Selectați pagina

Cuvântul rău şi pe cei buni îi face răi, pe când cuvântul bun şi pe cei răi îi face buni!

Cuvântul rău şi pe cei buni îi face răi, pe când cuvântul bun şi pe cei răi îi face buni!

Odată, cuviosul Macarie egipteanul mergând spre muntele Nitriei cu un ucenic al său, i-a spus să meargă mai înaintea lui, — el rămânând să se roage.
Mergând ucenicul, l-a întâmpinat un popă idolesc, care purta în spate un lemn greu.
Ucenicul i-a spus:
-Unde mergi diavole?
Atunci popa idolesc lăsând lemnul jos, l-a bătut aşa de tare, că ucenicul abia mai sufla. Pe urmă, luându-şi iar lemnul în spinare, a fugit în grabă din acel loc.
Pe când mergea, a întâlnit pe cuviosul Macarie, care i-a zis:
-Mântuieşte-te, iubitorule de osteneală. Omul, oprindu-se şi mirându-se, i-a răspuns:
-Ce lucru bun vezi la mine de-mi urezi asemenea cuvinte?
-Te văd ostenindu-te…
Atunci popa idolesc a zis cu dulceaţă:
-Un alt monah m-a ocărât, şi eu l-am bătut, — iar cuvintele tale m-au mângâiat, căci se vede că eşti omul lui Dumnezeu… — şi căzând la picioarele sfântului, a mai zis:
-Nu mă voi lăsa de tine, părinte, până nu mă vei face creştin şi monah.
Merseră atunci la fratele care zăcea bătut şi ridicându-l, au plecat cu toţii la muntele Nitriei, unde popa idolesc a primit botezul şi s-a făcut monah. Iar dimpreună cu el, mulţi elini au primit şi ei botezul.
Atunci cuviosul Macarie a zis:
— Vedeţi: cuvântul rău şi pe cei buni îi face răi, — pe când cuvântul bun şi pe cei răi îi face buni!…
Şi toţi au fost mulţumiţi de învăţătura aceasta.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *