Selectați pagina

Cu dedicatie speciala pentru cei care sufera de scientism: Jumatate din literatura ştiintifică s-ar putea sa fie pur si simplu falsa

Cu dedicatie speciala pentru cei care sufera de scientism: Jumatate din literatura ştiintifică s-ar putea sa fie pur si simplu falsa
Cu dedicatie speciala pentru cei care sufera de scientism.
Sa vorbim despre studii platite si statistici falsificate. Coruptia si violarea eticii stiintifice au ajuns la dimensiuni endemice in sistemul medical mainstream. Companiile farmaceutice sunt frecvent prinse cu diverse infractiuni, isi scriu practic propriile studii sau platesc cercetatori “independenti” ca sa se produca rezultatele dorite si sa se suprime rezultatele nefavorabile produselor lor. Revistele medicale primesc -prin reclame- fonduri semnificative de la industria farmaceutica. Intr-un interviu cu Los Angeles Times din 2004, Marcia Angell (fost redactor la New England Journal of Medicine!!) a explicat:
“Cercetarea este influentata in favoarea medicamentelor si a producatorilor de medicamente. Industria farmaceutica cheltuie sume imense pentru a influenta expertii din medicina academica si asociatiile medicale profesionale. Ei se asigura ca aproape toate persoanele importante din medicina academica ce au tangenta cat de mica cu medicamentele sunt angajati ca si consultanti, conferentiari, consilieri — si primesc sume considerabile de bani. Conflictele de interes capata dimensiuni scandaloase. Cand a fost publicat in NEJM un studiu despre antidepresive, nu a fost loc pe pagina pentru a imprima toata lista de conflicte de interes ale autorului. S-a pus un link catre pagina de web a revistei. Eu am scris un editorial cu titlul “Este medicina academica de vanzare?“. Un comentariu al unui cititor a furnizat cel mai bun raspuns: “Nu, medicina academica nu este de vanzare. Actualul proprietar este foarte multumit de ea.” QED.”
De ce credeti ca autoritatile refuza cu obstinatie de zeci de ani sa faca un studiu corect dpdv stiintific despre sanatatea nevaccinatilor in comparatie cu a vaccinatilor?

In acest context trist al spalarii de creier, trebuie sa mai stiti ca cei mai multi dintre cei care se autoeticheteaza pompos ca “sceptici” sunt de fapt niste marionete. In realitate, un adevarat sceptic este o persoana care refuza sa traga concluzii si sa actioneze bazandu-se pe dovezi neconcludente. Cu alte cuvinte, parintii care au studiat indelung controversa vaccinarii si au luat decizia sa nu vaccineze deoarece dovezile “beneficiilor” vaccinarii sunt neconcludente sunt de fapt cei care pot fi definiti ca scepticiIn stiinta, obligatia de a furniza dovezi este exclusiv a celui care vrea sa impuna o teorie, nu a celui care subliniaza ca teoria nu a fost dovedita concludent. Deci daca propovaduitorii vaccinarii nu au reusit nici pana in ziua de azi sa demonstreze fara fraude eficacitatea si siguranta vaccinurilor, trebuie sa fim sceptici si sa admitem ca dovezile sunt neconcludente. Ca atare, cei care stau cu picioarele infipte in mlastina dogmatismului (si de acolo ii ataca pe parintii care refuza incolonarea in turma) nu fac decat sa-si halucineze in mod patologic un statut imaginar de sceptici, desi ei sunt in realitate niste bieti pseudosceptici.

Sigur, la nivel empatic (adica daca actiunile lor ar fi inofensive) ar trebui sa ne fie mila de acesti indivizi disfunctionali si deraiati ideologic, care -dupa cum am citit intr-un studiu- “au fost vatamati la un nivel atat de profund, pana intr-acolo incat ceea ce ei crezusera pana atunci ca era o filozofie valabila de viata, in care se implicasera extrem de mult, s-a dovedit a fi gaunoasa si inutila, ba chiar periculoasa, in ochii lor.” (vezi aici “Prostia ca incremenire in proiect”). Astfel ei ajung sa “graviteze spre ceea ce li se pare a fi filozofia ultimativa a lipsei de credinta: stiinta” . In acest studiu foarte interesant intitulat “Patologia scepticismului organizat”, se explica mai departe:

“Din nefericire, in timp ce isi proclama galagios virtutile, bazate pe aderarea la »stiinta adevarata« […], ei fac acest lucru avand ceva ce niciun cercetator adevarat nu isi poate permite sa posede: o minte inchisa. In loc de a adopta o perspectiva stiintifica, ei devin de fapt apostoli ai scientismuluiun sistem de credinte in care stiinta si doar stiinta are raspunsul la orice.”

Ei bine, pseudoscepticii acestia cu circumvolutiunile netezite care se inchina la dogma alopata va vor spune ca reactiile postvaccinale raportate de parinti in baza de date VAERS nu trebuie luate in serios, ca si cum ar putea sti cineva mai bine decat voi, parintii, cum se schimba un copil de pe o zi pe alta in urma vaccinarii (vezi mamica de la inceputul articolului). Propaganda pro vaccin bagatelizeaza dealtfel toate reactiile postvaccinale, desi chiar si FDA-ul admite ca doar max. 10-20% din reactiile postvaccinale ajung sa fie raportate!!! Va dati seama cati copii distrusi de vaccinuri exista in realitate in total??

Va rog sa cititi acum articolul unui editor al revistei stiintifice Lancet, care declara ca mare parte din literatura stiintifica, poate chiar jumatate, s-ar putea sa fie pur si simplu falsa.
Sa va fie de folos lectura si sa deschideti ochii!
 
