Selectați pagina

Farsa electorală ca sursă de iluzii și metodă de control

Farsa electorală ca sursă de iluzii și metodă de control

Așadar, primul tur al spectacolului electoral din Moldova s-a consumat. După anunțarea rezultatelor unii candidați își numără voturile, alții rănile, iar alții banii pierduți.

Ce concluzii preliminare putem trage?

Scorul electoral după turul întâi a demonstrat un eșec zdrobitor al lui Dodon în fața Maiei. Iar performanța uriașă a Maiei nu e atât meritul ei, cât al lui Dodon însuși. Contrastul a avantajat-o. Un contracandidat mai vulnerabil nici nu putea fi: fudul, ignorant, compromis, corupt, ridicol.

I-am putea acorda lui Dodon un premiu de încurajare care ar suna cam așa: Agentul electoral numărul 1 al Maiei. Felicitări cu această ocazie patronilor și sponsorilor săi de la Moscova. Cel care întruchipa așa-zisul vector prorusesc s-a făcut de cacao. Nimic surprinzător în această situație. Rușii, ce au semănat, aia au cules. Dacă Putin a ținut neapărat să aibă un astfel de fiu adoptiv ca Dodon, n-are decât să suporte conscințele. Moscova a procedat în cazul lui Dodon așa cum procedează în mod clasic centrele de influență externă atunci cât vor să-și instaleze omulețul într-o țară sau alta. Prima trăsătură a candidatului la postura de exponent al respectivei puteri străine (Rusia, SUA, UE etc.) este obediența totalăpână la autoanihilare, până la exces de zel ce provoacă ba vomă, ba scuipături. A doua trăsătură obligatorie a unui candidat la (im)postura de vârf de lance al centrului de putere care l-a activat este mediocritatea. Ignoranța, lipsa de viziune strategică, micimea intelectuală este garanția lipsei de inițiative care ar deranja interesele patronilor. Cea de-a treiea trăsătură a vasalului încălzit la țâța centrului de comandă respectiv este lăcomia. Obsesia înavițirii este garanția coruptibilității respectivului ins, prin urmare,  a șantajabilității acestuia și deci a controlului total asupra lui. Ce-a de-a patra trăsătură a lacheului de pripas este fuduluia. Astfel îi poți gâdila oricând orgoliul pentru a-l manevra conform intereselor străine respective. Rețineți formula de selectare a vasalilor: obediență, mediocritate, lăcomie, fudulie.

Dodon, fiind pătruns până-n măduva oaselor de sidromul subalternului, dobândit în anii când i se subordona lui Voronin, iar ulterior lui Plahotniuc, rușii de fapt au preluat un produs finit, cu toate reflexele de subaltern bine înșurubate în cap. Doar că n-au putut calcula cât de anevoioasă îi va fi povara de șef de stat unui tip care s-a obișnuit să execute ordinile șefilor aflați în preajmă minut cu minut, nu la distanță și nu sarcini strategice. În asemenea cazuri rușii zic ”Велика шапка Мономаха”, adică, cum ar veni, e cam mare coroana de ţar pe o scăfârlie seacă.

Aşadar, se pare că „vectorul rusesc” e pe puctul să fie învins de „vectorul european”. Dar să vedem acum virtuţile candidatului sau, mai exact,  ale candidatei proeuropene. Prima remarcă. În locul Maiei putea fi oricine altcineva și rezultatul al fi fost același. Nu omul contează, ci doar două lucruri. Eurolatria, adică adoraţia oarbă a unei Europe sau Occident în ansamblu care se asociază în minţile unei jumătăţi de electori-telespectatori cu prosperitatea. Acest sindrom al occidentomaniei este perfect simetric cu cel al rusolatriei (sovietolatriei) în care se cantonează cealaltă tabără. Adică, în locul Maiei putea fi foarte bine un taburet, o capră, o măgăoaie, rezultatul tot acela ar fi fost. Asta pentru că într-un teatru democratic, într-o societate a spectacolului, populată cu telemani pasivi care confundă realitatea virtuală cu cea obiectivă, totul e posibil. O populaţie spălată definitiv pe creieri de televiziune şi Internet, lipsită de orice siprit critic şi orice urmă de discernământ, incapabilă să cuprindă ansamblul jocului politic, e condamnată la o eternă postură de victimă a propriilor iluzii, induse de religia laică a democraţiei electoraliste. Cei care au inventat la vremea respectivă sistemul democratic, au ştiut cum să cultive mulţimilor înşelate mitul poporului suveran.

Având la îndemână ciferele de după primul tur, putem spune că riscăm să scăpăm de dracul şi să dăm de tat-su. Publicul mai urbanizat, pătura cu ceva spoială intelectuală plină de importanţă şi de ifose provestice în două săptămâni s-ar putea să aibă satisfacţia să-şi vadă obiectul admiraţiei sale întronat(ă) în jilţul de preşedinte. Şi dacă Dodon era în această poziţie ridicol şi enervant prin aroganţa sa, Maia ar fi de-a dreptul sinistră. Dacă se va întâmpla anume aşa, atunci tronul de şef (ă) de stat va fi ocupat de reprezentata directă a dracului bătrân Soros. Şi, spre deosebire de Dodon, asta nu e proastă de tot. Ea ştie bine ce face. A fost preluată de mică de mafia globalist-satanistă, dresată, şcolită, cipată, codificată, formatată tocmai după calapodul oligarhiei globale. Dacă iese învingătoare, agenda globalistă se va derula în ritmuri accelerate. Procesul de colonizare cognitivă, politică, economică, educaţională şi culturală va lua o amploare fără precedent. Instalarea în funcţie a acestei exponente a comunităţii LBGT şi a tuturor formelor de marxism cultural şi perversitate morală va reprezenta o lovitură uriaşă contra tradiţiei naţionale şi a Bisericii.

Ingineriile sociale aplicate în ultimii 30 de ani a produs o masă de mankurţi prooccidentali, care s-au dovedit a fi mult mai raşi pe creier decât generaţia de mankurţi sovietici. Maşinăria propagandistică din ultimele decenii le-a inoculat abil ura de sine, autodetestarea, negarea de sine şi închinarea la modele străine, croite în laboratoarele oficinelor masonice din Vest precum Forul Economic Mondial, Comisia Trilaterală, Clubul Bilderberg şi alte încrengături ale cultului satanic al iluminaţilor. Miturile inoculate din Vest prin presa dominantă, prin sistemul de învăţământ și prin agenţii de influenţă străini pe post de emisari occidentali (ambasadori, demintari, comisari europeni etc.) a indus în mentalul colectiv o nouă formă de religie laică, ce a subsitituit comunismul. Sau, altfel zis, virusul liberal a mâncat definitiv creierii care tocmai scăpase de virusul comunist. Astfel, o societate croită după modelul sovietic a fost succedată de una calchiată după modelul neoliberal.

Prin urmare, succesul electoral al Maiei Sandu din primul tur este urmarea inevitabilă a războiului cognitiv purtat împotriva poporului nostru de-a lungul celor trei decenii de după căderea URSSRevin: colonizarea violentă, prin forţa armelor a acestui teritoriu la mijlocul secolului trecut de către URSS a fost succedată de colonizarea non-violentă, soft, furtivă de către Occidentul colectiv.

Ştiu bine că intervenţia mea de azi nu va avea nici un impact asupra marelui public. Şi ar fi naiv să sper aşa ceva. Eu pur şi simplu îmi fac datoria de cronicar al vremii, fixând cu regularitate evenimentele în curs şi dându-le nişte definiţii clare, non-partizane şi coerente.

Întrebarea care se iscă mereu în astfel de situaţii este următoarea? Bine, dar parcă Dodon e mai breaz? Sau: Şi totuşi trebuie să votăm, să nu-i lăsăm pe alţii să ne fure voturile, să ne decidă soarta etc. Uite tocmai aici e marea înşelătorie. Această mascaradă electorală, care consumă atâta energie şi nervi suporterilor tuturor candidaţilor, practic nu are nici o importanţă. Deloc. Se aude? Deloc. Oricum decizile care contează pentru soarta noastră se iau în exterior, nu în ţară, nu de către Preşedinte, Parlament sau Guvern. Doar că în cazul nostru Igor executa indicaţiile Ocultei Mondiale sau a Guvernului Mondial mai cu lentoare şi fără mare entuziasm, în timp ce pocitania care s-ar putea să-l succeadă va fi extrem de rapidă şi eficientă în realizarea misiunii sale de mercenar al mafiei globaliste.

Şi încă ceva. V-am tot vorbit de prin martie de nenumărate ori să nu vă prea agitaţi cu prilejul alegerilor prezidenţiale. Şi v-am explicat de ce. Pentru că toţi politicaştrii care au sărit în frunte şi se rup spre fotoliul prezidenţial sunt cu capul la cutiuţă, manifestând o totală ignoranţă în materie de mize geopolitice, spirituale şi chiar eschatologice majore, care sunt în joc în acest moment istoric. Că unii vor cu ruşii, alţii cu românii, iar ceilalţi – sărind peste România – vor direct în Occident, contează foarte puţin. Oricum obedienţa lor inconştientă – excepţie fiind doar Maia care ştie bine ce are de făcut! – faţă de comandamentele din exterior în materie de politici economice, legislative, adiminstrative, educaţionale, mediatice, culturale etc. este izibitoareNimeni cu contestă Sistemul, nimeni nu înţelege cum funcţionează acesta, iar de ar înţelege, du ar avea vocaţia să i se opunăÎnsă cea mai tragică asemănare dintre toţi aspiranţii la funcţia de şef de stat este lipsa de credinţă. (Să trecem cu vederea de această dată maimuţăreala lui Dodon şi flirtul lui cu ierarhia Bisericii). Într-o societată ce s-a lepădat de Hristos în masă nici măcar practicanţii activi nu  mai observă că farsorii politici sunt în cel mai bun caz căldicei, dacă nu chiar apostaţi agresivi.

Pe parcursul celor vreo opt luni de când cu operaţiunea COVID-19 numai orbii n-au reuşit să vadă că nici unul, dar nici unul din aparent variata faună politică de la Chişinău nu a schiţat nici un gest de dezaprobare faţă de toate restricţiile dictatoriale ce ni s-au impus. Dar din păcate orbii constituie o largă majoritate a populaţiei ţării, pentru că au fost orbiţi de demonul televizorului. Încă o dată: virusul e în capul oamenilor, a stafiilor purtătoare de măşti, este un virus informaţional, care le-a paralizat atât capcitatea de analiză, cât şi voinţa. Şi atunci faptul că aceştia nu văd pădurea din cauza copacilor n-ar trebui să ne mai mire.

Şi atunci ce să facem, mă veţi întreba. Răspund. Mai întâi să aruncaţi atât măştile de pe faţă, cât şi ochelarii de cai pe care vi i-a pus pe cap televizorul. Reţeta e simplă. Vrei să începi a gândi? Aruncă-ţi televizorul. Și nu te lua după scamatoriile electorale. Dracii de globalişti pun la cale uciderea majorităţii dintre noi, iar noi pierdem vremea cu Maia şi cu Dodon. E grav, oameni buni dacă e aşa.

Mă adresez din nou celor care gândesc, celor puţini care încă mai gândesc. Oameni buni, din păcate, se vede că aici, în Moldova, deocamdată nu e posibil – şi poate nici nu va fi! – să se ridice oamenii la proteste de masă contra planurilor globaliste de a disturge lumea şi de a înrobi supravierţuitorii acestui holocaust planetar. Aşadar, suntem nevoiţi să supravieţuim în grupuri mici, în cadrul familiilor noastre şi a unor comunităţi restrânse. Prima sarcină e să nu acceptăm agenda lor. Iată câteva sfaturi concrete.

  1. Să alergăm în grabă mare la Biserică. Timpul ne presează nemilos. Trebuie să reuşim să ne pocăim, să intrâm în râduiala creştină şi să ne rugăm bunului Dumnezeu să îi doboare pe monştrii maniacali ai cultului luciferic. Aceştia ne pregătesc pentru un genocid global şi forţează sosirea lui Antihrist. Noi, oamenii, de unii singuri, nu-i putem opri. Numai Atotputernicul Dumnezeu poate.
  2. Să nu purtăm mască. Şi lăsaţi la o parte toate scuzele despre constrângerile care vi se impun, altfel veţi muri cu zile.
  3. Să nu acceptăm testarea. Chiar dacă va trebuie să renunţăm la foarte multe. Alegem între supravieţuire şi moarte.
  4. Să nu accdeptăm vaccinarea. Mai bine mort decât vaccinat.
  5. Să căutăm refugiu la ţară cât încă nu e prea târziu.
  6. Să facem rezerve de produse alimentare.
  7. Să învăţăm zilnic să depăşim frica, să trăim starea de veghe şisă fim pregătiți de jertfă. Numai aşa am putea învinge în acest război duhovnicesc.

 Iurie Roșca

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке