De ce studiem semnele vremurilor ?

Tema acestei conferinţe este cercetarea semnelor vremurilor. În primul rând, noi trebuie să ştim ce înseamnă expresia ,,semnele vremurilor”. Această expresie vine direct din Evanghelie, din cuvintele Mântuitorului nostru de la Matei 16, 3. Hristos spune fariseilor şi saducheilor care au venit la El: Faţa cerului ştiţi să o socotiţi, adică să spuneţi cum va fi vremea; iar semnele vremilor nu puteţi ? Cu alte cuvinte, El le spune că aceasta nu are nimic de-a face cu ştiinţa, sau cu cunoaşterea locului nostru în lume, sau altceva de acest gen. Este o chestiune religioasă. Noi studiem semnele vremurilor pentru a fi în stare să-L recunoaştem pe Hristos.

În vremea lui Hristos, fariseii şi saducheii nu cercetau semnele vremurilor pentru a vedea dacă Hristos venise, dacă Fiul lui Dumnezeu era cumva deja pe pământ. Existau deja semne pe care ei ar fi trebuit să le recunoască. De pildă, în cartea Proorocului Daniil din Vechiul Testament, există o proorocie referitoare la cele 70 săptămâni de ani, care înseamnă că Mesia avea să vină cam la 490 ani după timpul lui Daniil. Acei iudei care citeau cărţile lor cu foarte multă atenţie cunoşteau cu exactitate despre ce era vorba, şi cam în timpul venirii lui Hristos ei ştiau că era vremea lui Mesia.

Dar acesta este un semn exterior. Mai important, fariseii şi cărturarii ar fi trebuit să urmărească semnele lăuntrice. Dacă inimile lor ar fi fost drepte cu Dumnezeu, şi dacă ei nu ar fi încercat doar să împlinească porunca exterioară a legii, inimile lor ar fi simţit şi L-ar fi recunoscut pe Dumnezeu în trup atunci când El a venit. Şi mulţi dintre iudei au făcut-o: apostolii, ucenicii şi mulţi alţii.

Acelaşi fragment din capitolul 16 al Evangheliei de la Matei vorbeşte în continuare despre semne. Domnul le spune iudeilor: Neamul viclean şi preacurvar semn caută, şi semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona Proorocul (16, 4). Evenimentele din Vechiul Testament conţin prefigurări ale evenimentelor din Noul Testament. Când Iona a stat trei zile în pântecele chitului, aceasta a fost o prefigurare a şederii de trei zile a Domnului nostru în mormânt. Şi acest semn – semnul lui Iona – le-a fost dat oamenilor din vremea lui Hristos.

Domnul le-a spus fariseilor şi saducheilor că un neam viclean şi preacurvar caută întâmplări spectaculoase, precum foc coborând din cer, sau romanii fiind izgoniţi, îngeri arătându-se şi alungând guvernarea străină a romanilor, şi lucruri de acest fel. Hristos le-a spus că acest fel de semn nu va fi dat. Un neam viclean şi preacurvar caută astfel de semne, dar cei curaţi cu inima caută ceva mai duhovnicesc. Şi singurul semn care le este dat este semnul lui Iona. Cu siguranţă, este un lucru mare ca un om să stea 3 zile în mormânt şi să învie, fiind Dumnezeu.

Astfel, din cuvintele Mântuitorului nostru, noi aflăm că nu trebuie să umblăm după semne spectaculoase, ci mai degrabă trebuie să căutăm înlăuntrul nostru semne duhovniceşti. De asemenea, trebuie să urmărim acele lucruri care trebuie să se petreacă, potrivit Scripturii.

 

Articol apărut în periodicul diasporei ruse The Orthodox Word,

vol. 34, nr. 3-4 (200-201), mai-august 1998