Selectați pagina

Cuvânt de învăţătură al Sfântului Antioh despre înfrânare

Cuvânt de învăţătură al Sfântului Antioh despre înfrânare

infrinareTuturor le este de trebuinţă să se nevoiască a-şi înfrâna pântecele, dar mai vârtos cei ce voiesc să slujească lui Dumnezeu este bine să mănânce cu tocmită măsură că de nu se vor înfrâna de la mâncare, asemenea sunt corăbiilor prea încărcate. Că trupul de hrană are nevoie şi nu de răsfăţ, nu de săturare, nu de lăcomie. Pentru că înfrânarea este la fel spre întărire şi sufletului şi trupului, iar neînfrânarea şi pe unul şi pe altul le vatămă, stricând nu numai sănătatea, ci născând boli de sminteală.

Căci, celui ce se nevoieşte puţină hrană îi trebuie şi cel ce-şi înfrânează pântecele îşi depărtează gândul de la păcate. Iar celui ce se lăcomeşte îi cresc poftele cele rele. Şi precum lemnele cele multe fac focul mare, aşa şi mulţimea bucatelor naşte gânduri rele. Mâncarea bună numai cât veseleşte gâtul, iar mai pe urmă hrăneşte viermii cei neadormiţi. Şi precum pământul cel pustiit naşte spini, aşa şi mintea celui mâncăcios creşte gânduri rele. Omul lacom face deseori pomenirea sfinţilor, ca să placă pântecelui, iar cel ce se înfrânează se aseamănă prin viaţa sa cu sfinţii. Mâncăciosul cu nimic nu se laudă mai mult fără numai cu mâncarea. Iar Duhul din omul nesăţios se scârbeşte şi se duce de la dânsul. Că, precum fumul goneşte albinele, aşa şi mult mâncăciosul goneşte darul Duhului Sfânt. Deci, mai bine este a lepăda bucatele alese şi cu mâncarea cea obişnuită a ne împlini trupeasca trebuinţă, ca să nu ne aflăm cu norodul cel ce a slujit pântecelui în pustie: că a şezut, zice, norodul să mănânce şi să bea şi s-a sculat să joace, atunci a uitat poruncile lui Dumnezeu şi la idoleasca îndrăcire s-a abătut. Deci, bine scrie Pavel despre moştenitorii lor: ’’Pântecele este Dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti’’. Şi iarăşi: ’’Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate, şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celălalt’’. Şi iarăşi: ’’Unii ca aceştia nu slujesc lui Dumnezeu, ci pântecelui lor şi prin bune cuvântări amăgesc inimile celor fără de răutate’’. Şi iarăşi: ’’Nu este Împărăţia lui Dumnezeu mâncarea şi băutura, ci dreptatea şi pacea, şi bucuria întru Duhul Sfânt’’. Precum şi Iacob, osândind pe robii pântecelui, zice: ’’Veselitu-v-aţi pe pământ şi v-aţi desfătat şi v-aţi hrănit inimile voastre, ca pe o oaie în ziua de junghiere’’. Iar necredincioşilor evrei, Domnul le-a zis: ’’Adevăr vă grăiesc vouă, Mă căutaţi pe Mine nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat’’. Şi le-a mai zis: ’’Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne în viaţa veşnică, pe care Fiul Omului o va da vouă’’. Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: