Nu este un secret faptul că astăzi vocabularul nostru este destul de sărac. Din când în când auzim cu regularitate cuvinte și concepte împrumutate din alte limbi.

Iar acestea nu sunt adaptate la sintaxa și fonetica limbii noastre foarte bogate, ci pur și simplu sunt stoarse în cel mai stângaci și mai grosolan mod. Nu trebuie să fii filolog pentru a o înțelege; este suficient să citești literatura, să zicem, din secolul al XIX-lea.

De ce Dumnezeu este numit Dumnezeu, Creator, Tată?

De ce Dumnezeu este numit Dumnezeu, Creator, Tată?

Înțeleg că situația nu se poate schimba radical, dar aș dori totuși să ne gândim la semnificația cuvintelor pe care le folosim. Doar aceasta ne arată o lume interesantă: atunci când înțelegi de unde vine un cuvânt și cum s-a format, acesta prinde viață în mintea ta, încetează să mai fie banal și plictisitoare. Pentru noi, oamenii de credință, cuvântul „Dumnezeu” este extrem de important. V-ați întrebat vreodată de ce Dumnezeu este numit Dumnezeu? Ce se ascunde în spatele acestui concept scurt, dar succint?

Despre Dumnezeu ca atare

După cum știți, limbile slave aparțin grupului indo-european, astfel încât majoritatea lingviștilor cred că cuvântul „Dumnezeu”, așa cum suntem e obișnuit să se pronunţe în limba rusă (Бог; nr: pronunţare în limba română – Bog), este înrudit cu sanscritul bhaga sau cu iranianul baga, care înseamnă „a înzestra” sau „a da”. Există, de asemenea, conceptul de bhagas, adică „bunuri” sau „fericire”. După cum vedem, în acest caz, strămoșii noștri au încercat să găsească un cuvânt care să exprime cel mai bine experiența lor de a întâlni ceva supra-lumeresc, divinitatea. De aceea, slavii îl numeau pe Dumnezeu Dumnezeu (Бог; nr: pronunţare în limba română – Bog): pentru că El este adevărata sursă de bogăție, oferind oamenilor adevărata fericire.

Apoi poate apărea o altă întrebare destul de legitimă: de ce Dumnezeu este numit „Domnul” (Господом)? Răspunsul este destul de simplu și are rădăcini pur slave. Este ușor de ghicit că acest cuvânt provine din conceptul de „stăpân” sau „gospodar”, în sens creștin – „domn”. În strânsă legătură cu aceasta este şi numele lui Dumnezeu ca și Creator. Astfel, Dumnezeu este Stăpânul/Domnul/Domnitorul universului în virtutea faptului că este și Creatorul acestuia, dar este Stăpânul/Domnul/Domnitorul care emană bunătate creației sale, deoarece chiar și fiinţa în sine este deja mult mai bine decât nefiinţa. De aici rezultă că Dumnezeu este numit și Tatăl. Noi și lumea care ne înconjoară suntem copiii Lui, iar cuvântul „tată” (отец) însuși provine din vorbirea copiilor: proto-indo-europeanul atta – care este adresarea copilului către unul din părinţi.

Apostolul Ioan nu cunoștea toate nuanțele lingvistice enumerate și nu exista nici un indiciu despre slavi, iar el a scris în limba koine, dar anume Ioan a fost cel care l-a numit pe Dumnezeu iubire (1 Ioan 4:16) – cel mai complet nume, care unește toate conceptele, deja menționate, care le depășește și reflectă experiența întâlnirii cu Dumnezeu, nu numai a apostolului, ci și a tuturor generațiilor de creștini de după el.

Despre Iisus Hristos

Câteva cuvinte trebuie spuse separat despre Hristos. La urma urmei, Dumnezeu este numit Tată nu numai în relația Sa cu lumea și cu omul, ci și în contextul relației Sale în cadrul Sfintei Treimi. Fiul lui Dumnezeu nu a fost creat așa cum a fost creată restul lumii, fie ea materială sau spirituală. Dumnezeu Tatăl este numit „Tatăl” pentru că El este cauza existenței lui Dumnezeu Fiul, dar Dumnezeu Fiul este egal cu Dumnezeu Tatăl și în nici un caz inferior Lui. Folosim aici titlul de „Tată” doar pentru că limbajul nostru nu poate exprima mai bine misterul relației dintre Persoanele Sfintei Treimi.

Dumnezeu Fiul, rămânând Dumnezeu adevărat, este inseparabil, imuabil, nedespărţit, indivizibil, așa cum se reflectă în definiția celui de-al patrulea Sinod Ecumenic, este unit cu natura umană în unica Persoană a lui Hristos. De aceea, Iisus este numit Dumnezeu. Dar ar trebui să ne amintim că, atunci când Îl numim pe Mântuitorul Dumnezeu, ne referim în continuare la faptul că există o natură umană în El.

Fiul lui Dumnezeu, la fel ca Dumnezeu Tatăl și Duhul Sfânt, a luat parte la crearea lumii. Acest lucru este indicat, de exemplu, de cuvintele apostolilor Ioan (Ioan 1:3) și Pavel (Coloseni 1:16). Cu toate acestea, nu Îl numim pe Hristos „Tată” ca să nu existe confuzie cu privire la relaţiile persoanelor din Sfânta Treime. Este mai bine să spunem că Iisus Hristos este Domn, ceea ce implică de la sine dominația Sa asupra universului și toate semnificațiile consecvente menționate mai sus.

Putem observa că din conceptele familiare se pot extrage multe lucruri care sunt adesea trecute cu vederea. Prin urmare, uneori merită să petrecem ceva timp „săpând” și „reînviind” cuvinte în mintea și memoria noastră.

Preot Vladimir Dolgikh