Povestea Parintele Arsenie Papacioc, că, atunci când s-a întors de la Aiud, din acel loc de chin, în gara, a fost întâmpinat de un cerșetor care cersea..

Părintele, îmbrăcat intr-o reverenda ponosita, copleșit de cuvintele acestui biet sărman, a „băgat mâna” în buzunarul hainei pana „ce s-a întâlnit cu fundul buzunarului” si.. nu a găsit nimic ..

Atunci, plin de iubire si cu bucurie în suflet, i-a zis omului:”

-Fratele meu, nu am sa ti dau nimic, dar,.. iti pot da o calda îmbrățișare!” Și l-a îmbrățișat Cu iubire!

Omul, cu lacrimi în ochi și prin puterea harului părintelui, i-a raspuns cu bucurie:”

-Părinte, ceea ce am primit acum, nu mi-a dat nimeni, niciodată!”

Privirea „atinge” ochii,.. îmbrățișarea „cuprinde” inima..

Ca sa „oferi” ,nu ai „nevoie de buzunar” ,.ci de inima..

Ca sa „primesti”,e nevoie de o altă inima!

Dacă „vrei”, trebuie sa „dai”!

Dacă „vrei” de la Dumnezeu, trebuie sa l iubesti pe Dumnezeu!

Fiecare zi are bucuria ei,… fiecare om, bucuria lui..

„Totul trăiește în om”,..dar omul nu „trăiește” totul!

Toate „sunt” de îmbrățișat!

Pe Cruce, Hristos ne-a îmbrățișat Cu IUBIREA LUI..

Îmbrățișează totul și nu uita pe nimeni!

Un zâmbet mic,.. O îmbrățișare mare!

„Coase buzunarul”,…”deschide-ti” inima!