Înscăunarea lui Antihrist va fi în Ierusalim, în templul lui Solomon și pe tronul lui David.

Înscăunarea lui Antihrist va fi în Ierusalim, în templul lui Solomon și pe tronul lui David

Înscăunarea lui Antihrist va fi în Ierusalim, în templul lui Solomon și pe tronul lui David

Vedem aceea din Dumnezeieștile Scripturi, că Ilie și Enoh război vor face cu Antihrist în Ierusalim, și așa de Antihrist vor fi uciși. Și trupurile lor le va lăsa pe ulița cetății celei mari, care se cheamă duhovnicește Sodoma și Egipt, unde și Domnul nostru S-a răstignit.

Pentru ce se numește aici cetatea cea sfântă, Ierusalimul, Sodoma?

Ierusalimul acesta cel pământesc se poate numi Sodoma, pentru că într-însul fărădelegile și faptele cele fără de rușine prea de prisos s-au înmulțit, precum citim de aceasta în cărțile prorocului Isaia: „Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda și Ierusalim” (Is. 1, 1). Și mai jos: „Ascultați cuvântul Domnului, conducători ai Sodomei, luați aminte la învățătura Domnului, popor al Gomorei!” (Is. 1, 10).

Aici vezi că prorocul pe ierusalimeni îi numește „conducători ai Sodomei” și „popor al Gomorei”.

Așadar poate Ierusalimul să se numească Sodoma și Gomora, și cetatea sfântă, pentru deosebite pricini.

Cetate sfântă este Ierusalimul pentru prorocii și Apostolii care au propovăduit acolo și pentru Patimile lui Hristos, Crucea și Îngroparea.

Ci poate să se numească și Egipt și Sodoma pentru iudeii cei necredincioși, și pentru fărădelegile și orbirea lor.

Într-această Sodomă duhovnicească va avea Antihrist scaunul său, pentru că va fi iudeu, și de iudei în loc de Mesia se va primi, și împărat iudeilor va fi, precum am zis mai sus. Arătat este dar că în Ierusalim va ședea, și scaunul său și Biserica Ierusalimului se va sili a o înnoi.

De aceasta arătat zice și vasul cel ales, Sfântul Pavel: „Că va ședea în Biserica lui Dumnezeu”, Biserica cea din Ierusalim, care în vremile lui Pavel Biserica lui Dumnezeu se numea.

Sfinții Părinți Ciprian, Chiril al Ierusalimului, Grigorie, Ipolit Mucenicul, la cuvântul cel despre sfârșitul lumii, Gură de Aur și alții, locul cel sfânt și Biserica lui Dumnezeu socotesc a fi templul lui Solomon: „În biserică, nu într-a noastră, ci în cea veche evreiască, nu la noi, ci la evrei va veni, nu pentru Hristos, ci împotriva lui Hristos, pentru care și potrivnicul lui Hristos se cheamă”.

Zice și Sfântul Andrei la tâlcuirea Apocalipsei: „Că-și va pune scaunul lui în Ierusalim, după asemănarea lui David, al cărui Fiu după trup a fost Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, ca și printr-aceasta să se arate pe sine că este Hristos, care împlinește cuvântul prorociei ce zice: «Ridica-voi cortul lui David cel căzut, și cele căzute ale lui iarăși le voi zidi» (Amos 9, 11)”.

Aceasta și Hristos, Mântuitorul nostru, a arătat cu închipuire ucenicilor, zicând: „Când veți vedea urâciunea pustiirii la locul cel sfânt”. Aceasta în trei feluri se tâlcuiește: întâi, unii dintre dascăli socotesc urâciunea pustiirii a fi Antihrist, că el va fi începutul urâciunii, ridicând atunci oști și goniri asupra credincioșilor, și el va ședea în Sfânta Biserică a Ierusalimului, după cuvântul lui Pavel.

A doua, unii dintre dascăli înțeleg a fi urâciunea pustiirii stricarea și pustiirea cetății Ierusalimului de către Vespasian, Cezarul Romei, de care si Hristos Mântuitorul nostru mai înainte a vestit, zicând Apostolilor care Îi ziceau: „Vezi ce pietre și ce ziduri, Învățătorule?”, iar Domnul a răspuns: „Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească” (Mt. 24, 1-2). Și iarăși zice către evrei: „Iată, se lasă casa voastră pustie” (Mt. 23, 38).

Această stricare și pustiire o descrie Iosif Flaviu, în cartea sa Războaiele iudaice, astfel: Atât va fi atunci pustiirea cetății aceleia, cum n-a mai fost niciodată: că au pierit atunci de foamete și de sabie, un întuneric de mii, de mii de oameni, și în robie s-au dus nouăzeci de mii; de care zice în psalm: „Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea dușmanilor mei; să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta. Risipește-i pe ei cu puterea Ta, și doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne!” (Ps. 58, 11-13).

Aici prorocul David în chipul lui Hristos Îl roagă pe Dumnezeu Părintele să nu piardă până la sfârșit pe iudei — și aceasta pentru rudenia cea după trup și pentru pocăința lor —, ci să-i împartă pe ei și mândria lor să o surpe, care s-a și făcut.

Că de atunci s-au risipit evreii în toată lumea, învăluindu-se cu nevoi prin străini și în multe feluri de împărății. Iar ei nu au împărăție, nici împărat, nici biserică, de care grăiește Gură de Aur: „Unde e acum Jertfelnicul? Unde este Chivotul? Unde este Cortul și Sfânta Sfintelor? Unde e preotul? Unde e Heruvimul slavei? Unde e cădelnița cea de aur? Unde sunt vasele? Unde sunt ale Altarului? Unde este focul cel de sus pogorât?” Și iarăși: „Măcar vor evreii să ia iarăși cetatea lor și să se întoarcă la moșia cea dintâi și să vadă biserica ridicată, care niciodată va fi”. Mai zice Cel cu limba de aur la iudei și altele, care aici pentru scurtare le las.

A treia tâlcuire este a Sfântului Gură de Aur, care urâciunea pustiirii cea zisă de prorocul Daniel, stând la locul cel sfânt, o grăiește a fi chipul cioplit pe care stricătorii cetății Ierusalimului l-au adus atunci în templul Ierusalimului cel făcut de Solomon, și chipul acela era Diia, zeul elinilor. Unii zic că a fost închipuirea lui Adrian, Cezarul Romei, alții că a fost a lui Vespasian.

Și era a vedea atunci urâciunea pustiirii, stând la locul cel sfânt, despre care s-a scris mai sus.

De aceasta scrie și la Mărgăritare, cuvântul al treilea la evrei, de unde vei putea înțelege că chipul acela care a stat atunci în locul sfânt a fost închipuirea lui Antihrist, care va ședea în templul lui Solomon. Și pustiirea cetății aceleia și a templului lui Solomon cea prin Vespasian a fost chipul pustiirii lumii și a Bisericii lui Hristos, care va fi prin Antihrist. Pentru aceasta și Hristos, Mântuitorul nostru, la Matei 24 si la Marcu 13, amândouă pustiirile acelea, și pustiirea Ierusalimului, și pustiirea lumii, într-una le împreună. Vezi în Evanghelie că totuna se pare a fi, precum un om, cu închipuirea cea despre sine închipuită seamănă, nu firește și după număr, ci cu închipuirea și asemănarea.

Sunt unii care zic că înscăunarea lui Antihrist va fi la Roma cea veche, și aceasta o întăresc cu mărturisirea Sfântului Ioan, unde a văzut pe o femeie desfrânată șezând pe fiara ce avea șapte capete. Și, mai jos: Șapte capete sunt șapte munți pe care ședea femeia, adică scaunul lui Antihrist, însă Roma cea veche, căci se află așezată pe șapte munți, este scaunul lui Antihrist, după înțelegerea lor; de această înțelegere nici romanii nu se leapădă.

Se zice a fi Roma scaunul lui Antihrist nu cel de acum creștinesc, ci cel vechi, închinător de idoli, pe care au împărățit păgânii: Nero, Domețian, Maximian, Dioclețian și alții, înaintemergătorii lui Antihrist; că Roma aceasta o numește Apocalipsa: femeia cea desfrânată, beată de sângele Mucenicilor lui Iisus Hristos.

Din cartea: Antihristica