Selectați pagina

Închinarea Cinstitelor Lanţuri ale Sfântului Apostol Petru, cele ce tămăduiau neputinţele şi gonea duhurile cele viclene

Închinarea Cinstitelor Lanţuri ale Sfântului Apostol Petru, cele ce tămăduiau neputinţele şi gonea duhurile cele viclene

Pe 16 ianuarie serbam inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru. Din Faptele Apostolilor (12, 1-11) aflam ca in anul 42 d.Hr, regele Irod Agripa a poruncit ca Sfantul Apostol Petru sa fie intemnitat si legat in lanturi. Petru este dezlegat si eliberat de un inger. Lantul cu care a fost legat Petru tamaduia neputintele si gonea duhurile cele viclene, iar cel ce se atingea de acest lant se sfintea.

Lantul a fost pastrat de credinciosii din Ierusalim, trecand de la unii la altii, pana cand Patriarhul Iuvenalie l-a dat Evdochiei, sotia imparatului Teodosie cel Tanar. Imparateasa l-a dus la Constantinopol in anul 437 sau 439. De aici, lantul cu care a fost legat Sfantul Petru, ajunge la Eudoxia, sotia lui Valentin, imparatul Occidentului. Lantul va fi depus intr-o biserica ridicata in cinstea Sfantului Apostol Petru. Potrivit traditiei, in acesta biserica au fost aduse si lanturile cu care a fost batut Apostolul in vremea imparatului Nero.

Roma neparasind, la noi ai venit prin cinstitele lanturi care ai purtat, cela ce ai fost decat Apostolii mai intai pe scaun sezator. Carora cu credinta inchinandu-ne, ne rugam: cu ale tale rugaciuni cele catre Dumnezeu, daruieste lumii mare mila.

Să cinstim lanţul celui preamărit, întru care se dezleagă legăturile patimilor. Căci cu vrednicie se sfinţeşte cu darurile cele negrăite ale preaînţeleptului Petru; şi de la dânsul cu adevărat luând har pururea curgător, rupe şi acesta cu putere dumnezeiască legăturile necazurilor; precum acela rupea legăturile greşelilor şi dăruieşte dezlegare de cele rele.  (din Stihoavna de la Vecernie)

Iarăşi ne ridică pe noi fierbintele ocrotitor Petru, piatra credinţei, la duhovnicescul ospăţ, punând înaintea noastră cinstitul său lanţ, ca pe un prânz preaales, spre mângâierea celor necăjiţi, şi ca liman celor înviforaţi. Veniţi toţi să-L sărutăm şi pe Cel ce l-a preamărit pe el, să-L rugăm: cu rugăciunile lui, Hristoase, mântuieşte sufletele noastre. (din Stihoavna de la Vecernie)

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *