Selectați pagina

În durerea noastră nu suntem niciodată singuri: “Aproape ești Tu, Doamne”!

În durerea noastră nu suntem niciodată singuri: “Aproape ești Tu, Doamne”!

Întristat este sufletul Meu pană la moarte. Rămâneți aici fi privegheați împreună cu Mine. (Matei 26, 38)

Aceasta este o poruncă sau, mai degrabă, o rugăminte a Mântuitorului către ucenici, dar sărmanii ucenici, doborâți de oboseală, n-au îndeplinit-o. Duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios (Matei 26, 41): până și în Apostoli trupul omenesc a înăbușit trezia duhovnicească. Această chemare a Mântuitorului nu este oare îndreptată, într-o anumită măsură, și către noi? Rămâneți aici si privegheați împreuna cu Mine. El nu ne părăsește; chiar dacă nu-L vedem, El rămâne totdeauna cu noi. Cu acest gând, viața noastră pământească se preschimbă într-un lucru solemn și sacru.

Rămâneți aici, zice Domnul, și așteptați chemarea Mea.” Așteptați, chiar dacă uneori sunteți împresurați de întristare și suferință, cu privirea ațintită întotdeauna spre zorii care vor veni și cu neclintita încredințare că Domnul va apărea în chip văzut înaintea noastră și vom auzi glasul Lui, care ne va spune: „Ridicați-vă și să mergem!” — dar de astă dată nu la Golgota, nu la cruce, ci la înviere, la patria cerească și la bucuria cea veșnică!

Privegheați împreună cu Mine. În durerea noastră nu suntem niciodată singuri: Aproape ești Tu, Doamne (Psalmi 118, 151). Este atât de aproape, încât ne aude orice șoaptă, ne ia în seamă orice suspin. Tatăl Ceresc Se milostivește de noi, așteptând clipa când ne va găsi pregătiți să primim ajutorul Lui: atunci ne va trimite ușurare. Mântuitorul Însuși a avut nevoie de compasiune, însă din neputința lor trupească ucenicii Lui n-au fost în stare să-L sprijine cu compasiunea lor în clipa cea grea — și atunci, cine ar putea să ne înțeleagă mâhnirea mai bine decât El? Ne este mereu aproape și Însuși ne va ajuta să răspundem la chemarea Sa: Privegheați împreună cu Mine!

Doamne! Ajută-ne, trezește-ne din somnul păcatului! Dă-ne să fim atât de uniți cu Tine, încât să nu putem dormita cu sufletul atunci când ne cheamă lucrarea Ta, când ai nevoie chiar și de lucrătorii Tăi cei neputincioși! Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini (Matei 9, 37). Tu Însuți ai spus asta. Ai plecat la ceruri, dar lucrarea Ta a rămas pe pământ: fă să nu sufere știrbire din pricina lenevirii noastre această lucrare sfântă!

Din cartea: Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu

Abonați-vă la canalul nostru Telegram!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *