Selectați pagina

Harul Duhului Sfânt – energia necreată care emană de la Persoanele Sfintei Treimi (de la Dumnezeu)

Harul Duhului Sfânt – energia necreată care emană de la Persoanele Sfintei Treimi (de la Dumnezeu)

În viaţa duhovnicească despărţirea de Dumnezeu (prin căderile în păcat) este însoţită de pierderea harului, fără de care puterile sufleteşti slăbesc. La retragerea harului din sufletul omenesc doar puterea vitală îl ţine pe om în viaţă. Dar sufletul este slăbănogit şi nu poate lupta cu păcatul.

Harul Duhului Sfânt este energia necreată care emană de la Persoanele Sfintei Treimi (de la Dumnezeu).Orice om care este în legătură vie şi sinceră cu Dumnezeu prin rugăciune şi asceză, prin participarea activă la viaţa bisericească,cu ajutorul Sfintelor Taine – primeşte har dumnezeiesc. El simte în sufletul său că, parcă, mai primeşte ’’ o gură de suflet’’ şi – şi întăreşte puterile sufleteşti împuţinate. Odată cu primirea harului, omul Îl simte pe Dumnezeu că este viu în sufletul său. Iar păstrând acest har, credinciosul devine locaş bineplăcut al Lui, străin de păcat. Sfinţii, în tot parcursul vieţii lor pământeşti, au fost vase alese ale lui Dumnezeu, păstrând cu sfinţenie harul, cu ajutorul căruia au făcut nenumărate fapte bune şi minuni.

Harul dumnezeiesc este foarte fin. O privire iscoditoare, un gând ironic sau o vorbă deşartă – scăpate din neatenţie după împărtăşirea cu Sfintele Taine – alungă imediat harul din sufletul omului, lăsându – l pustiu şi gol de Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că darurile sunt multe (Romani 12,6), dar harul este unul singur, simplu, de neîmpărţit şi de necategorisit, ca şi Dumnezeu de la care el vine. Deci, să nu confundăm darurile cu harul, care are nenumărate însuşiri, dar împlineşte în sufletul fiecărui om altceva, conform aşezării lui lăuntrice. Harul îi sfinţeşte pe membrii Bisericii lui Hristos prin Sfintele Taine, îi ţine în pocăinţă pe cei ce sincer îşi plâng păcatele, binevesteşte în sufletul fiecărui om Evanghelia mântuirii, ne ocroteşte şi ne acoperă pe toţi de răutatea dracilor, dar se odihneşte doar în sufletele curate, râvnitoare după Dumnezeu.

Sfinţii Părinţi spun că Dumnezeu are o nesfârşită bogăţie de har, dar n – are cui s – o dea, pentru că sufletele noastre sunt ca nişte vase înguste şi murdare şi nu pot primi noianul de har pe care El ni –l poate dărui.

Cei care au atins un anumit grad de pregătire duhovnicească să nu creadă că primesc mai mult har decât alţi credincioşi datorită nevoinţelor lor, nu! Tot mila lui Dumnezeu, văzând dorul şi râvna lor, i – a curăţit, punându – i în starea de a primi mai mult har. Credinciosul nu participă decât cu voinţa lui cea bună, plăcută lui Dumnezeu şi cu smerenie la primirea harului. Iar putinţa lui de a face ceva bun e lucrarea harului asupra lui, prin mila lui Dumnezeu.

Stareţii şi marii duhovnici au proorocit că la vremurile de pe urmă numai cei ce vor avea în sufletul lor har dumnezeiesc vor putea rezista la atrocităţile şi străşniciile care vor fi atunci asupra lumii.

Să ne curăţim vasele noastre de lut (sufletele şi trupurile) şi să ne străduim să atragem mila lui Dumnezeu, pentru a primi cât mai mult har, spre a lucra voia Lui cea sfântă, cât mai trăim pe acest pământ! Aşa să ne ajute Mântuitorul nostru!

Rezumat din lectura Sfinţilor Părinţi

1 Comentariu

  1. Daniela

    Va multumesc pentru explicarea despre har, e o problemă tare delicată, multi dintre catholicii sau protestantii convertiti la ortodoxie nu ajung la adincimi duhovnicesti, deoarece ei vad teoria despre har superficial si gresit, va propun sa cititi un articol despre aceasta: ”Am sărbătorit pe Sfântul Grigorie Palama care a dus una din importantele dispute cu Varlaam catolicul și teoriile sale eretice despre energiile necreate, despre rugăciunea lui Iisus samd. Având vedere că și astăzi mulți se declară a fi creștini dar învață total greșit despre Harul Divin. E important în lupta noastră duhovnicească să știm și să cunoaștem ce ne desparte de Dumnezeu, ce ne ridică și ne apropie, ce ne face să devenim dumnezei după Har. Părintele Simeon Kraiopoulos ne propune această cunoaștere spre folosul nostru astfel încât să apreciem la justa valoarea darurile primite de noi ca oameni încă de la facere și astfel să ne ferim de:
    O învățătură greșită a creștinilor occidentali!
    Catolicii spun despre omul din rai că este desăvârșit la trup și la suflet, iar Dumnezeu îi dă harul ca pe ceva în plus, ca pe ceva care se adaugă. La fel gândesc și protestanții.
    Pentru Părinții Bisericii Ortodoxe, a căror învățătură este universală, adică are duh sobornicesc, valabil pentru toată lumea, Harul pe care l-a dat Dumnezeu lui Adam și lui Eva nu este ceva în plus, așa încât și fără el omul să fie bine.
    Harul, după învățătură ortodoxă, este în toată ființa omului și omul se află într-o stare normală și într-o relație normală cu Dumnezeu și pe o cale normală către scopul lui, doar dacă are înlăuntrul lui Harul lui Dumnezeu. Dacă nu are Harul, omul își pierde mințile.
    Păcatul este motivul pentru care omul își pierde Harul.
    Dacă omul nu rămâne în ascultare și în iubirea față de Dumnezeu el desparte sinele său, îndepărtează sinele său de Dumnezeu și nu mai poate avea comuniune cu Dumnezeu.
    Comuniunea cu Dumnezeu se realizează doar dacă omul are în el Harul lui Dumnzeu. Prin cădere, prin păcat omul pierde Harul, sufletul i se înnegește, mintea i se întunecă, conștiința i se tocește, se afundă în întuneric și viața lui devine lipsită de orice bucurie”(catehetica. ro).

    As vrea sa postati mai multe informatii dogmatice chiar daca sunt mai greu digerabile pentru unii cititori, dar noi trebuie sa cunoastem dogmele credintei noastre, ca in zadar zicem: ”Doamne, Doamne”, dar cand ne infrunta un catolic sau un sectant noi nu stim sa ne aparam credinta.

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: