Selectați pagina

Folosește-te de citire, nu de cea care face din tine un învățat, ci de cea care-ți omoară patimile

Folosește-te de citire, nu de cea care face din tine un învățat, ci de cea care-ți omoară patimile

” Foloseşte-te de citire; nu de cea care ar face din tine un învățat, ci de cea care-ți omoară patimile şi-ți arată calea scurtă care duce la Dumnezeu, care te înalță repede și fără […] [1]. spre lucrarea luminoasă pe care o urmărește viețuirea ta singuratică. E vorba de citiri care nu se exprimă în chip confuz sărind de la un lucru la altul și care nu introduc lucruri vătămătoare care să tulbure meditarea ta duhovnicească la cele de dincolo de lume. Nu citi nici ceea ce e exprimat oricum, nici ceea ce se adresează fără deosebire atât ție, cât și tuturor oamenilor [atât monahilor, cât și si mirenilor], nici ceea ce învață deopotrivă pe toți, nici ceea ce te-ar face să deprinzi arta disputei orale, ori cea a înțelepciunii lumești, nici ceea ce te informează despre treburile și controversele care au avut loc în Biserică, sau despre legile și treburile regilor, despre biruințele și faptele lor, nici opere polemice sau apărări și respingeri de o parte și de alta. Toate acestea și cele asemanatoare acestora să le lasam celor sănătoși. Iar noi, cei bolnavi, să ne folosim de leacuri și de ceea ce a fost cules și strâns pentru tămăduirea patimilor noastre: viețile sfinților de odinioară și ale celor care au viețuit singuratic mai presus de lume, relatările descoperirilor și învățăturilor pe care le-au primit de la Dumnezeu despre rânduiala acestei viețuiri, despre patimile și luptele pe care le-au dus spre povățuirea lor și a celor ce umblă pe urmele lor, și despre biruințele și înfrângerile de tot  felul, despre căderile și ridicările pe care le-au îndurat. Pe scurt: să citim doar cărți închinate căii vietii monahale, rânduielii și formelor ei.

45. Nici măcar pâinea, care e atât de hrănitoare, nu poate ajuta un stomac bolnav; acesta va fi pus mai bine pe picioare de alte alimente și leacuri. Nu că pâinea nu e sănătoasă, ci e bolnav stomacul care o primește. E bun tot ce e la locul lui, dar nu orice e de folos pentru noi.

46. Cel care înainte de a-şi fi stăpânit

gândurile și a-şi fi stăvilit împrăștierea, care are încă simțurile bolnave și conștiința infirmă, se apucă de citiri care-l arată un erudit, un savant și un exeget plin de idei, deși e încă plin de patimi, acela e mistuit de dorința slavei deșarte și de neștiință. Ce cunoaștere e mai buna decat curăția?  Ea este cea care descoperă inteligenței tale toate, daca te îngrijești cu toată ravna să o dobândești, și ea te va apropia de darul vederii lui Dumnezeu.

47. Sărguieşte-te să înveți tot ceea ce face ca această lume văzută să fie disprețuită în ochii tăi și care te va înarma cu înțelepciune împotriva demonilor care sunt gata să te piardă, o înțelepciune care-ți va pregati gândurile de luminare, care te va face să ieși neîncetat din trup și care te va izbăvi de plăceri prin aducerea-aminte de lumea viitoare a cărei contemplare o oferă vederii tale.

48. Scoate-ți gândirea din amintirea plăcerilor, ca sa facă loc în tine descoperirii lucrurilor slăvite ale lui Dumnezeu, ca ea să se îmbogățească cu bogăția Duhului, iar tu să fii robit neîncetat de iubirea față de Dumnezeu.

 

Fragment din Cuvântul I, Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, partea a II-a, recent descoperita, Editura Deisis

Întregul Cuvânt îl puteți citi aici: https://insemnaripecale.wordpress.com

[1]Unicul manuscris vechi pastrat prezinta stricaciuni iremediabile, iar textul nu poate fi citit decat partial; cf S. Brock, “St Isaac the Syrian: Two Unpublished Texts”, Sobornost/ECR, 19:1 (1997)

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: