Selectați pagina

”Durerea”, de Vasile Voiculescu

”Durerea”, de Vasile Voiculescu

Oprită să se urce în Ceruri vreodată,

Durerea n-are aripi, să-şi facă vânt,

Ci calca, peste lespezi încovoiată,

Înger pururi încătuşat de pământ.

 

Adâncu-i glas n-ajunge la stele…

Braţele-i vântură cenuşă şi lut,

Presărându-le peste răni grele.

Dar Domnul a ales-o de la-nceput.

 

În ochii ei luceşte, încă neînţeleasă,

Lumina, semnul Lui izbăvitor,

Şi a pus-o mai presus, craiasă

Şi pildă, îngerilor tuturor.

 

Ea nu ştie… Dar când somnul o doboară,

În miezul nopţii şi-al tăcerii,

Marii îngeri pe pământ coboară

Şi se pleacă de sărută picioarele durerii.

 

Din volumul “Poeme cu îngeri”, 1927

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: