Selectați pagina

Îndemn de la Sf. Teofan Zăvorîtul, esenţial ca să nu cădem în erezii

Îndemn de la Sf. Teofan Zăvorîtul, esenţial ca să nu cădem în erezii

Iata si un indemn de la Sfantul Teofan Zavoratul, esential ca sa nu cadem in erezii si in schisme este sa avem smerita-cugetare, si sa nu vrem ca oamenii sa ne urmeze neaparat pe noi, ci sa li se descopere adevarul. Este esential sa discutam avand la baza invatatura Sfintilor Parinti, Sfanta Traditie, sa nu schimbam nimic, nici din litera, nici din duh, cercetand duhurile, pentru a socoti totul in lumina Sfintilor Părinți, insuflați de Duhul Sfânt, așa cum au facut si Sfintii Apostoli cand a fost intemeiata Biserica.

„Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip.” A crezut şi s-a şi botezat, dar nimic n-a ieşit din el. Se cuvine să ne gândim că ceva nu era cum trebuie în
întocmirea credinţei lui. Credinţa nefăţarnică înseamnă lepădare de propria minte. Aceasta trebuie golită şi înfăţişată credinţei ca o scândură curată, pentru ca aceasta să se poată însemna în minte aşa cum este, fără amestecul unor rostiri si socotinţe străine. Atunci când în minte rămân socotinţele ei, după ce se întipăresc în ea socotinţele credinţei, va ieşi în ea o încurcătură: conştiinţa se va rătăci, prinsă între lucrările credinţei şi filozofările minţii. Aşa a fost si Simon, părintele tuturor ereticilor; aşa sunt şi toţi cei care intră pe tărâmul credinţei cu filozofările lor – la fel ca înainte, aşa si acum. Aceştia se rătăcesc în ale credinţei şi nimeni nu iese din dânşii, afară de vătămare: pentru sine – când nu capătă glas, pentru alţii – atunci când rătăcirea nu rămâne în ei, ci se revarsă în afară, din setea lor de a fi învăţători. Din această pricină se nasc întotdeauna grupuri de oameni care păcătuiesc mai mult sau mai puţin în materie de credinţă, cu o nefericită încredere în infailibilitatea lor şi o jalnică dorinţă de a-i face pe toţi să îi urmeze.

– Sfantul Teofan Zavoratul talcuiri din sfanta scriptura pentru fiecare zi din an

– este vroba de simonie sau hirotonia făcută pe bani, tâlcuire la [Fapte 8,5-17]

Să  ne îndreptăm râvna spre a sluji lui Dumnezeu, nu oamenilor care zic:

„Sunteți vinovati ca nu imi acordati mie cinstea cuvenita.”

Slava, cinstea si inchinarea in Duh si in Adevar, I se cuvine numai lui Dumnezeu, nu oamenilor!

„Cum puteţi voi să credeţicând primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?” Ioan 5, 44

 

„Sfântul Pavel apăra la început cu atâta râvnă rânduielile Vechiului Testament pentru că era încredinţat fără făţărnicie că este voia neabătută a lui Dumnezeu ca aceste rânduieli să rămână nestrămutate. Râvna lui nu era îndreptată spre a sluji credinţa părintească, ci spre a sluji lui Dumnezeu. Acesta era duhul vieţii sale: a se închina pe sine lui Dumnezeu şi a-şi îndrepta toate puterile spre cele plăcute Lui. Ca atare, pentru întoarcerea lui, sau pentru a-l face să ţină partea nu Vechiului Legământ, ci Noului Legământ, a fost de ajuns să i se arate în chip simţit că de-acum Dumnezeu nu mai vrea Vechiul Testament, ci Noul Testament, că toată bunăvoirea Lui Şi-a strămutat-o de la primul la cel de-al doilea. Acest lucru l-a săvârşit în el arătarea Domnului pe drumul Damascului. Atunci a devenit pentru el lucru limpede că râvna lui nu este îndreptată unde trebuie şi că felul în care se purta nu era plăcut lui Dumnezeu, ci era împotriva voii Lui. Văzând cum stau lucrurile de fapt şi cu ajutorul harului dumnezeiesc, năzuinţele lui s-au schimbat de îndată şi a strigat: „Doamne, ce-mi porunceşti să fac?”. Si din acea clipă, toată râvna şi-a îndreptat-o spre ceea ce i s-a arătat si toată viaţa nu a uitat această întâmplare, ci, pomenind-o cu recunoştinţă, îşi îmboldea prin ea râvna de a lucra Domnului şi Mântuitorului său fără a-şi cruţa puterile. Aşa fac şi aşa trebuie să facă şi toţi cei ce se întorc cu adevărat spre Domnul.

– Sfantul Teofan Zavoratul talcuiri din sfanta scriptura pentru fiecare zi din an

Adăugăm și rugăciunea Sfântului Martin, papă al Romei și a Sfântului Maxim Mărturisitorul:

„Doamne, miluiește-ne, dă-ne putere să războim erezia, luminează-ne inima și mintea noastră să nu greșim! Dă-ne smerita cugetare!”

Sa ne rugăm neîncetat lui Dumnezeu, ca prin mijlocirea Preacuratei Maicii Sale și a Tuturor Sfinților Săi, să ne ajute să fim în Dreapta Credință și să ne dea puterea să Îl mărturisim! AMIN

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *