Selectați pagina

Jurământul lui Hippocrate: Cum jură doctorii “pe toţi zeii şi zeiţele” că vor fi medici buni

Jurământul lui Hippocrate: Cum jură doctorii “pe toţi zeii şi zeiţele” că vor fi medici buni

Renumitul medic al Greciei Antice, considerat părintele Medicinei, Hippocrate din Cos, este autorul jurământului, un angajament moral pe care şi-l iau medicii şi care a rezistat istoriei, ajungând să fie rostit şi astăzi de absolvenţii de Medicină. Chiar dacă, în timp, jurământul a suferit modificări, esenţa lui este aceeaşi. În ciuda actualizărilor jurământului, unele universităţi române păstrează varianta antică.

„Unii spun că menţinerea acestui jurământ este un semn de recunoaştere pentru Hipocrate din Cos (Hippocrates, 460-370 î.Hr.), considerat părintele medicinii. Alţii recunosc pasaje de extremă actualitate în interiorul textului original, legate de integritatea morală, confidenţialitate, priorităţi, relaţia cu brealsa medicilor în general. Într-o altă ordine de idei, din punct de vedere legal jurământul lui Hipocrate nu are valoare, el este doar un reper moral, aşa cum sunt şi jurămintele depuse de primari, politicieni, jurişti şi alte categorii profesionale care au această tradiţie”, scrie medicul Adrian Copcea pe o postare de pe www.nutritionistcluj.ro.

Fostul rector al Universităţii de Medicină din Timişoara, Ştefan Drăgulescu, a explicat pentru „Adevărul” că jurământul lui Hippocrate are o versiune originală, din antichitate, şi una actualizată, dar principiile cuprinse în jurământ rămân aceleaşi. „Acest jurământ are o valoare deosebită pentru că există anumite principii ale relaţiei dintre medic şi pacient care trebuie respectate. Textul din antichitate suferit anumite modificări, nu din punct de vedere conceptual, ci al modului de redactare. Şi medicii sunt oameni care trăiesc într-un mediu socio-economic care se modifică de-a lungul timpului. Şi interpretarea jurământului s-a modificat de-a lungul secolelor, dar fondul rămâne. Medicul trebuie să aibă în minte misiunea pe care o are faţă de omul bolnav şi indiferent dacă textul e adaptat, conţinutul rămâne la fel”, a arătat Drăgulescu.

Interesant este că, potrivit unor imagini de la cursurile de absolvire ale studenţilor de la Medicină din întreaga ţară, unii medici încă depun jurământul lui Hippocrate în varianta lui originală, jurând „Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţi zeii şi zeiţele”. Redăm mai jos conţinutul jurământului în variantă originală şi modificat şi imagini cu absolvenţii de la Medicină din Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara şi Bucureşti, rostind jurământul lui Hippocrate.

Jurământul lui Hippocrate, varianta originală

„Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţii zeii şi zeiţele, luându-i ca martori că voi indeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea, jurământul şi legământul care urmează.

Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca pe fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi învăţa fără plată şi fără să le cer vreun legământ.

Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva.

Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate.

Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede. Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie.

Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta. În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bunăştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor liberi sau sclavi.

Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.

Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să ma bucur pe deplin de viaţa si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă”.

Jurământul lui Hippocrate, varianta actuală

„Odată admis printre membrii profesiunii de medic: Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;

Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;

Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;

Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;

Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;

Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;

Colegii mei vor fi fraţii mei;

Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunostinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *