Selectați pagina

Înfricoșător lucru este să te arăți vas al Duhului Sfânt în vreme ce legătura ta cu satana încă nu s-a rupt!

Înfricoșător lucru este să te arăți vas al Duhului Sfânt în vreme ce legătura ta cu satana încă nu s-a rupt!

Viețuirea în ascultare de un bătrân

Ceea ce s-a spus despre viața pustnicească și zăvorâre trebuie spus și despre ascultarea față de bătrâni, așa cum era ea în vechiul monahism. O astfel de ascultare nu este dată vremurilor noastre.
Cuviosul Casian Romanul spune că Părinții egipteni, în mijlocul cărora monahismul a înflorit în chip strălucit și a adus minunate roade duhovnicești, „mărturisesc că a cârmui bine și a fi bine cârmuit sunt însușirile celor înțelepți” și spun că acestea sunt „cele mai mari daruri și haruri ale Sfântului Duh”.

Condiția necesară unei asemenea supuneri este îndrumătorul duhovnicesc, care, cu voia Duhului, să poată omorâ voia stricată a celui ce i se supune întru Domnul, iar odată cu această voie stricată, să omoare toate patimile.
Este limpede că omorârea voii decăzute, lucrată în chip slăvit și biruitor de voia Duhului lui Dumnezeu, nu poate fi săvârșită de voia căzută a îndrumătorului atât timp cât îndrumătorul însuși este încă robit de patimi.

„De voiești să te lepezi de lume”, le spunea Sfântul Simeon Noul Teolog călugărilor din vremea sa, „și să te deprinzi cu viețuirea evanghelică, atunci nu te încredința unui îndrumător neiscusit sau împătimit, ca nu cumva, în locul viețuirii evanghelice, să te deprinzi cu viețuirea diavolească, pentru că îndrumătorii buni dau învățătură bună, iar cei răi, învățătură rea. Din semințe viclene cresc negreșit roade viclene. Oricine nu vede, dar făgăduiește că-i va povățui pe ceilalți, este un înșelător și pe cei ce îl urmează îi aruncă în groapa pierzării”, după cuvântul Domnului: „dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Mt 15,14)

În alte împrejurări, sfătuindu-l pe călugăr să lucreze după învățătura părintelui duhovnicesc, acest mare plăcut al lui Dumnezeu adaugă: „Totuși să procedeze astfel numai atunci când știe că părintele lui duhovnicesc este părtaș al Duhului și că nu îi va spune ceea ce este potrivnic voii lui Dumnezeu, ci, după darul său și după măsura celui ce i se supune, va grăi ceea ce este plăcut lui Dumnezeu și de folos pentru suflet, ca nu cumva acesta să ajungă să se supună „omului și nu lui Dumnezeu”. În acest sens poruncește și Apostolul: „Nu vă faceți robi oamenilor” (1Cor 7,23). El poruncește ca însăși slujirea robilor față de stăpâni să se săvârșească duhovniceşte, nu în felul celor „ce caută să placă oamenilor”, ci în felul robilor lui Hristos, făcând „voia lui Dumnezeu” atunci când le slujesc oamenilor. (Efes 6,6) „Căci acum (spune Apostolul) caut bunăvoința oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș plăcea însă oamenilor, n-aș fi rob al lui Hristos.” (Gal 1,10)

Au nu știți că celui ce vă dați spre ascultare robi,” omului cu cuget trupesc sau lui Dumnezeu, „sunteți robi aceluia căruia vă supuneți; fie ai păcatului” și ai cugetului trupesc „spre moarte, fie ai ascultării spre dreptatea” lui Dumnezeu și spre mântuire. (Rom 6,16)
Ascultarea îl formează pe ucenic după chipul celui căruia acesta i se supune: „Și zămisleau oile cum erau nuielile”, spune Scriptura (Fac 30,39).

Acei bătrâni, care își asumă rolul – folosim acest cuvânt neplăcut, care aparține lumii păgâne, pentru a explica mai bine lucrarea ce în esență nu este altceva decât actorie pierzătoare de suflet și cea mai tristă comedie – își asumă rolul sfinților stareți de demult, neavând darurile lor duhovnicești, să știe că însăși intenția lor, gândurile și ideile lor despre înalta lucrare monahicească, despre ascultare, sunt greșite și că însuși felul lor de a gândi, însuși înțelepciunea și știința lor sunt înșelare de sine și amăgire diavolească, ce nu pot să nu-și dea rodul lor în sufletele celor povățuiți de ei.

Alcătuirea lor strâmbă și nedesăvârșită poate rămâne neobservată doar pentru o vreme de începătorul (creștinul) nepriceput, povățuit de ei, dacă acest începător (creștin) este cât de cât ascuțit la minte și se îndeletnicește cu sfânta citire din dorința sinceră de mântuire. La un moment dat ea tot se va da în vileag și va fi prilej pentru cea mai neplăcută despărțire, pentru cea mai neplăcută relație dintre stareț și ucenic, pentru tulburarea sufletească și unuia și a celuilalt.

Înfricoșător lucru este să-ți asumi, din îngâmfare și dorință de stăpânire, obligații ce pot fi împlinite numai din porunca Sfântului Duh și prin lucrarea Duhului.

Înfricoșător lucru este să te arăți vas al Duhului Sfânt în vreme ce legătura ta cu satana încă nu s-a rupt și vasul se murdărește fără încetare cu lucrurile satanei! Îngrozitoare sunt această fățărnicie și această lucrare mincinoasă! Sunt pierzătoare atât pentru sine, cât și pentru aproapele, și nelegiuite înaintea lui Dumnezeu și hulitoare de Dumnezeu.

Degeaba ni se va aduce drept pildă cuviosul Zaharia, care, aflându-se în ascultare la un bătrân neiscusit, tatăl său după trup, a ajuns la desăvârșirea călugărească sau cuviosul Acachie, ce s-a mântuit în ascultare la un bătrân aspru, care, prin bătăi neomenești, l-a trimis înainte de vreme pe ucenicul său în mormânt. Și unul, și altul s-au aflat în ascultare la niște bătrâni neiscusiți, dar s-au călăuzit după sfaturile Părinților celor purtători de Duh și, de asemenea, după cele mai ziditoare pilde, care pe atunci erau destul de multe înaintea ochilor lor. Numai datorită acestui lucru au putut viețui în ascultare de bătrânii lor. Cazurile acestea sunt în afara ordinii și rânduielii obișnuite.

„Chipul lucrării proniei lui Dumnezeu”, a spus Sfântul Isaac Sirul, „se deosebește întru totul de rânduiala omenească de obște, dar tu să te ții de această rânduială de obște.”
Unii se opun, zicând: „credința ucenicului poate înlocui lipsurile starețului”. Nu este adevărat: credința în adevăr mântuiește, dar credința în minciună și înșelare diavolească pierde, după învățătura Apostolului: „Fiii pierzării …n-au primit iubirea adevărului, spune el despre cei ce pier de bunăvoie, „ca ei să se mântuiască. Și de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciunii, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.” (2Tes 2,10-12).

„După credința voastră, fie vouă” (Mt 9,29) le-a spus Domnul, Însuși Adevărul, celor doi orbi și i-a vindecat de orbire. Minciuna și fățărnicia nu au dreptul să repete cuvintele Adevărului spre îndreptățirea purtării lor nelegiuite prin care vatămă pe aproapele lor.
Au existat cazuri, foarte rare, în care credința, prin negrăita iconomie a lui Dumnezeu, a lucrat prin păcătoși, săvârșind mântuirea lor. În Egipt, o căpetenie de tâlhari, Flavian, având de gând să jefuiască o mănăstire de maici, a îmbrăcat haina monahală și s-a dus în acea mănăstire. Monahiile l-au primit ca pe unul dintre Sfinții Părinți și l-au dus în biserică, cerându-i să se roage lui Dumnezeu pentru ele, ceea ce Flavian a împlinit împotriva voii sale și spre uimirea sa. Apoi i s-a oferit masa. La sfârșitul mesei, monahiile i-au spălat picioarele. În mănăstire, una dintre surori era oarbă și surdă. Monahiile au adus-o și au stropit-o cu apa cu care spălase picioarele străinului. Iar bolnava îndată s-a tămăduit. Monahiile L-au proslăvit pe Dumnezeu și viața sfântă a călugărului străin, propovăduind minunea ce s-a săvârșit. Harul lui Dumnezeu s-a pogorât peste căpetenia tâlharilor, el a făcut pocăință și din căpetenie de tâlhari a ajuns un părinte vestit.
În viața Sfântului Teodor, episcopul Edesei, citim că o desfrânată, fiind silită de soția deznădăjduită a lui Ader, a făcut rugăciune înaintea lui Dumnezeu pentru fiul mort al aceleia și pentru rugăciunile desfrânatei copilul a înviat. Desfrânata, înspăimântându-se de ceea ce se săvârșise cu ea, a părăsit îndată viața ei cea păcătoasă, a intrat în mănăstire și printr-o viață de nevoință a ajuns la sfințenie.

Asemenea întâmplări sunt excepții. Cugetând la ele, vom proceda corect dacă ne vom minuna de iconomia și de judecățile nepătrunse ale lui Dumnezeu, dacă ne vom întări în credință și nădejde; și vom proceda foarte greșit dacă vom lua aceste întâmplări ca pilde vrednice de urmat. Ca îndrumător al purtării noastre, Dumnezeu Însuși ne-a dat Legea Lui, adică Sfânta Scriptură și scrierile Părinților. Apostolul Pavel spune cu tărie: „Fraților, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos să vă feriți de orice frate care umblă fără rânduială și nu după predania pe care ați primit-o de la noi.” (2 Tes 3,6)

Predanie este numită aici învățătura morală a Bisericii. Ea este înfățișată în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți.

Cuviosul Pimen cel Mare a poruncit să ne despărțim îndată de stareț dacă împreuna-viețuire cu el este vătămătoare de suflet, adică dacă starețul încalcă învățătura morală a Bisericii. Altceva este atunci când nu există vătămare sufletească, ci doar gânduri care tulbură; gândurile tulburătoare sunt de bună seamă diavolești. Nu trebuie să le dăm ascultare, deoarece lucrează tocmai acolo unde dobândim folos sufletesc, folos pe care vor să-l răpească de la noi.
Ascultarea călugărească, în felul în care era săvârșită în vechiul monahism, este o înaltă taină duhovnicească. Înțelegerea și urmarea ei desăvârșită au devenit cu neputință pentru noi. Acum putem numai să o cercetăm cu înțelepciune și evlavie, să ne însușim duhul ei. Vom porni pe calea dreptei-socotințe și a înțelepciunii celei mântuitoare de suflet atunci când, citind experiențele și rânduiala lucrării Părinților din vechime, ale ascultării lor, vom vedea în vremurile de astăzi decăderea generală a creștinismului și vom conștientiza că nu suntem capabili să moștenim lucrarea Părinților în toată plinătatea și bogăția ei.

O mare milă a lui Dumnezeu față de noi, o mare fericire pentru noi este faptul că ne este dat să ne hrănim cu fărâmiturile ce cad de la masa duhovnicească a Părinților. Aceste fărâmituri în sine nu alcătuiesc o hrană îndestulătoare, dar pot, deși fără a ne potoli foamea, să ne păzească de moarte sufletească.

 

Extras din „Ofrandă monahilor contemporani”, Editura Egumenița 2011,
Capitolul 12, paginile  73- 77

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *