Catolicismul se egalează cu o credință necreștină! O credință necreștină, în primul rând, iar în al doilea rând, romano-catolicismul este chiar mai rău decât ateismul însuși.

Dostoievski despre papistaşi… Papistaşii sunt eretici, necreștini, de credinţă strâmbă, sectanți

Dostoievski despre papistaşi… Papistaşii sunt eretici, necreștini, de credinţă strâmbă, sectanți

Ateismul propovăduiește doar ne-existenţa Lui Dumnezeu, dar catolicismul merge mai departe: propovăduiește un Hristos denaturat, un Hristos denigrat și profanat de ei însuşi, un Hristos opus celui Adevărat! Îl propovăduiește pe Antihrist, vă asigur! Romano-catolicismul crede că fără o putere statală mondială biserica nu va supraviețui pe pământ și strigă: Non possumus!

După părerea mea, romano-catolicismul nu este nici măcar o credință, ci o continuare sigură a Imperiului Roman de Vest, iar tot ce este în el este subordonat acestei gândiri, începând cu credința.

Papa a pus stăpânire pe pământ, pe tronul pământesc și a luat sabia; de atunci continuă, numai că la sabie au adăugat minciuna, viclenia, înșelăciunea, fanatismul, superstiția, ticăloșia, s-au jucat cu cele mai sfinte, mai adevărate, mai simple, mai fervente sentimente ale poporului, totul, totul a fost schimbat pe bani, pe puterea pământească de jos.

Și oare aceasta nu este învățătura lui antihrist?! Cum se face că ateismul să nu se nască din catolicism? Ateismul a venit de la ei, din însuși romano-catolicismul! Ateismul, în primul rând, a început cu ei: puteau să se creadă pe ei înșiși? Ateismul a fost întărit din dezgustul față de catolicism; este descendentul minciunilor și a neputinței lor spirituale! Ateismul! La noi doar clasele exclusiviste nu au credinţă, și-au pierdut rădăcinile; dar acolo deja mase teribile de oameni încep să nu mai creadă, mai întâi din cauza întunericului și a minciunii, iar acum din fanatism, din ură față de biserică și creștinism!

La urma urmei, socialismul este, de asemenea, descendentul catolicismului și a esenței catolice! Și acesta, ca și fratele său ateismul, a apărut din disperare, în opoziție cu catolicismul în sens moral, pentru a înlocui puterea morală pierdută a religiei, pentru a potoli setea spirituală a umanității însetate și pentru a o salva nu prin Hristos, ci tot prin violență! Și aceasta este libertate prin violență, și aceasta este unificare prin sabie și sânge!

„Să nu îndrăznești să crezi în Dumnezeu, să nu îndrăznești să ai proprietăți, să nu îndrăznești să ai o identitate, fraternitй ou la mort, două milioane de capete!”

După faptele lor îi veți cunoaște – se spune! Și să nu credeți că totul este atât de inocent și neînfricat pentru noi; oh, avem nevoie de o ripostă, și cât de curând! Avem nevoie ca Hristos-ul nostru, pe care noi l-am păstrat și pe care ei nu l-au cunoscut, să strălucească în opoziție cu Occidentul! Nu lăsându-ne înrobiți servil de iezuiți, ci ducând lor civilizația noastră, noi trebuie să stăm acum în fața lor și să nu se spună printre noi că predica lor este grațioasă…