Selectați pagina

DESPRE NOUA RELIGIE PROGRESISTĂ. Halloweenul sărbătoarea Demonică a Religiei Progresiste. Progresiştii au preluat sărbătoarea Celtică numită Samhain, Ziua Demonilor, şi au transformat-o în Halloween, Ziua Satanei pe care o opun Sărbătorilor Creştine

DESPRE NOUA RELIGIE PROGRESISTĂ. Halloweenul sărbătoarea Demonică a Religiei Progresiste. Progresiştii au preluat sărbătoarea Celtică numită Samhain, Ziua Demonilor, şi au transformat-o în Halloween, Ziua Satanei pe care o opun Sărbătorilor Creştine

satanismPoate părea halucinant că progresiştii internaționalişti Atei care se revendică de la doctrina ateistă a lui Marx, Engels şi Lenin, doctrină care pe scurt stipulează axiomatic “că Dumnezeu şi Spiritele Bune şi Rele nu există” și că “Religia e opiul popoarelor”, să preia și să propage vechi sărbători demoniace păgâne, pe care să chinuie de zeci de ani să le impună în mințile copiilor, în locul celor creștine.

Poate părea halucinant, ca Ateii să inventeze o Nouă Religie, dar dacă vom analiza lucrurile veți vedea că nu e deloc halucinant.

E o modalitate perversă de a ataca şi de a distruge Religia și Credința Creștină.

Prin urmare oricât ar părea de ciudat Progresiștii au trecut la construirea, pas cu pas, a unei Religii Progresiste.

Din ce se compune Religia progresistă

1. SĂRBĂTORILE PROGRESISTE ÎNTOTDEAUNA INTERNAȚIONALE. Progresiștii Internaționaliști au inventat Noi Sărbători Panteiste și Simboliste care se contrapun Sărbătorilor Creștine și prin care se propagă TEMELE Ideologiei Progresiste.

Noile Sărbători pe care progresiștii și predecesorii lor Marxişti le-au inventat în ultimul secol şi jumătate, sunt asemănătoare cu Sărbătorile Panteiste şi Simboliste din Vechile Religii deși sunt lipsite de profunzimea filozofică a acestora.

Aşa a apărut Ziua Internațională a Pământului, Ziua Internațională a Apei, Ziua Internațională a Mamei, Ziua Internațională a celor ce Muncesc, Ziua Internațională a Copilului, Ziua Internațională a lui X, a lui Y şi a lui Z. Etc…

Observați că toate aceste Sărbători sunt “Zile Internaționale a cuiva sau a ceva”….Nici una dintre ele nu e o “Zi Națională”.

Cazul Zilei Pâmîntului – Sărbătoarea inventată de progresiști

22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, ziua când s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Această mișcare s-a născut în SUA într-o perioadă când au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care înăbușirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenți împotriva războiului din Cambodgia, ”Masacrul din 4 mai”, apariția fibrelor optice, succesul melodiei „Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formației Beatles, moartea lui Jimmy Hendrix, un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea orașului Aiken (nerecunoscut timp de 18 ani), poluarea foarte mare cu gaze și fum, considerată ”semn al prosperității”. Despre mediul înconjurător a început să se vorbească din ce în ce mai des.

Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970[1], cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arată față de mediu. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri.

După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări[2] au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre.

În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ și expresie comună a dorinței tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat și mai verde.

Cazul Zilei Mondiale a Apei

Ziua Mondială a Apei se sărbătorește anual în data de 22 martie.

Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992. În România, această zi se sărbătorește din 1993.

Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca scop aducere în atenția opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative și calitative a apelor și de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle și responsabilitățile celor cu atribuții în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă. În fiecare an, sărbătorirea se face sub un slogan.

Anul Tema în engleză Tema în română

2012 Water and Food Security: The World is Thirsty Because We are Hungry Apa și securitatea alimentară: lumea este însetată pentru că noi suntem flămânzi

2011 Water for cities: responding to the urban challenge Apă pentru orașe: răspunzând provocării urbane

2010 Clean water for a healthy world Apă curată pentru o lume sănătoasă!

2009 Transboundary waters: sharing water, sharing opportunities[8] Ape transfrontaliere: împărțind apa, împărțind oportunitățile

2008 Sanitation Sanitație

2007 Coping with water scarcity Făcând față penuriei de apă

Cazul: Zilei Internaţională a Fetelor și a adolescentelor

Ziua Internaţională a Fetelor. La fiecare 10 minute, undeva în lume, o fată moare în urma violenţei Din 2012, Națiunile Unite marchează ziua de 11 octombrie ca “Ziua Internațională a Fetelor”. Mişcarea promovează drepturile fetelor, subliniază inegalitățile de gen care există încă și diversele forme de discriminare și abuz suferite de tinerele din întreaga lume.

În fiecare an, aproximativ 1.3 milioane de adolescenţi mor ca rezultat al bolilor infecţioase, sarcinilor şi naşterilor premature, dat şi a violenţelor.

În aproximativ 45% dintre aceste decese este vorba despre fete; aproximativ 10% dintre ele se datorează violenței.

În 2015, comunitatea internațională a evaluat progresul în cazul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), de la punerea lor în aplicare, în anul 2000, și stabilește obiectivele ce trebuiesc atinse până în 2030.

Adolescentele au dreptul la siguranță, educaţie, sănătate, în timpul anilor de formare, dar şi în etapa următoare, cea a maturizării. Viitoare mame, antreprenori, mentori, sau lideri politici. O astfel de “investiție” promite un viitor mai bun, unul în care jumătatea feminină este un partener egal în rezolvarea problemelor legate de schimbările climatice, conflicte politice, creștere economică, prevenirea bolilor etc.

În ultimii 15 ani, comunitatea globală a înregistrat progrese semnificative în îmbunătățirea vieții fetelor în timpul copilăriei timpurii. În 2015, fetele în primul deceniu al vieții sunt mai puțin expuse problemelor de sănătate și de nutriție decât au fost generațiile anterioare.

Cu toate acestea, nu s-au făcut suficiente investiții în abordarea provocărilor cu care se confruntă fetele atunci când intra în al doilea deceniu al vieții lor. Acestea includ informaţiile legate de evitarea căsătoriilor şi sarcinilor premature, informații și servicii legate de pubertate și sănătatea reproducerii și de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală şi a violenţei.

Halloween-ul sărbătoarea Satanei – vârful de lance a Sărbătorilor Religioase Progresiste

Se pare însă că toate “noile sărbători şi comemorări” nu au fost suficiente pentru a scoate din mințile oamenilor sărbătorile creştine şi nici comemorarea domnitorilor români şi a marilor oameni de cultură români.

Așa că pe cine ar putea opune progresiştii mai bine lui Dumnezeu decât pe Satana ?

Mai adânc în Samhain

La vechii celti, anul avea două “balamale”, “două momente de întoarcere”.

Acestea au fost Beltaine (prima zi din luna mai mai exact la jumătatea distanței dintre echinocțiul de primăvară şi solstițiul de vară) când lumina câştiga definitiv împotriva întunericului și Samhain, (prima zi din noiembrie mai exact jumătatea distanței dintre echinocțiul de toamnă şi solstițiul de iarnă ).

Aceste două zile au fost timp de milenii momentele cele mai magice, și adesea cele mai înfricoșătoare ale întregului an.

Celții se aflau într-o venerație superstițioasă în raport cu zilele și cu locurile “dintre cele două lumi: a luminii şi a întunericului”.

Au fost declarate sfinte orice locuri de frontieră – malurile dintre uscat și apă (mări, lacuri și râuri), podurile, frontierele dintre teritorii (în special atunci când sunt marcate de către corpurile de apă), intersecțiile, pragurile, etc.

Au fost declarate sfinte, de asemenea, ori de frontieră – amurgul și zorii ce marcau tranzițiile de zi și de noapte;

Beltaine și Samhain marcau tranzițiile de vară și de iarnă.

La Samhain (sărbătoarea care a fost preluată şi transformată de progresişti în Halloweenul modern), timpul pierde orice semnificație și trecutul, prezentul și viitorul devin una.

Cei morți, și locuitorii din cealaltă lume, apar şi umblă printre cei vii.

E momentul macabru în care spirite rele vrăjitoare, fantome, demoni și morți ies prin porțile nevăzute ale lumii întunericului şi hălăduiesc pe pământ.

Iarna în sine e sezonul întunericului, a spiritelor nopții ce aduc moartea naturii, sezonul de fantome, și Samhain este noaptea eliberării lor din Lumea de Dincolo.

Mulți oameni aprindeau focuri de Samhain în aer liber pentru a păstra spiritele rele la distanță.

În fața templelor, a caselor şi a proprietăților se puneau torțe aprinse pentru a delimita locurile sfinte. Torțele se aprindeau și la ferme, pentru a proteja pe tot parcursul iernii, proprietatea. Torțele se puneau și în fața camerelor rezidenților pentru a-i păzi împotriva spiritelor rele.

Mulți Celți irlandezi și scoțieni potoleau foamea morților cu o Cină tradițională de Samhain.

La sosirea Samhain-ului, cina era servită într-o tăcere absolută, iar un singur loc liber era stabilit în capul mesei “pentru strămoși”.

Acestui loc îi era servită mâncare și băutură, fără ca nimeni să se uite direct la scaun, pentru că a vedea pe cei morți putea aduce numeroase nenorociri.

După aceea, platoul neatins și cupa de băutură erau luate şi duse afară “pentru pookas”, și se pleca cu ele în pădure.

În alte tradiții, acest lucru se făcea noaptea când se dădea pâine prăjită în noaptea de Samhain celor plecați de lângă noi, căci vălul dintre cei vii și cei morți este subțire, iar comunicarea cu ei este posibilă de noaptea de Samhain.

Animale și alimentele primeau de asemenea o protecție specială în acest timp, de Samhain.

De Samhain, vitele de care depindea economia scoțienilor de la munte, erau aduse de la pășunatul lor de vară la staulele lor unde erau adăpostite iarna. Zeii le trimiteau oamenilor semne şi cereri pentru a proteja vitele în timpul iernii lungi şi grele. De aceea oamenii erau datori să umple magaziile de iarnă cu produsele alimentare ce fuseseră recoltate și depozitate vara. Staulele şi Magaziile era protejate cu semne, torțe şi cu incantanții împotriva spiritelor rele ce ieșeau de Samhain la suprafața Pământului.

Samhain este, de asemenea, Noaptea Marelui Sabbat al Vrăjitoarelor (Ban-Druidh, în scoțiană).

De Ziua tuturor sfinților (așa Cum a numit Biserica această zi ca să oprească spiritele rele), toate vrăjitoarele din Scoția se adunau pentru a sărbători, pentru a prooroci, și pentru a-şi arunca vrăjile lor asupra oamenilor.

Tradiția spune că în această noapte, ele pot fi văzute că zboară prin aer pe catalige și merg pe coji de ouă, sau fac echitație călărind pisici negre, corbi, sau cai sălbatici.

Oamenii din mediul rural nu îndrăznesc să facă un pas în afara ușilor lor de teamă de ceea ce se poate întâmplă în această noapte.

Unii spun că Regina vrajitoarelor ar fi o irlandeză morrigan (de asemenea, numită Morgan le Fay). În alte tradiții, se organizează Confruntările Blue Hag de iarnă – pentru Calleach – cu reguli ale jocului de noapte foarte bizare.

Un bun exemplu de poveste cu fantome scoțiene din Highland (așa cum povesteşte chiar un membru al clanului Donald, Kenneth Wiepert), se referă chiar la propria vrăjitoare a Clanului Donald. El a spus următoarea poveste:

“The Glen Coe MacDonald au propria lor vrăjitoare. Numele ei era Sidiethe, iar ea a fost o vrăjitoare de apă cu pielea pătată și cu părul roșu. Ea a fost întotdeauna văzută într-o haină albă, cu o pelerina neagră apărând în Noaptea de Samhain. Sidiethe cânta de multe ori de-a lungul malurilor Loche, aproape de Glen Coe și, uneori, ea plânge, aşa cum s-a întâmplat cu puțin timp înainte de masacrul de la Glen Coe din 1692, unde ea a fost văzută că spăla rufelor la vadul râului în timp ce plângea (Ed. Notă:. adesea “sidhe” de fasole (Banshee), sunt ataşate la marile gospodării, unde vrăjitoarea este văzută la la spălat haine sau mantale în timp ce plânge, înainte de o moarte tragică sau de o catastrofă.)

Reperarea acestei fantomei ne duce înapoi în anii 1100. Ea este, de asemenea, cunoscută sub numele de White Witch Glen Coe. Loche Linhe este raportată că ar avea şi un Kelpie! “

Zânele rele migrau de pe colinele de vară în tumulii de iarnă în Noaptea de Samhain. Dacă ați avut familii care au fost capturate sau blestemate de aceste zâne rele în acel an, aceasta era singura noapte în care le-ați putea câștiga înapoi, smulgîndu-le de pe monturile lor numite Faerie. În acest sens, este Faimoasă legenda scoțiană, Tam Lin, care ne spune povestea unei fete credincioase, care şi-a salvat iubitul ei de zânele rele în această seară fatidică şi demoniacă.

Multe dintre tradițiile de Halloween provin din obiceiuri păgâne ale Druizilor. Este un timp în care oamenii se maschează pe sine pentru a evita răul, şi în care fac ritualuri de protecție împotriva spiritelor moarte, demoniace și nelumeşti. Practica antica druidă era de a face un cerc tribal de foc, cerc numit rugul de Samhain, cerc în care erau puse torțe în şi lângă craniile strămoșilor lor, pentru a proteja tribul de demoni în această noapte în care Spiritele Lumii de Dincolo năvălesc printre noi.

În Scoția modernă, copiii au moștenit obiceiul străvechi de a se deghiza în costume. Aceşti “guisers” poartă măști, sau îşi innegresc fețele de Samhain. Ei sculptează napi în formă de cranii și le pun o lumânare în interior, creând un efect straniu.

“Halloween-ul o frază de dânșii inventată” – Străvechea zi de Samhain a fost transformată de progresişti în Halloween, marea lor sărbătoare religioasă a noii lor religii

Până în 1989, noi, românii, abia dacă auzeam despre sărbătoarea Halloween-ului; după revoluţie, Halloween-ul a devenit, pe an ce trece, o sărbătoare din ce în ce mai “la modă” pentru o parte din români. În discoteci, cluburi, cafenele, centre comerciale, mall-uri se organizează o mulţime de petreceri de Halloween. Iar tinerii noştri au adoptat uşor această modă, crezând că e un lucru “cool” şi plin de distracţie. Dar ei nu ştiu că, de fapt participă, fără să-şi dea seama, la cea mai mare sărbătoare satanistă din lume, Halloween-ul ce-şi trage seva din ritualurile religioase demoniace de Samhain

Sursa: fluerul.ro

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *