– Fii foarte atent când te găseşti în biserică, a spus cuviosul, să nu vorbeşti cu cineva; şi când cânţi, nu te strădui să înalţi glas frumos din slavă deşartă, spre plăcerea oamenilor.

– Oare este mare păcat acest lucru?

– Trebuie să ştii, fiule, că deasupra oamenilor în biserică se află mulţime de îngeri, care cântă împreună în chip nevăzut. Când vreun credincios începe să glumească sau să vorbească cu alţii despre cele trupeşti, îngerii care îl văd, lasă cântarea şi se întristează amar pentru starea lui, zicând: „O, în ce grea ticăloşie a căzut sufletul acestui om! Cu câtă nesimţire stă el în biserică fără frică de Dumnezeu şi fără ruşine.

Dumnezeu i-a făcut urechile ca să le umple de rugăciune smerită şi evlavioasă, iar el le umple de râs şi de bârfeală!”. Aceste cuvinte m-au umplut de spaimă, şi de atunci intru în biserică cu mai multă evlavie. Îmi aduc aminte de cele ce mi-a spus cuviosul, iar dacă vreodată uit şi spun vreun cuvânt, mă gândesc cu teamă şi mă ruşinez de îngerii lui Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Nifon, Viaţa şi învăţăturile, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor 1993, fragment

Share This