Selectați pagina

’’Isaltaţii’’ din Aiud

’’Isaltaţii’’ din Aiud

Craciunul-in-inchisorile-comuniste-Sfintii-InchisorilorNoul program venea ca o pedeapsă. La ora patru, deşteptarea. De la această oră până la zece seara nu ai voie să te întinzi în pat. Stai pe marginea patului. Nu-i voie să te înveleşti cu pătura dacă ţi-e frig. Se suspendă plimbarea şi baia pe trei luni de zile. Orice abatere se pedepseşte imediat. Pedeapsa e una şi aceeaşi: ţi se ia aşternutul şi zeghea. La doctor numai mort poţi să ajungi.

Miliţienii umblă în vârful degetelor şi spionează camerele. Cum te prinde rezemat într-un cot, numai ce se deschide uşa şi vine ordinul: ’’Dă salteaua afară!’’. Vin plantoanele şi umplu plasa de peste coridor cu saltele şi cu pături. Într-o săptămână, mai tot etajul nostru doarme la podele.

E greu să stai 18 ore fără să te lungeşti un pic pe saltea. Dacă te-a prins, îţi ia aşternutul. Apoi poţi să te întinzi pe fiarele patului, dar patul e îngheţat şi baloturile îţi taie oasele. Oftezi, te aşezi la podele cu spatele rezemat de zid, cât poţi să suporţi umezeala peretelui. Te plimbi puţin printre paturi. Iar te aşezi la podele sau pe balot şi cu capul în mâini.

Meditezi. Chinul e ca de iad. Totuşi, dacă reuşeşti să te sustragi greutăţilor imediate, în meditaţie, ziua trece uşor. Ne-am deprins şi cu asta. După o săptămână – două, toate ţi se par foarte naturale. Fie că dormi pe saltea, fie că te covrigeşti pe podele, zilele trec una după alta şi la capătul iernii va veni o nouă primăvară.

În Săptămâna Patimilor îmi întind pătura pe podele şi dorm o săptămână acolo, jos. Patul rămâne pat, cu aşternutul lui.

Sergentul Ardeleanu, noaptea târziu bagă capul pe vizetă. Se uită şi mă vede dormind jos.

  • Ce-i cu tine, mă?

  • Mulţumesc de întrebare!

  • Cine te-a pedepsit?

  • Nimeni.

  • Suie-te-n pat!

  • Nu vreau!

Se uită şi pleacă. Revine. Deschide vizeta:

  • Mă, nu eşti în lista cu cei pedepsiţi!

  • Am spus eu că-s pedepsit?

  • Atunci de ce te-ai culcat la podele?

  • Scrie undeva că n-am voie să dorm la podele?

  • Ce vrei tu, mă?

  • Să-mi plătesc păcatele.

  • Mă, da prost mai eşti! Faţă de cine?

  • Faţă de Dumnezeu.

Când îi vine tura de noapte, deschide şi locotenentul Florea. În spatele lui, sergentul Ardeleanu.

  • Ce, mă, e mai dulce la podele?

  • Mai dulce!

  • Nu-i voie să dormi pe jos.

  • Pentru ce nu-i voie?

  • Aşa-i ordinul!

  • Şi dacă nu execut ordinul?

  • Te pedepsesc!

  • Îmi luaţi salteaua?

  • Da.

  • Să v-o dau!… Şi pătura?

  • Dă-l în … de îmbâcsit! Las-o acolo. Tot la podele doarme!

A venit Paştele. ’’Unul pe altul să ne îmbrăţişăm, iar celor ce ne urăsc pe noi să le iertăm toate, pentru Înviere’’. Greu cuvânt! Cine-l poate cuprinde?

După stingere, trece sergentul Ardeleanu pe la uşă:

  • Te-ai culcat, mă, în pat?

  • Culcat!

  • Unde-i mai bine?

  • În Săptămâna Patimilor e mai plăcut la duşumea. De Paşti, cum vedeţi, m-am ridicat cu jumătate de metru mai sus.

  • Mă, mulţi ’’isaltaţi’’ mai sunt în puşcăria asta!

  • Mulţi, domnule sergent, mai toţi!

(Pr. Dimitrie Bejan, Viforniţa cea mare)

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *