa lepadam, va rog, patimile si robia rautatilor celor de mai sus si sa nu ne oprim aici si numai la atāt, ci īntinaciunea s-o spalam cu lacrimile pocaintei. […]

Să ne căim numai din tot sufletul și nu doar să respingem faptele noastre cele rele, dar să facem să dispară și gândurile rele și necurate ale inimii, potrivit cu ceea ce s-a scris:”Sfâșiați-vă inimile voastre, iar nu hainele voastre”(…)

Căința laicilor

 Deci este cu putinta tuturor, nu numai monahilor, ci si mirenilor, sa se pocaiasca neīncetat, sa plānga si sa se roage neīncetat lui Dumnezeu si prin astfel de fapte sa cāstige si celelalte fapte bune. Ca aceasta este calea cea adevarata, o marturiseste si Sfāntul Ioan cel cu graiul de aur (Gura de Aur), stālpul si īnvatatorul cel mare al Bisericii, care īn cuvintele sale despre David, la tālcuirea Psalmului 50, zice: „Si cel ce are femeie, copii, slujnice si multime de slujitori si bogatie multa si s-a īnvrednicit de mari dregatorii lumesti, poate totdeauna sa plānga, sa se roage si sa se pocaiasca si sa ajunga daca vrea la plinatatea faptelor bune, sa ia Duh Sfānt, sa se faca prieten al lui Dumnezeu si sa se īndulceasca de vederea Lui, cum au fost īnainte de venirea lui Hristos: Avraam, Isaac, Iacov si Lot cel din Sodoma si (ca sa las pe ceilalti prea multi), Moise si David, iar īn darul cel nou, la aratarea lui Dumnezeu si Māntuitorul nostru Iisus Hristos, Petru pescarul si necarturarul, īmpreuna cu soacra sa si multi altii care propovaduiau pe Dumnezeu Cel ce Se aratase”.

Că pe ceilalti cine va putea sa-i numere, fiind mai multi decāt picaturile ploilor si decāt stelele cerului: īmparatii, boierii, puternicii, ca sa nu mai vorbesc de cei saraci si de cei care au trait numai cu hrana zilnica, despre care marturisesc pāna acum orasele, casele si bisericile ridicate de dānsii cu darnicie, si azilurile de batrāni si de saraci, ce exista si astazi. Caci toate cele agonisite īn timpul vietii lor, ei le folosesc nu ca pe ale lor, ci ca pe niste robi ai Stapānului, iconomisindu-le ca pe niste lucruri īncredintate lor si dupa placerea Stapānului, folosindu-se de lume dupa glasul lui Pavel, dar nefolosindu-se rau (I Cor 7,31). De aceea au si fost slaviti si straluciti īn viata aceasta de acum, si vor fi si de acum si pāna īn veac, iar īntru Īmparatia lui Dumnezeu vor fi si mai slaviti si mai straluciti. […]

Și Patriarhii vor fi judecați de Patriarhii Sfinți

Tot asa si pe Patriarhii cei răi īi va pune alaturi si īi va īnfatisa cu Patriarhii cei Sfinti, cu Ioan Gura de Aur, cu Ioan cel Milostiv, cu Grigorie Teologul, cu Ignatie, cu Tarasie, cu Metodie si cu ceilalti, care nu numai cu cuvāntul, ci si cu fapta s-au facut icoane ale adevaratului Dumnezeu si dimpreuna cu cei ce mai īnainte de dānsii au stralucit īn fapta buna. Pe Mitropolitii cei răi īi va īnfatisa cu Mitropolitii cei buni, cu Vasile, cu Grigorie – fratele sau, cu cel de un nume facator de minuni, cu Ambrozie, cu Nicolae si, īn scurt zicānd, pe fiecare Patriarh, pe fiecare Mitropolit, pe fiecare Episcop īl va judeca Dumnezeu īmpreuna cu Apostolii si cu Sfintii Parinti.

Si, punāndu-i pe toti fata īn fata, precum El īnsusi graieste, adica pe oi de-a dreapta, iar pe capre de-a stānga, le va zice: „Oare n-ati trait si n-ati stat pe aceleasi scaune unde si acestia Mi-au slujit?! De ce nu ati urmat viata si petrecerea lor?! Cum de nu v-ati īnfricosat si nu v-ati īnfiorat deloc, nici nu v-ati cutremurat tināndu-Ma pe Mine Cel curat si neīntinat cu māini necurate si cu suflete mai necurate si māncāndu-Ma?! Pentru ce ati cheltuit averile saracilor cu poftele si cu rudeniile voastre? Pentru ce M-ati vāndut ca Iuda pe aur si pe argint?! Pentru ce M-ati cumparat ca pe un rob netrebnic si M-ati pus sa slujesc voilor trupului vostru?! Asa cum voi nu M-ati cinstit, nici Eu nu va crut pe voi. Duceti-va de la Mine, lucratori ai faradelegii, duceti-va!

Astfel vor fi despartiti parintii de parinti, prietenii si rudeniile de parinti si de rudenii, fratii de frati, cei robiti si cei slobozi de robi si slobozi, bogatii si saracii de bogati si saraci, cei casatoriti de cei ce au stralucit īntru nunta, cei slobozi de cei ce au vietuit cu slobozire, īn scurt, la īnfricosata zi a Judecatii, tot omul pacatos va vedea īnaintea lui, īn viata vesnica si īn negraita lumina, pe cel asemenea lui si va fi judecat de dānsul. Adica ce vreau sa spun: Fiecare pacatos, uitāndu-se la cel de o stare cu el, īmparat catre īmparat, boier catre boier, curvarul nepocait catre curvarul pocait, sarac catre sarac, rob catre rob si, stiind ca si acela a fost om ca si dānsul, avānd acelasi suflet, aceleasi māini, aceiasi ochi, si īn scurt, pe toate celelalte īntocmai, ca īmpreuna cu el a trait īn viata, a avut aceeasi vrednicie, acelasi mestesug, aceeasi īndemānare si ca el n-a voit sa-i urmeze, īndata se va īnchide gura lui si va ramāne fara raspuns(fără cuvânt de apărare), neavānd ce sa graiasca. Deci vor vedea de-a dreapta mirenii pe mireni, īmparatii cei pacatosi pe īmparatii cei sfinti, cei de sub jugul vietii, pe bogati si pe Sfintii cei de sub jug, toti cei din munci pe cei asemenea lor īntru Īmparatia Cerurilor. Atunci se vor rusina si vor fi fara raspuns, ca si bogatul cel ce se ardea (prajea) īn foc vazānd pe Lazar īn sānurile lui Avraam.”

Sursa Sfântul Simeon Noul Teolog- „Cateheze. Scrieri II” (Capitolul Cuvântul al V lea)