Durerea rupe hălci din tine?
N-o alunga, sporeşte-o- n sânge,
În chinga ei te strânge bine
Şi plângi dacă îti vine-a plânge.
Iar lacrimile nu le şterge,
Ci fă-ti din ele nestemate
Şi-nvată aur a culege
Din rănile-ti însângerate.
Deschide-ti sufletul furtunii,
Să-l răscolească ca pe-un iaz
Şi lasă tunetul să-l tune,
Că doar aşa-l vei tine treaz.
Nu alunga tristetea blândă,
Ci las-o-n el să se adape
Şi creşte-o mare de-i plăpândă,
Cu apa vie de sub pleoape.
Şi suferintelor fii frate!
Nu le-alunga, nu sunt un rău,
Sunt punte spre eternitate
Şi se sfârşesc în Dumnezeu!
