
Iată puterea postului: Un om aproape mort s‑a făcut sănătos!

Sfântul Ioan Gură de Aur, amintind de căderea lui Adam, ne arată binefacerile postului prin cuvintele: „Moartea a intrat în om pentru că a nesocotit postul, şi este scoasă din el tot prin post”.

Iată puterea postului: Un om aproape mort s‑a făcut sănătos!
Războiul s-a terminat în ’45, dar tata era prizonier la ruşi şi de-abia în mai ʼ47 i-au dat drumul, de a venit acasă. În primăvara aceea era o căldură extraordinară, ca vara. Tata, slăbit cum era, s-a apucat, cu capul descoperit, să repare nişte garduri în faţa casei, că erau toate distruse de bombardamente. Şi tata a făcut comoţie cerebrală.
Mama l-a purtat prin mai multe spitale, din mai până la începutul lui decembrie, dar medicii i‑au spus mamei să-l ia acasă și să se pregătească de înmormântare, că nu mai are nici o speranţă. Tata avea 40 de ani pe atunci.
Şi, la începutul lui decembrie, l-a adus acasă. Mama ne-a spus aşa: „Dragii mamei, noi suntem în Postul Crăciunului. Voi mâncaţi ce vă face mama, dar de azi înainte, mama nu mai mănâncă până când nu-l vede pe tata sănătos”. Şi a început să postească ea, cu bunica şi cu o soră mai mare, care avea 14 ani. Posteau post negru, fără apă, fără nimic.
Şi mama nu stătea degeaba, făcea mâncare, avea grijă de animale, dar avea o voinţă extraordinară!
A mers la mănăstire la Slatina, la preot, să-l pună pe tata la proscomidie, făcea milostenie la săraci şi postea post negru.
După opt zile, au băut seara o cană de ceai, toate trei, şi au început din nou postul. Au mai postit încă şase zile. Şi a şasea zi, după miezul nopţii, am auzit că ne cheamă tata. Era foc în sobă şi casa era luminată.
Noi, când am auzit că tata vorbeşte, am sărit toţi în jurul lui.
„Dar de ce-aţi făcut foc în casă?” ne-a întrebat.
Mama zice: „Păi, tu te-ai îmbolnăvit în mai, şi acuma suntem aproape de Crăciun. Ai făcut o comoţie, te-am purtat prin spitale, şi medicii au zis să te luăm acasă. Şi, uite, am postit paisprezece zile eu, mama soacră şi cu Sănduţa”.
Atunci el ne-a zis: „Am să vă spun o minune, cum am reuşit să mă ridic din pat. Azi-noapte, deasupra mea, mi s-a arătat Maica Domnului, cu pumnii strânşi, şi a zis: «Niculae, deschide gura!». Am deschis gura şi a strâns din mâini şi mi-a picurat ceva în gură, ceva extraordinar de bun, nu poate să spună vorbirea omenească cât de bun era medicamentul ăsta ceresc! Şi dintr-odată am simţit că mi se înfierbântă venele şi muşchii și am căpătat putere”.
Vă daţi seama, minune peste minune, că venele erau aproape sclerozate de-atâta timp! Şi încet, încet, a început să se pună pe picioare. A mai trăit ani mulţi și spunea la toată lumea ce i se întâmplase.
Protos. Cleopa Cocan de la Schitul Voroneț