Offline: Care este CINCI SIGMA in medicina? 
Foarte mult din ceea ce se publica este eronat.” Nu am voie sa spun cine a facut aceasta afirmatie, deoarece am fost rugati sa respectam regulile din Chatham House. De asemenea, ni s-a cerut sa nu fotografiem foliile Powerpoint prezentate acolo. Cei ce lucrau pentru agentiile guvernamentale au cerut sa nu cumva sa reproducem undeva comentariile lor, fiindca -datorita alegerilor ce urmau sa aiba loc in Marea Britanie- acestia traiau in “purdah”, o stare glaciala cu restrictii severe in libertatea de exprimare a oricarei persoane aflate pe lista de plata a guvernului. De ce oare era acolo o preocupare paranoica pentru a tine totul secret si a nu vorbi direct despre declaratiile facute acolo? Deoarece acest simpozion -despre repetabilitatea si fiabilitatea cercetarilor biomedicale- tinut la Wellcome Trust in Londra [in aprilie 2015 – n.t.], a atins una dintre cele mai sensibile probleme din stiinta de astazi: ideea ca ceva a dat chix in mod fundamental cu una dintre cele mai marete creatii umane.
*****
Cazul impotriva stiintei este simplu: mare parte din literatura stiintifica, poate chiar jumatate, s-ar putea sa fie pur si simplu falsa. Afectata de studii pe esantioane mici, cu efecte mici, cu analize de explorare fara nicio valoare si cu conflicte de interese flagrante, impreuna cu o obsesie pentru tendintele la moda, de o importanta dubioasa, stiinta a virat spre intuneric. Dupa cum a afirmat unul dintre participanti, “metodele jalnice dau rezultate”. Academia Stiintelor Medicale, Consiliul de Cercetare Medicala si Consiliul De Cercetare Stiintifica Biotehnologica si Biologica si-au pus acum reputatia solida in joc, pornind o investigatie asupra acestor practici de cercetare indoielnice. Caracterul evident endemic al cercetarii de proasta calitate este alarmant. In vanatoarea lor dupa o poveste convingatoare, oamenii de stiinta „remodeleaza” prea frecvent informatiile ca sa se muleze pe teoria lor preferata despre lume. Sau reformuleaza ipotezele ca sa se potriveasca la datele obtinute. Editorii-sefi ai revistelor isi merita si ei partea lor de critica. Noi suntem complici la cele mai rele comportamente. Acordul nostru tacit la factorul de impact alimenteaza o competitie bolnava pentru castigarea unui loc intr-o mana de reviste pretentioase. Iubirea noastra pentru “semnificatie” polueaza literatura cu multe basme statistice. Respingem confirmarile importante. Revistele nu sunt nici ele singurii infractori. Universitatile sunt in continua alergatura dupa bani si talente, obiective care promoveaza valori reductioniste precum publicatiile in reviste de mare impact. Procedurile de evaluare la nivel national, precum Cadrul de Excelare in Cercetare, stimuleaza practicile rele. Iar oamenii de stiinta, inclusiv liderii lor cei mai marcanti, fac prea putin pentru a schimba o cultura de cercetare care uneori vireaza pana aproape de incalcarea deontologiei profesionale.
*****
Oare practicile stiintifice gresite pot fi corectate? O parte a problemei este faptul ca nimeni nu este motivat sa faca ceva corect. In schimb, oamenii de stiinta sunt stimulati sa fie productivi si inovativi. Ar ajuta un fel de juramant al lui Hipocrate pentru stiinta? Cu siguranta, nu ar adauga mai multe straturi in birocratia cercetarii. In locul schimbarii stimulentelor, mai degraba ar putea fi inlaturate toate stimulentele. Sau sa se insiste pe declaratii de replicabilitate in cererile de finantare si in lucrarile de cercetare. Sau sa se accentueze colaborarea, nu competitia. Sau sa se insiste pe  inregistrarea in prealabil a protocoalelor. Sau sa fie recompensate mai bine evaluarile inter pares(peer review) de dinainte si de dupa publicarea lucrarilor. Sau sa se imbunatateasca formarea in cercetare si programele de mentorat.  Sau sa se implementeze recomandarile pentru cresterea valorii cercetarii, publicate anul trecut in mai multe episoade in revista noastra. Una dintre cele mai convingatoare propuneri a venit din afara comunitatii biomedicale. Tony Weidberg este profesor de fizica a particulelor la Oxford. In urma mai multor erori de calibru, comunitatea cercetatorilor in fizica particulelor investeste acum mari eforturi pentru a verifica si reverifica intens datele inainte de publicare. Filtrand rezultatele cu ajutorul grupurilor de lucru independente, fizicienii sunt incurajati sa critice. Criticile valoroase sunt recompensate. Scopul este un rezultat fiabil, iar stimulentele pentru oamenii de stiinta depind de atingerea acestui obiectiv. Weidberg era ingrijorat ca noi stabilim o stacheta mult prea joasa pentru rezultatele in biomedicina. In fizica particulelor, semnificatia este stabilita la 5 sigma – o valoare p de 3×10–7 sau 1 la 3·5 milioane (daca rezultatul este gresit, aceasta este probabilitatea ca datele sa fie asa de extreme precum sunt). Concluzia simpozionului a fost ca ceva trebuie facut. Intr-adevar, toti au parut sa fie de acord ca depinde doar de noi sa facem ceva. Dar ce sa facem sau cum, pentru asta nu au existat raspunsuri ferme. Cei care au puterea sa actioneze par sa creada ca altcineva trebuie sa actioneze primul. Si fiecare actiune pozitiva (de ex. finantarea unor studii de replicare solide) are un contraargument (de ex. ca stiinta va deveni mai putin creativa [si noi care credeam ca stiinta trebuie sa fie EXACTA, nu creativa – n.t.]). Vestea buna este ca stiinta incepe sa-si ia in serios unele din cele mai grave greseli. Vestea rea este ca nimeni nu e pregatit sa faca primul pas ca sa curete sistemul.
Sursa: Richard Horton – Lancet 385, no. 9976, p. 1380, 11.04. 2015, Offline: What is medicine’s 5 sigma? / http://piersicuta.blogspot.md/

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *