Selectați pagina

Despre coborîrea la iad a lui Iisus Hrisos și mîntuirea în Vechiul Testament. Tîlcuire a sfîntului Ioan Gură de Aur

Despre coborîrea la iad a lui Iisus Hrisos și mîntuirea în Vechiul Testament. Tîlcuire a sfîntului Ioan Gură de Aur

Pogorirea in iadNotă introductivă: Cuvîntul iad este utilizat de cele mai multe ori în Scriptură într-o înțelegere diferită decît cea obișnuită nouă acum, adică de loc sau stare de osîndă și chin. Cel mai des în Scriptură sensul cuvîntului “iad” este cel de “locuință nevăzută a morților”, loc în care merg sufletele tuturor celor morți, fără a concretiza și starea celor aflați aici (adică stare de chin sau de desfătare). Sfinții Părinți de asemenea în multe cazurii folosesc cuvîntul ”iad” în același fel. Deși iadul (=locuința morților) este un loc comun pentru toți răposații, sufletele celor drepți locuiesc separat de sufletele celor păcătoși și într-un mod diferit: cei păcătoși se află într-o stare de frică și de chin, iar cei drepți într-o pregustare a desfătării finale. Și această separație a existat încă de la începutul lumii, nu doar de la învierea lui Hristos. Cu siguranță, sufletul lui Avraam nu s-a aflat în aceleași chinuri ca și sufletele sodomenilor, iar Moise nu a fost osîndit împreună cu egiptenii. Aceasta o arată și sfîntul Hrisostom în omilia de față, cînd spune că și pînă la Hristos oamenii se puteau mîntui.

Astfel, coborîrea la iad a lui Hristos nu înseamnă coborîrea Sa în locul chinului și eliberarea celor chinuiți aici, ci moartea Sa și intrarea Sa cu sufletul în locuința tuturor morților, în care fiecare se află în starea pe care o merita pentru faptele sale. Coborîrea la iad înseamnă binevestirea sufletelor din locuința morților a învierii apropiate a tuturor. Însă pentru cei drepți această înviere va fi spre desfătare desăvîrșită, iar pentru cei păcătoși spre osîndă deplină.

… Dar cu mult mai de rîs decît interpretarea aceasta [cum că Ioan Botezătorul nu cunoștea că Hristos va fi omorît] este și o altă interpretare. Acești din urmă interpreți spun că Ioan a pus această întrebare [Tu ești Cel Ce vine sau pe altul să așteptăm?], pentru ca după ce va muri să propovăduiască și în iad pe Domnul. Acestor interpreți este potrivit să le spunem cuvintele lui Pavel: Fraților, nu fiți copii cu mintea, ci cu răutatea fiți ca pruncii.

Viața de acum este timpul viețuirii noastre; după moarte, judecată și osîndă; că spune Scriptura: În iad cine Te va lăuda pe Tine? Cum s-au sfărîmat porțile cele de aramă, cum s-au frînt zăvoarele cele de fier [ale iadului]? Prin trupul lui Hristos! Atunci, pentru prima dată, s-a arătat nemuritor trupul, stricînd tirania morții. De altfel aceasta [distrugerea porților iadului] arată că puterea morții a fost ditrusă, dar nu că au fost iertate păcatele celor care au murit înainte de Hristos. Dacă n-ar fi fost așa, dacă prin pogorîrea Lui în iad ar fi slobozit din gheenă pe toți păcătoșii de dinainte de venirea Lui, pentru ce atunci spune Domnul: Mai ușor va fi pămîntului Sodomei și Gomorei? Prin aceste cuvinte Domnul a spus că vor fi pedepsiți și locuitorii Sodomei și Gomorei, vor fi pedepsiți mai puțin, dar vor fi pedepsți. Deși au primit și pe pămînt cea mai gravă pedeapsă, totuși nu vor scăpa nici de pedeapsa de dincolo. Dacă sodomenii și gomorenii nu vor scăpa de pedeapsa de pe lumea cealaltă, cu atît mai mult cei care, înainte de venirea lui Hristos n-au suferit nici o pedeapsă pe lumea aceasta.

– Ce? Nu li se face oare, nedreptate oamenilor care au trăit înainte de venirea lui Hristos?

– Nicidecum! Era cu putință să se mîntuiască și atunci, chiar dacă n-au mărturisit pe Hristos. Pe vremea aceia nu li se cerea asta, ci să nu slujească idolilor și să cunoască pe adevăratul Dumnezeu. Vechiul Testament spune: Domnul Dumnezeu unul este. De aceia sînt admirați macabeii, pentru că au îndurat acele suferințe pentru păzirea legii; de aceia sunt admirați și cei trei tineri din Babilon și alții mulți dintre iudei, pentru că au dus o viață strălucită, plină de fapte bune și pentru că au păzit măsura acestei cunoașteri a lui Dumnezeu, nimic mai mult nu li se cerea. Atunci, după cum am spus, era de ajuns pentru mîntuire numai cunoașterea lui Dumnezeu, acum, însă, nu, ci trebuie și cunoașterea lui Hristos. De aceea spunea Domnul: Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat n-ar avea; dar așa, n-au dezvinovățire pentru păcatele lor…

Deci nu era nevoie în iad de un înaintemergător [adică de Ioan Botezătorul]. De altfel, dacă necredincioșii după moarte s-ar mîntui prin credință, nici un necredincios n-ar mai pieri; că atunci toți s-ar pocăi și s-ar închina…
Să nu introducem, dar, astfel de învățături băbești și basme iudaice!

Sfîntul Ioan Gură de Aur, Fragmente din omilia 36 la Matei.

Din această omilie a sfîntului Ioan Gură de Aur desprindem următoarele adevăruri:
1. Coborîrea în iad a lui Hristos și distrugerea porților iadului înseamnă deschiderea căii spre învierea tuturor , cale care a fost închisă pentru toți oamenii pînă la coborîrea lui Hristos aici și învierea Sa. Învierea tuturor va avea loc la a doua venire a lui Hristos.
2. Acei care au murit în păcate pînă la Hristos rămîn și după coborîrea lui Hristos în iad în același loc de chin.
3. Oamenii se puteau mîntui (și se mîntuiau în fapt) și în Vechiul Testament, fără a fi fost atunci nevoie de mărturisirea lui Hristos. Atunci aceasta nu se cerea.
4. Consecință pentru punctul 3 e că în iad nu era nevoie de un înaintemergător, odată ce cei de pînă la Hristos se mîntuiau diferit decît cei de după Hristos.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке