In 2016, 4% din persoanele care au decedat in Olanda (6.100 din 150.000) au fost eutanasiate, reprezentind o crestere cu 10% fata de anul anterior. Datele din acest stat-pionier in domeniul eutanasiei sunt relevante pentru extinderea in mare viteza, la nivel global, a eutanasiei.

Eutanasia este o inventie a statului secular postmodern. Citind astfel de informatii, ne intrebam daca nu cumva statul secular postmodern si-a pierdut abilitatea de a discerne intre bine si rau sau, ca sa folosim termeni din afara vocabularului corectitudinii politice, daca nu cumva a luat-o razna. Si ne intrebam de ce, de vreme ce are la dispozitie experti in toate domeniile relevante: economisti, politologi, experti in medicina, stiinta, legiuitori, judecatori ilustri, avocati cu renume, o clasa de tehnocrati supra-educati. Cu toate acestea, el pare mai putin capabil azi de a discerne intre bine si rau ca oricind in trecut…

Cetateni responsabili ori calai obedienti?

Si mai grav, statul secular pare sa nu mai vrea cetateni responsabili, ci calai obedienti care sa-i execute ordinele, chiar daca acestea sunt irationale. Pentru el, oamenii de buna credinta par sa devina irelevanti iar libertatea lor de a-si exercita aptitudinile si profesiile in mod responsabil, benefic si constructiv devin secundare atunci cind ele intra in conflict cu obiectivele si ideologia statului. Niciunde nu se vede mai clar si pronuntat acest conflict decit atunci cind e vorba de dreptul fundamental al tututor fiintelor umane, nascute ori nenascute, la viata. Ideologia „suprapopularii” si a controlului populatiei e una din doctrinele cele mai indragite si infailibile ale statului secular. Pentru a ne covinge de asta e suficient sa privim la ce s-a intimplat la inceputul acestui an, cind tarile occidentale au decis sa-si sporeasca contributia financiara pentru avort in tarile nedezvoltate, ca riposta la decizia Administratiei Trump de a interzice folosirea fondurilor americane pentru finantarea programelor de control a populatiei in Lumea a Treia!

In acelasi timp, insa, si cu o deosebita agresivitate, se manifesta promovarea eutanasiei si incalcarea libertatii de constiinta a profesionistilor medicali care refuza sa ucida fiintele umane nascute ori nenascute.

Saptamina trecuta a facut inconjurul lumii o stire deosebit de grava din Suedia unde, cu citiva ani in urma, o moasa a refuzat sa participe la servicii de avort in spitalul in care lucra din motive de constiinta si convingeri religioase. Cu toate ca moasele sunt destinate de fapt sa ajute femeile insarcinate nu sa avorteze copii, spitalul a amenintat-o cu pierderea locului de munca. Femeia a ales sa asculte de constiinta ei, a fost concediata, iar de atunci se plimba prin tribunale. Saptamina trecuta, o curte de apel din Suedia a decis definitiv impotriva ei: autoritatile si guvernul, a decretat tribunalul, pot constrange personalul medical sa presteze servicii de avort chiar daca ele contravin convingerile lor religioase ori de constiinta, iar in caz contrar li se poate interzice practicarea profesiei.

Citeşte şi:  Cei care caută în gunoaie vor fi declaraţi hoţi în România

O stire la fel de grava a venit, la inceputul lunii, din Canada, unde eutanasia a fost dezincriminata si decretata un „drept fundamental” in 2015 prin hotarirea Tribunalului Suprem. Ca urmare, Parlamentul canadian a adoptat o lege care a reglementat practica eutanasiei. Pacientii, insa s-au lovit de o problema majora: numarul in crestere de medici canadieni care, din motive de constiinta, refuza practica! Riposta autoritatilor canadiene a fost rapida si radicala – si aceeasi ca in Suedia: persecutia. Printre altele, a fost pusa la dispozitia publicului o linie telefonica speciala unde pacientii pot face plingeri impotriva medicilor care refuza sa eutanasieze pacienti. Medicii pot si ei sa faca plingeri similare impotriva colegilor lor care isi asculta constiinta profesionala. Dupa cum se vede, practicile comuniste si naziste reapar din nou in Scandinavia si Canada!

Aceste doua informatii se alatura unora asemanatoare care sosesc in buletinele de stiri din multe tari occidentale in ultimii 10-15 ani. Libertatea de constiinta este persecutata, in timp ce exercitarea unor false „drepturi” se extinde.

Tinutul Northen Territory din Australia a legalizat eutanasia anul acesta, la fel si Districtul Federal care gazduieste capitala SUA. California a facut-o in 2015. Proiecte de lege similare sunt dezbatute in New York si Massachusetts. In America de Sud, Tribunalul Suprem din Columbia a decretat existenta unui drept la moarte („right to die”). Islanda a anuntat acum cateva luni toti copiii nenascuti care sunt diagnosticati cu Sindrom Down sunt avortati in aceasta tara. TOTI! 100%! In Danemarca, procentul e de 98%. Elvetia a ajuns destinatia preferata a europenilor care vor sa fie eutanasiati dar nu o pot face (inca) in tarile unde locuiesc. Spre exemplu, 244 de britanici au fost eutanasiati in Elvetia; in Marea Britanie suicidul e inca ilegal, dar presiunile politice, legislative si judecatoresti pentru decretarea ori recunoasterea de catre curtile de judecata a unui drept la eutanasie devin tot mai intense si frecvente.

La fel de adevarat este ca in unele state ale SUA, cum ar fi Hawai, Colorado, Maine si New Mexico, incercari recente de legalizare a eutanasiei au esuat, dar nimeni nu mai pune la indoiala ca ingerul mortii continua sa-si manifeste puterea crescinda.

De la Statul Secular la Statul Criminal

Eutanasia si suicidul asistat sunt cauze pe care stanga politica si intelectuala le-au adoptat nu cu multi ani in urma, afirmindu-le ca manifestari legale ale unui presupus „drept la moarte”. Eutanasia este uciderea legala a fiintelor umane prin proceduri medicale intr-un cabinet medical, iar suicidul asistat e sinuciderea acasa, cu medicamente letale, prescrise de medic.

Citeşte şi:  Planul Kalergi: Genocidul europenilor

La fiecare cinci ani, Olanda publica un studiu cuprinzator privind eutanasia in aceasta tara, studiu care arata ca, de la an la an, tot mai multe persoane sunt eutanasiate acolo. Intre 2006 si 2016 numarul lor a crescut cu 37%, dar numarul lor este subraportat; astfel se apreciaza ca 23% sau aproximativ 1.400 de persoane decedate au fost eutanasiate anul trecut fara ca eutanasia sa fie mentionata in certificatul de deces. Daca aceste persoane sunt adaugate la numarul persoanelor care oficial sunt eutanasiate, numarul total al persoanelor eutanasiate in Olanda in 2016 ar fi fost de 7.500, ori aproximativ 5% din total.

Mai alarmant, in octombrie anul trecut parlamentarii au luat in dezbatere posibilitatea extinderii „dreptului” la eutanasie la toate persoanele de peste 75 de ani la cerere, chiar daca nu sunt bolnave. In plus, medicii care eutanasiaza persoane bolnave fara consimtamintul lor nu sunt sanctionati! Anul trecut, de exemplu, un medic olandez a ucis o femeie suferinda de dementa senila, cu acordul familiei – dar fara acordul ei!!! Nici medicul, nici membrii familiei nu au fost sanctionati, autoritatile declarind ca ei au actionat „de buna credinta”!

Dincolo de ocean, in Canada, Tribunalul Suprem Canadian si-a justificat decizia de legalizare a eutanasiei pe motiv ca nicio fiinta umana nu trebuie „condamnata sa traiasca o viata de suferinta severa si intolerabila” si ca dreptul la suicid asistat trebuie extins fiecarei persoane care il cere, daca persoana respectiva sufera de o boala „nevindecabila si grea”. Tribunalul nu a exclus persoanele care din motive de incapacitati fizice ori mintale nu pot sa-si exprime in mod constient si convingator vointa, ceea ce i-a ingrozit pe multi, in special pe varstnicii care se tem ca eutanasierea fortata, deja practicata, asa cum am scris mai sus, in Olanda, s-ar putea extinde si in Canada. Media canadiana a publicat mai multe stiri despre oameni in varsta care si-au tatuat pe corp, cu litere mari, inscriptia, „do not euthanise me” („nu ma eutanasiati”).

Argumentele rationale impotriva eutanasiei

Monitorizam periodic comentarii care analizeaza aspectele legate de etica eutanasiei si a suicidului asistat. In general, exista patru (4) argumente fundamentale impotriva lor.

Citeşte şi:  Experții constată că în manualele școlare există discriminarea de gen, etnie și religie

In primul rind, eutanasia si suicidul asistat pun in pericol viata persoanelor vulnerabile din punct de vedere emotional si cu probleme mentale. Aceste persoane nu au nevoie de o moarte accelerata ci de ajutor din partea societatii.

In al doilea rind, ele corup practica medicinei si relatia dintre pacient si medic. Relatia dintre medic si pacient a fost totdeauna una de incredere reciproca, cei din urma depinzind de expertiza si compasiunea medicilor. Extinderea culturii pro-eutanasie va submina confidenta pacientilor in a dezvalui medicilor problemele medicale reale cu care sa confrunta de teama de a nu fi eutanasiati impotriva vointei lor, ori de a li se pune in minte de catre medici eutanasia ca o optiune viabila pentru rezolvarea problemelor lor de sanatate. Confuzi si dezorientati, e foarte posibil ca pacentii sa ceara sa li se curmeze viata. Medicii sunt gardienii sanatatii pacientilor nu executorii lor. In mod traditional, practica medicinii a fost directionata spre viata si salvarea vietii oamenilor nu uciderea lor.

In a treilea rind, eutanasia si suicidul asistat afecteaza negativ relatiile inter-generationale. Odata infiripata in mintea copiilor ca o optiune pentru a scapa de parintii lor suferinzi, membrii familiei ar putea convinge parintii sa solicite eutanasie pentru a nu fi o povara pentru copiii lor. Asta deja se intimpla in tarile care au legalizat eutanasia. Oregon a fost primul stat din SUA care a legalizat eutanasia iar rapoartele statistice anuale publicate acolo indica ca de la an la an numarul persoanelor care cer sa fie eutanasiate pentru a nu fi o povara pentru copiii lor e in crestere. In 2014, 42 astfel de persoane au fost eutanasiate din acest motiv, iar in 2016, 65.

In al patrulea si ultimul rind, eutanasia si suicidul asistat submineaza demnitatea umana si egalitatea in fata legii. Ele devalorizeaza viata si reclasifica fiintele umane in „fiinte care merita sa traiasca” si „fiinte care nu merita sa traiasca”, cele din urma fiind o povara financiara pentru societate, familii si companiile de asigurare medicala – infirmii, dizabilii, copiii nenascuti cu Sindrom Down, persoane suferinde de dementa senila / Alzheimer…

Perspectiva crestina asupra acestor subiecte este limpede: in loc sa „ajute” persoanele vulnerabile sa-si curme viata, societatea trebuie sa le ofere ingrijirea medicala paliativa de care au nevoie, precum si solidaritatea umana atit de necesara pentru a iesi din depresia care-i impinge la suicid. Datoria medicilor a fost dintotdeauna, si trebuie sa ramina, aceea de a vindeca, acolo unde acest lucru este posibil, dar in niciun caz sa ucida.

Sursa: culturavietii.ro

Share This