Selectați pagina

Cuvânt al Sfântului Evagrie: Despre faptul de a nu judeca pe aproapele

Cuvânt al Sfântului Evagrie: Despre faptul de a nu judeca pe aproapele

’’Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr-Însul. Cel ce crede într-Însul ne este judecat, dar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar judecata aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele’’ (Ioan 3, 17-19).

Cuvânt al Sfântului Evagrie: Despre faptul de a nu judeca pe aproapele

Vezi vreun păcat mai greu decât a judeca pe aproapele? Ce, dar, este mai greu decât acela? Că aşa îl urăşte Dumnezeu şi se întoarce de la unul ca acela, precum urăşte cineva pe un vrăjmaş al său. Deci, oare, nu suntem datori a ne cutremura şi a ne teme? Că ştiţi ce s-a întâmplat stareţului acela, care, auzind de un frate de căzuse în desfrânare, zisese doar: ’’O, rău a făcut! Oare, nu ştiţi cât de înfricoşător grăieşte de dânsul în Pateric? Că a adus îngerul sufletul fratelui ce greşise şi i-a zis lui: ’’Vezi, cel pe care l-ai osândit a adormit. Deci, unde porunceşti ca să-l pun? Întru Împărăţie sau la osândă?’’ Şi, iarăşi, a zis îngerul către stareţul acela: ’’De vreme ce tu eşti judecător drepţilor şi păcătoşilor, spune, ce porunceşti pentru acest smerit suflet? Oare îl vei milui pe el sau chinurilor îl vei da?’’ Şi aşa, acel stareţ se minuna şi se înspăimânta de o hotărâre îngerească precum aceea. Şi a căzut el cu faţa la picioarele sfântului înger şi a luat iertăciune. Şi, iarăşi, i-a zis lui îngerul: ’’Iată, ţi-a arătat ţie Dumnezeu ce este mai greu, adică, aceasta de a judeca pe fratele tău şi niciodată, iarăşi, să nu faci lucrul acesta. Iată, de acum, iertat eşti’’. Şi şi-a petrecut cu suspinuri şi cu lacrimi cealaltă vreme a vieţii sale şi se ruga lui Dumnezeu cu mulţime de osteneli ca să-l miluiască pentru păcatul acela. Şi dintr-această vreme, niciodată nu a încetat sufletul bătrânului dintr-un plâns ca acela până a murit.

Apoi, ce vom lua noi, osândind pe aproapele? Ci, ni se cade nouă, fiecăruia, fraţilor, a lua aminte la noi înşine pentru ale noastre păcate. Că, doar lui Dumnezeu unuia este cu putinţă a îndreptăţi sau a osândi, Celui ce ştie aşezarea fiecăruia şi puterea, precum Acela singur ştie. Că în alt fel judecă pe episcop, în alt fel pe domn şi pe boier, în alt fel judecă pe egumen şi în alt fel pe ucenic, în alt fel pe bătrân şi în alt fel pe tânăr, în alt fel pe bolnav şi în alt fel pe cel sănătos. Şi cine va putea să ştie acele judecăţi ale Lui, fără numai El singur, Cel ce a făcut toate şi ştie toate?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *