Selectați pagina

De ce noi, ortodocşii, cinstim sfintele moaşte şi icoanele prin sărutarea lor?

De ce noi, ortodocşii, cinstim sfintele moaşte şi icoanele prin sărutarea lor?

Sfintele moaşte sunt rămăşiţele pământeşti făcătoare de minuni, ale unora dintre sfinţi.

Noi le cinstim ca pe nişte obiecte în care Dumnezeu îşi arată puterea minunată a harului Său. Cât au fost pe pământ, sfinţii au avut în ei harul Duhului Sfânt într-o măsură foarte mare, făcând – prin el – adeseori minuni, harul acesta avându-l în sufletele lor şi în viaţa cerească la care s-au dus, într-o măsură mai mare. Dar precum sfântul poate sta în legătură cu oamenii care se roagă lui, ajutându-i în chip minunat, cu atât mai mult păstrează el însuşi o anumită legătură cu trupul său, care a fost şi el lăcaşul Duhului Sfânt, precum spune Apostolul: Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaşul Duhului Sfânt care locuieşte în voi? (I Cor. 6, 19).

Sfânta Scriptură ne spune despre minuni făcute prin trupurile sfinţilor în vremea vieţuirii lor pământeşti, mărturisind despre puterea ce era în ele. O femeie s-a vindecat de curgerea sângelui ei numai prin atingere de haina Mântuitorului (Matei 9, 21; Marcu 5, 28; Luca 8, 43–44; Matei 14, 36), şi mulţi oameni se vindecau numai atingându-se de ştergarele şi de trupul Apostolului Pavel (Fapte 19, 11–12), iar alţii, numai prin trecerea umbrei trupului Apostolului Petru peste ei (Fapte 5, 15).

Sfintele icoane împodobesc de veacuri sfintele lăcaşuri, dar şi casele credincioşilor creştini.

Cultul cinstirii sfintelor icoane s-a statornicit la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea din anul 787. Părinţii Bisericii ne învaţă că, prin cinstirea icoanei, noi nu ne închinăm materiei din ea, ci persoanei pe care ea o înfăţişează. Icoana devine sfântă atât prin sfinţenia chipului pictat pe ea, cât şi prin sfinţirea pe care preotul o săvârşeşte cu harul Duhului Sfânt.

Puterea și Harul Duhului Sfânt. Tuberculoza, hepatita, virusurile gripale şi virale, precum şi alte boli pot fi transmise foarte uşor de la bolnav la o persoană sănătoasă chiar şi prin aer. Cu toate acestea, biserica protejează credincioșii împotriva transmiterii virusurilor.

Dacă în cazul împărtăşaniei se poate invoca faptul că linguriţele folosite de mii de oameni sunt din argint, care este bactericid (bacteriile nu supravieţuiesc în prezenţa ionilor de argint), nu la fel se poate spune şi despre sărutatul icoanelor. “Nu se foloseşte nicio substanţă specială împotriva bacteriilor. Icoanele sunt doar sfinţite, iar când sunt sfinţite se invocă harul Duhului Sfânt, de unde şi protecţia dumnezeiască, divină.

Altfel, icoanele doar se curăţă de praf, dar nu se foloseşte ceva special pentru acest lucru. O altă problemă, în mintea unora, ar fi şi cu Împărtăşania la care se foloseşte o singură linguriţă. De 2000 de ani şi preotul şi credincioşii se împărtăşesc cu aceeaşi linguriţă şi nu s-a întâmplat să se transmită vreo boală vreodată“, ne-a declarat părintele Costel Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

Întrucât multă lume gândește că sărutarea icoanelor și a moaștelor poate să constituie o sursă de îmbolnăvire a oamenilor, Mitropolitul Nicolae din Messogia şi Lavreotiki (Grecia), a susţinut că “este imposibil ca Sângele şi Trupul Domnului nostru Iisus Hristos să ne infecteze cu vreo boală”

Tot acesta susține că ,,Se încearcă tot mai mult să se denigreze imaginea Bisericii, dar şi distrugerea credinţei. Biserica noastră, de 2000 de ani încoace, împărtăşeşte cu ajutorul tainelor într-un mod atât uman, cât şi binecuvântat, pentru tămăduirea şi vindecarea sufletului şi a trupului. De secole se împărtăşesc creştinii, bolnavi sau sănătoşi, din acelaşi pahar, cu aceeaşi linguriţă, niciodată nu se spală, niciodată nu se curăţă şi niciodată nu s-a observat nimic, nicio îmbolnăvire.

Preoţii spitalelor împărtăşesc credincioşii şi bolnavii, iar acestora nu li se întâmplă nimic. Sfânta Împărtăşanie este ceea ce este mai sfânt în Biserica noastră, cel mai bun medicament pentru trup şi suflet. Asta este cea mai mare învăţătură şi experienţă a Bisericii noastre“, a susţinut Mitropolitul.
Teologul Dan Ciachir susține că ,, Este locul acela sfânt, unde se face Liturghie, unde se face jertfă fără de sânge. E Hristos în Biserică! Este vorba de acel mediu protejat de Dumnezeu“.

Așa că, dragi credincioși, nu vă mai temeți de nicio boală și pericol în Casa Domnului, aici veți fi feriți de orice pericol, iar sufletele voastre vor fi protejate și primite de Dumnezeul Nostru Bun și Iubitor.

Călăuză în Credința Ortodoxă, Editura Episcopiei Romanului, 2000 – fragment

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: