Selectați pagina

Cuviosul Paisie Aghioritul – Convertirea unui vrajitor tibetan la Ortodoxie. Cand prind vrajile

Cuviosul Paisie Aghioritul – Convertirea unui vrajitor tibetan la Ortodoxie. Cand prind vrajile

Cuviosul_Paisie_AghioritulCum s-a convertit un vrajitor tibetan la Ortodoxie

Deoarece de multe ori v-am vorbit despre rai, despre ingeri si sfinti, ca sa va folositi, acum va voi spune putine si despre iad si diavoli, ca sa ne dam seama cu cine ne luptam; iar aceasta, tot ca sa ne folosim.

La Coliba a venit odata un tanar vrajitor din Tibet si mi-a povestit multe din viata lui. Acest copil, de cum a fost intarcat, a fost afierosit de tatal sau, la varsta de trei ani, unui grup de treizeci de vrajitori de grad superior din Tibet, ca sa-l initieze in arta lor. A ajuns la gradul al 11-lea de vrajitorie; cel mai inalt este al 12-lea. La varsta de 16 ani a plecat din Tibet in Suedia ca sa-l vada pe tatal sau. Din intamplare, acolo a intalnit un preot ortodox, foarte credincios, caruia i-a cerut sa aiba o convorbire. Tinarul vrajitor nu stia nimic despre ce inseamna un preot ortodox. Si cind stateau intr-o sala si discutau, deodata a inceput sa faca niste vrajitorii de-ale lui, ca sa-i arate preotului puterea sa. A chemat o capetenie a diavolilor, pe nume Mina (* a nu se confunda cu numele sf. Mina, caci multe nume paganesti sau puse de popii idolesti, s-au sfintit prin credinta si jertfa mucenicilor care le-au purtat), si i-a spus: ’’Vreau apa’’. Un pahar din bucatarie se ridica, se duse singur la robinet, se deschise robinetul, se umplu, trecu prin usa de sticla si veni in sala. Acela l-a luat si l-a baut. Dupa aceea i-a aratat preotului, stand ei in sala, toata lumea, cerul, stelele. Folosea vrajitorii de gradul patru si treptat inainta cu ele pana la gradul al 11-lea. Apoi l-a intrebat pe preot cum le vede pe toate acestea. ’’Eram gata sa-l omor daca mi-l ocara pe satana’’, -mi-a spus. Dar preotul n-a spus nimic. Atunci tanarul il intreba: ’’De ce nu faci si tu semne? ‘’. ‘’Dumnezeul meu este smerit’’, – a raspuns preotul si a scos o cruce pe care i-a dat-o sa o tina in mana. ’’Fa din nou semne’’ – i-a spus preotul. Tanarul il cheama pe Mina, capetenia diavolilor, dar acela tremura si nu indraznea sa se apropie. Il chema atunci pe satana,dar acela, la fel; vedea crucea si nu se apropia. I-a spus numai sa plece in Tibet. Atunci tanarul l-a ocarat pe satana: ’’Acum am inteles, – i-a spus, – ca puterea ta cea mare nu este decat o slabiciune’’. In continuare a fost catehizat de bunul preot, care i-a vorbit despre Locurile Sfinte, despre Sfantul Munte etc. Asadar a plecat din Suedia si s-a dus la Ierusalim, unde a vazut Sfanta Lumina. De acolo s-a dus in America, pentru ca sa-i ocarasca pe satanistii pe care ii cunoscuse acolo si sa-I determine sa-si schimbe mintea, – Dumnezeu l-a facut cel mai bun propovaduitor al Sau – si de acolo a venit in Sfantul Munte.

Bunul Dumnezeu l-a ajutat in chip de invidiat, deoarece el a fost nedreptatit de mic. Rugati-va pentru el, pentru ca vrajitorii il razboiesc cu toti diavolii. Daca pe mine ma lupta atunci cand vine sa-I ajut, cu cat mai mult pe acela. Preotii ii citesc exorcisme, dar mainile i se ranesc si-i curge sangele. Sarmanul copil, mult il mai chinuie diavolii. La inceput, pe cand era prieten cu ei, nu-l deranjau, ci il ajutau si il slujeau. Rugati-va. Trebuie, insa, si el-insusi sa ia aminte, deoarece Evanghelia spune ca atunci cand duhul necurat iese din om ’’se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat sine, si intrand locuiesc acolo, si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat cele dintai’’. (Matei 12, 45)

Cand prind vrajile?

  • Parinte, oare vrajile prind intotdeauna?

  • Ca sa prinda vrajile, trebuie ca cineva sa dea drepturi diavolului. Adica sa dea pricina serioasa si sa nu se fi aranjat corect cu pocainta si spovedania. De unul care se spovedeste nu se prind vrajile, de le-ai arunca cu lopata asupra lui. Pentru ca, atunci cand se spovedeste si are inima curata, vrajitorii nu pot lucra impreuna cu diavolii ca sa-l vatame.

A venit odata la Coliba unul intre doua varste cu niste aere… Cum l-am vazut de departe, am inteles ca are inraurire diavoleasca. ’’Am venit sa ma ajuti, mi-a spus. Roaga-te pentru mine, ca fac un an acum de cand am niste dureri infricosatoare de cap si medicii nu afla nimic’’. ’’Ai diavol, i-am spus, – pentru ca i-ai dat drepturi sa intre in tine’’. ’’Nu am facut nimic’’, – mi-a spus. ’’Nu ai facut nimic? – ii spun. Nu ai inselat o fata? Ei, ea s-a dus si ti-a facut vraji. Du-te si cere iertare de la fata, apoi spovedeste-te si sa-ti citeasca exorcisme ca sa-ti afli sanatatea. Daca tu nu-ti dai seama de greseala ta si nu te pocaiesti, toti duhovnicii lumii de s-ar aduna si s-ar ruga pentru tine, diavolul tot nu va pleca’’. Atunci cand vin astfel de oameni cu astfel de aere, le vorbesc deschis. Au nevoie de o zguduitura buna ca sa-si revina.

Un altul mi-a spus ca femeia lui are diavol. Starneste mereu scandaluri in casa. Se scoala noaptea, ii scoala pe toti, le rastoarna pe toate. ’’Tu te spovedesti? – il intreb. ’’Nu’’ – imi spune. ’’Trebuie sa fi dat drepturi diavolului, ii spun. Nu s-a facut asa din senin’’. In cele din urma am aflat ca s-a dus la un hoge, care i-a dat ceva sa stropeasca in casa pentru noroc si ca sa-i mearga bine la servici, si nici macar n-a dat vreo insemnatate acestui lucru. Dupa aceea diavolul treiera prin casa lui.

Extras din cartea Nevointa duhovniceasca.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *