Selectați pagina

ÎNTRE ”A JUDECA”și ”A MUSTRA”: Prescripții Biblice și înțelegere lingvistică

ÎNTRE ”A JUDECA”și ”A MUSTRA”: Prescripții Biblice și înțelegere lingvistică

ÎNTRE ”A JUDECA” (a face dreptate, a osândi, a condamna, a acuza) și ”A MUSTRA” (a dojeni, a osândi**, a certa, a blama, a critica, a dezaproba): prescripții Biblice și înțelegere lingvistică

ÎNTRE ”A JUDECA”și ”A MUSTRA”: Prescripții Biblice și înțelegere lingvistică

ÎNTRE ”A JUDECA”și ”A MUSTRA”: Prescripții Biblice și înțelegere lingvistică

În toate timpurile, cu atât mai mult în restriștea prezentului, parcă ar mai există pentru credincioșii creștini o nedumerire de claritate, dar și de limită în vederea acestor două înțelesuri de cuvinte cu referire la aproapele, la fratele de credință. Din considerent creștin e că deseori presupusele limite, mai mult sau mai puțin încălcate cu referire la aceste două înțelesuri de cuvinte, dar și avertismentele/atenționările severe, responsabilitatea personală cu adevărat îngrijorează conștiința creștină și alergăm în fața martorului-duhovnic/preot să ne spovedim/mărturisim, să nu fi păcătuit cu știre sau fără știre și pe această cale. Avem însă în față Sfânta Scriptură, tâlcuirea Bisericească a Bibliei și dicționarele explicative lingvistice pentru a face un efort de clarificare/claritate în vederea aceasta. Doamne-ajută!

Deși unele dicționare explicative ajung uneori la fuzionarea, contopirea parțială a acestora în unele cazuri, Sf. Scriptură face totuși diferență cu prescripții concrete, ÎN DEPENDENȚĂ DE CAZ:

E știut faptul că cine nu dorește (și, majoritatea nu acceptăm mustrarea), nu suportă să fie mustrat, mai ales aspru, pe bună dreptate și încă public strigă în gura mare speculând/fluturând comod cu prescripțiile Biblice: să nu judeci pe aproapele tău că a Domnului este judecata…!, sau: să nu judeci ca să nu fii judecat…! etc. Alții însă când sunt sesizați că chiar judecă, osândesc… și mai ales pe nedrept încearcă să se îndreptățească speculând cu alte prescripții biblice: scris este, mustră pe aproapele tău… sau: eu nu judec, eu mustru… etc. E de menționat totuși că ambele prescripții nu fac parte din cele X(zece) Porunci Scripturistice.

E binevenit să vedem când și cum aceste două înțelesuri sunt indicate sau contraindicate credincioșilor prin Sfânta Scriptură. Mai jos – doar câteva exemple:

 CU REFERIRE LA NOȚIUNEA – JUDECATĂ…; A JUDECA

  • 1. Nu judecați, ca sa nu fiți judecați;
    Lc 6:37,Rm 2:1,Rm 14:4,Rm 14:10,1Co 4:5,1Co 5:12,Iac 4:11

  • 2. caci cu judecata cu care judecați, cu aceea veți fi judecați; și cu măsura cu care măsurați, cu aceea vi se va măsura.
    Ios 7:25,Jd 1:7,Mc 4:24,Lc 6:38,Rm 14:10

  • 3. Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
    Ps 49:16,Plg 3:39,Lc 6:41-42 /Iisus Hristos; Matei, 7; 1-3./ ( Nu e referința la instanțe judecătorești Bisericești sau civile. E referința la slăbiciunea și ticăloșia umană de a acuza și condamna aproapele judecându-l fără permisiune, abuziv, de cele mai dese ori în ne-prezența celui acuzat. Astfel riscăm să fim și noi judecați în modul cel mai aspru de Dumnezeu, dar și de oameni.).

  • 22. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului,
    Mt 11:27,In 3:17,In 5:27,In 9:39,In 12:47,In 17:31,FA 17:31,Rm 2:16,2Tim 4:1,1Ptr 4:5

  • 23. pentru ca toti sa-L cinstească pe Fiul așa cum Il cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu-L cinstește pe Fiul nu-L cinstește pe Tatăl Carele L-a trimis.
    Lc 10:16,Flp 2:10-11,1In 2:23

  • 24. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M’a trimis, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viață.
    In 3:15-16,In 3:18,In 8:51,In 12:44,1In 3:14 /Iisus Hristos; Ioan,5; 22-24./ (Permisiunea de Judecător a omului o are doar Mântuitorul Hristos. Absolut corect, corespunzător, irevocabil și nepărtinitor judecă doar Domnul Dumnezeu!).

  • 12. Astfel ca fiecare din noi va da seama despre sine înaintea lui Dumnezeu.
    Mt 12:36,Ga 6:5

  • 13. Așadar, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai degrabă judecați aceasta: Să nu pui în calea fratelui piatra de alunecare sau de poticnire.
    Mt 18:6-7,1Co 8:9 /Ap. Pavel; Romani,14; 12-13./ ( Prescripția este ca să nu ne mai judecăm, condamnăm, osândim unii pe alții deoarece greșind, ne alegem cu nedreptate și păcate, înrăindu-ne unul față de altul.).

  • 36. Că Domnul îl va judeca pe poporul său și Se va pleca spre robii Săi văzându-i vlăguiți și părăsiți în primejdii și neputincioși.
    4Rg 14:26,Ps 134:14,Ps 149:9,Evr 10:30 /Deuteronom, 32; 36./ ( Doar Domnul Dumnezeu e Judecătorul absolut drept și cu puterea absolută de a judeca corect oamenii.).

Cu referire la judecata creștinilor/a clericilor, Biserica de Răsărit în prima mie de ani a stabilit la 33 de Canoane desfășurate/legi administrative pentru Instanțele judecătorești Bisericești, evident în puterea prescripțiilor de la 1 Tim., 5; 11 și Tit, 1;13 și a Tradiției Apostolice.

CU REFERIRE LA NOȚIUNEA – MUSTRARE…

  • 16. Să nu umbli cu vicleșug în neamul tău, nici să te ridici asupra sângelui aproapelui tău: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!

  • 17. Să nu-l urăști pe fratele tău în inima ta; îl vei mustra însă pe aproapele tău, ca nu cumva din pricina lui să porți asupra-ți păcat.
    Dn 9:13,Sir 19:13,Mt 18:15,Lc 17:3,1In 3:14 /Levitic, 19; 17./ (Este prescrisă o mustrare corectă, pe măsură, fără ură, răutate, ca nu cumva să rămână nemustrată corespunzător fapta lui păcătoasa și să fii și tu vinovat ca martor de păcatul lui și pentru indiferența ta și lipsa de intervenire din partea ta.).

  • 8. … mustral pe cel înțelept, și el te va iubi.
    Pr 15:12,Pr 23:9,Mt 7:6 /Pilde, 9; 8./ (Omul înțelept va primi cu smerenie mustrarea corectă, va mărturisi greșala/păcatul de e creștin și va răspunde cu recunoștință și dragoste creștină pentru demascarea și mustrarea la timp a viciului/păcatului înfăptuit de el.).

  • 15. De-ți va greși fratele tau, mergi, mustra-l numai între tine și el. Si de te va asculta, l-ai câstigat pe fratele tau.
    Lv 19:17,Sir 19:184,Lc 17:3,Ga 6:1,Iac 5:19-20,Tit 3:10

  • 16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, pentru ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot ce se spune.
    Lv 17:6,Lv 19:5,In 8:17,2Co 13:1,1Tim 5:19,Tit 3:10,Evr 10:28

  • 17. Și de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar dacă nici de Biserică nu va asculta, sa-ți fie ca un păgân și ca un vameș.
    1Co 5:9,2Tes 3:6,2Tes 3:14,Tit 3:10 /Iisus Hristos; Matei, 18; 15-17./ ( Este prescrisă mustrarea corectă, corespunzătoare începând de la cea individuală, apoi cu martori, apoi declararea Bisericii de nu recunoaște vina/păcatul și nu se corectează/căiește, dacă însă nici de Biserică nu va asculta va fi respins complet ca pe păgân și vameș.).

  • 11. Și să nu fiți părtași la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândițile pe față.

Ps. 118, 63. 1 Ioan 3,6. 2 Cor.6, 14; 1Tim. 5,20. / Ap. Pavel; Efeseni, 5; 11./ ( În cazul dat prescripția prevede cea mai aspră mustrare – osândirea pe față, publică, pentru ca să nu ne facem părtași la faptele, păcatele întunericului, păcate f. grave, ci avem datoria și îndemnul să le osândim/mustrăm pe față, deschis, public, ca să fie văzută gravitatea faptei/păcatului, demascată, condamnată și stopată fiind cu intervenire publică/comună.).

* 20. Pe cei ce păcătuiesc mustra-i de față cu toți, pentru ca și ceilalți să aibă teama.
Dt 19:20,Ga 2:14,Ef 5:11 / Ap. Pavel; 1 Tim., 5; 20./ (Prescripția este ca făptașii păcatelor să fie mustrați de față cu toți, public, ca și cei prezenți să aibă în vedere gravitatea săvârșirii păcatelor depistate. Această prescripție prevede în primul rând responsabilitatea păstorească ierarhică.).

* 13.Mărturia aceasta este adevărata; pentru care pricină mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoși în credință.

2Tim 4:2. / Ap. Pavel; Tit, 1; 13./ (E prescripția unei mustrări aspre pentru corectare și viață, credință creștină virtuoasă, sănătoasă. Această prescripție prevede în primul rând responsabilitatea păstorească ierarhică.).

** traducerea românescă a Bibliei începând cu versiunea ”de București” nu foloseste noțiunea ”mustrare” în cazul Efeseni, 5; 11 precum alte traduceri ortodoxe ci cuvântul mai îndepărtat de rudenie, dar și mai radical – osândire; astfel acesta în contextele date se face comun la explicație atât pentru ”a judeca”, cât și ”a mustra”.

Pentru orice eventualitate e de menționat că în instituțiile teologice din Biserica Pravoslavnică a Rusiei țariste exista chiar o disciplina teologică impunătoare care așa și se numea: ОБЛИЧИТЕЛЬНОЕ БОГОСЛОВИЕ (teologie mustrătoare/demascătoare… ) incluzând în obiectivul demascător – iudaismul, catolicismul, sectarismul, păgânismul, antihrismul și demonismul, iată așa se vedea lucrarea teologică ortodoxă în Biserica Pravoslavnică rusă înainte de satanica revoluție bolșevică; de la serghianism încoace, însă odată cu implementarea ecumenistă, teologii ecumeniști cu influență sovietică au schimbat atât conținutul cât și denumirea acestei discipline cu o denumire comodă, în spirit ecumenist: СРАВНИТЕЛЬНОЕ БОГОСЛОВИЕ (teologie comparativă), iar în anii 90 disciplina a fost schimbată în СЕКТОВЕДИНИЕ (cunoștință despre secte); în teologia română, denumirea e – SECTOLOGIE ( cuvânt despre secte).

Acum – ATENȚIE, avem în Sfintele Scripturi și altfel de prescripții referitoare la, A JUDECA…:

* 15. La judecată să nu fiți nedrepţi; nu căuta la fața săracului, iar fața celui puternic n’o lăuda, ci’ntru dreptate sa-l judeci pe aproapele tau.
Ies 23:3,Dt 1:17,Dt 16:19,Pr 18:5,Pr 24:23,Pr 31:9,Mal 2:9,Sir 42:1,In 7:24,FA 23:3,Iac 2:1,Iac 2:9. /Levitic, 19; 15./ ( Este prescripția aplicării corecte, întru dreptate a judecării nepărtinitoare a aproapelui. Această prescripție are referință în primul rând la Instanțele judecătorești atât Bisericești cât și civile.).

* 24. Nu judecați după înfățișare, ci judecată dreaptă judecați!
Lv 19:15,Dt 1:16-17,Dt 16:19,Pr 24:23,Is 11:3-4,In 8:15,Iac 2:1-4. / Iisus Hristos; Ioan, 7; 24./ ( La fel este prescripția aplicării corecte, întru dreptate, în profunzime a judecării nepărtinitoare a aproapelui dar și în profunzime a diferitor cazuri, situații, fapte . Această prescripție are referință în primul rând la Instanțele judecătorești atât Bisericești cât și civile.).

E de menționat că: a cleveti, a pârî, a desconsidera/a disprețui, a bârfi, a cârti, a vorbi de rău pe cineva, a obijdui, a depune mărturie mincinoasă împotriva cuiva, a dușmăni pe cineva sunt alte feluri de pacate/vicii și nu se identifică cu păcatul judecării nedrepte a aproapelui și se mărturisesc separat în Taina spovedaniei, fiecare în parte după denumire.

Astfel, judecata dreaptă e prescrisă pentru a face dreptate, a acuza și condamna corespunzător și pe drept (ex. judecata lui Dumnezeu, a Proorocilor, a lui Solomon, a Drepților, a Bisericii), precum și mustrarea inclusiv aspră dar corectă asemenea e pentru a îndrepta/corecta, îmbunătăți starea omului. Din motivul însă că există și se declanșează răul satanic și ticăloșia umană avem atât ”judecată” mincinoasă, nedreaptă, rea, cât și ”mustrare” nedreaptă, preconcepută și răutăcioasă. Nicidecum însă din cauza incorectelor interpretări și aplicări nedrepte să nu fie aplicate nici prescripțiile bune, corecte, îndreptătoare și de oprire a răului/păcatului! Astăzi la greaua cumpănă a timpurilor, dar mai curând a decăderii noastre generale când și ecumenismul liberal eretic și apostat provocător face ravagii în Biserica străbună e important să cunoaștem si să aplicăm corect și aceste prescripții Scripturistice cu menirea/destinația lor.

Doamne Iisuse Hristoase, luminează, îmblânzește, izbăvește, ocrotește și mântuiește!

Autor: prof. religie, Marciuc Anatol, ianuarie, 2019.

Abonați-vă la canalul nostru Telegram!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *