Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul pentru a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos; pentru venirea lui Antihrist și pentru sfârșitul lumii culese din Tomul al doilea

Eu, Efrem, cel prea mic și păcătos și plin de greșeli, cum voi putea să spun cele mai presus de puterea mea? Dar de vreme ce Mântuitorul, prin a Sa milostivire, pe cei necărturari înțelepciune i-a învățat și, prin dânșii, pe credincioșii de pretutindeni i-a luminat și limba noastră cu îndestulare o va lămuri spre folosul și zidirea mea, a celui ce zic, și a tuturor ascultătorilor. Și voi grăi cu durere și voi spune cu suspinări despre sfârșitul lumii de acum și despre acel fără de rușine și cumplit balaur (adică Antihrist), cel ce va tulbura pe toate cele de sub cer și are să bage teamă și împuținare și cumplită necredință în inimile oamenilor. Va face arătări, semne și înfricoșări, încât, de ar putea, ar amăgi și pe cei aleși; pe toți se va sârgui să-i înșele cu mincinoasele semne, cu năluciri de arătări vrăjitorești și cu fermecătorii, care se vor face de dânsul.

Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul despre venirea lui Antihrist și pentru sfârșitul lumii

Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul despre venirea lui Antihrist și pentru sfârșitul lumii

Căci, cu voia lui Dumnezeu, va lua stăpânire, ca să înșele lumea, fiindcă s-au înmulțit păgânătățile oamenilor și pretutindenea tot felul de lucruri cumplite se lucrează. Pentru aceasta Preacuratul Stăpân va lăsa să fie ispitită lumea cu duhul înșelăciunii, pentru păgânătatea ei, de vreme ce oamenii s-au depărtat de la Dumnezeu și au iubit pe vicleanul. Mare nevoință va fi, fraților, în vremile acelea, mai ales asupra celor credincioși, când se vor săvârși semne și minuni de însuși balaurul, cel cu multe stăpâniri, când se va arăta ca un dumnezeu, cu năluciri înfricoșate, zburând în văzduh, și toți dracii, ca îngerii, înălțându-se înaintea lui, și va striga cu tărie schimbându-și chipul și înfricoșând fără de măsură pe toți oamenii. Atunci, oare, fraților, cine se va afla întărit și neclătinat petrecând, având în sufletul său semnul Unuia-Născut, a Fiului lui Dumnezeu, adică sfânta Lui venire, când va vedea necazul cel nemângâiat, ce se va face pretutindenea, peste tot sufletul și nu va fi de nicăieri nicio mângâiere?

Și în vremea aceea nu va fi liniște pe pământ, iar marea, văzând-o toată lumea tulburată, va fugi fiecare ca să se ascundă în munți, unii murind de foame, iar alții de sete cumplită, topindu-se ca ceara. Și nu va fi cine să-i miluiască pe ei, când vor vedea toate fețele lăcrimând și cu durere întrebând: Nu cumva se de află vreun grai al lui Dumnezeu pe pământ? Și nu se va auzi de nicăieri! Cine oare va suferi urgia zilelor acelea? Și cine va răbda necazul cel nesuferit? Când vor vedea amestecarea popoarelor, celor ce vor veni de la marginile pământului pentru vederea tiranului, mulți, închinându-se înaintea spurcatului, vor striga cu cutremur (încât și locul se va clătina de strigările lor), zicând: Tu ești mântuitorul nostru! Atunci marea se va tulbura și pământul se va usca, cerul nu va mai ploua și lacurile se vor usca. Și toți cei ce vor fi pe pământ, de la răsărit către apus, vor fugi de multă frică. Și iarăși, cei ce vor fi la apusul soarelui, către răsărit, vor fugi cu cutremur.

Luând atunci, obraznicul, stăpânirea, va trimite pe draci în toate marginile pământului, ca să propovăduiască cu îndrăzneală, că „s-a arătat cu slavă; veniți de-l vedeți pe el!” Cine, oare, va avea sufletul de diamant, ca să sufere vitejește toate smintelile acelea? Cine, oare, va fi acest om, precum am zis, ca toți îngerii să-l fericească pe el? Căci eu, fraților, iubitorul de Hristos, desăvârșit m-am înfricoșat numai din însăși pomenirea balaurului. Cuget în mine despre necazul cel mare ce va fi asupra oamenilor în vremile acelea și în ce fel se va arăta acest balaur pângărit asupra neamului omenesc, însă sfinților, celor ce vor putea birui nălucirile lui, mult mai cumplit li se va arăta; că vor fi mulți cei ce se vor afla atunci plăcuți lui Dumnezeu, care vor putea să se mântuiască prin munți și dealuri și în locuri pustii, cu multe rugăciuni și cu plângere nesfârșită. Că, văzându-i Dumnezeu pe ei așa în plângere nemângâiată și în credință curată, Se va milostivi spre dânșii, ca un Părinte iubitor de fii, și-i va păzi pe ei, unde se vor ascunde. Că prea pângăritul nu va înceta, căutând pe Sfinți pe pământ și pe mare, socotind că el va împărăți de acum pe pământ. Și pe toți îi va supune și va socoti, ticălosul, să stea împotrivă în ceasul acela înfricoșat, când va veni Domnul din cer, neștiind, ticălosul, de a sa neputință și mândrie pentru care a căzut din cer.

Cu toate acestea va tulbura pământul, va înfricoșa pe toate, cu mincinoasele semne vrăjitorești. Și nu va fi în vremea aceea, când va veni balaurul, slăbire pe pământ, ci mare necaz, tulburare și amestecare de popoare, moarte și foamete în toate marginile pământului. Căci însuși Domnul, cu dumnezeiasca Sa gură, a zis: „Că unele ca acestea nu s-au făcut de la începutul zidirii.” Iar noi, păcătoșii, cum vom asemăna nevoia cea peste măsură, încă și netâlcuită, după cum Dumnezeu însuși a numit-o pe dânsa. Însă fiecare să-și pună în mintea sa, cu dinadinsul, sfintele cuvinte ale Domnului și Mântuitorului, cum că, pentru nevoia și necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin a Sa milostivire, sfătuindu-ne pe noi și zicând: Rugați-vă ca să nu fie fuga voastră iarna (adică căzuți în vreo sectă, eres) sau sâmbăta (adică în nelucrarea pocăinței, deci, petrecând în păcate). Iarăși a zis: „Privegheați totdeauna, adeseori rugându-vă, ca să scăpați de necaz și să stați înaintea lui Dumnezeu, ca să vă mântuiți de toate acestea, că timpul aproape este”; și în această răutate toți stăm și nu credem! Deci să ne rugăm neîncetat, cu lacrimi, ziua și noaptea, căzând la Dumnezeu, ca să ne mântuim de necazul ce va să vie pe pământ, ca să nu vedem nicidecum fiara, nici să nu auzim înfricoșările lui, căci vor fi cutremure și morți de multe feluri peste tot pământul.

Viteaz suflet va fi acela care va putea să-și țină viața atunci în mijlocul smintelilor, căci dacă în credință se va împuțina omul, atunci foarte ușor se va înconjura și se va robi de semnele balaurului celui rău și viclean și neiertat se va afla unul ca acesta la judecată, că vânzător lui însuși se va afla, că a crezut tiranului de bună voie. De multe rugăciuni și lacrimi avem trebuință, o, iubiților, ca să fie cineva din noi tare în ispite! Fiindcă multe vor fi nălucirile fiarei, cele ce se vor face de ea, căci luptătoare împotriva lui Dumnezeu fiind, pe toate va voi să le piardă.

Ați auzit, frații mei cei iubitori de Hristos, ce a făcut diavolul israelitenilor în pustie, când ieșeau din Egipt? Cum i-a amăgit pe ei, ticălosul și prea spurcatul, ca să facă toți acel prea cumplit păcat, că a învățat pe Valaam ca să dea lui Valac, împăratul Madianului, sfat rău, ca să pună pe femeile cetății în corturi și pe popor să-l amăgească spre curvie și spre a jertfi? Căci văzându-i Dumnezeu, ca pe niște necurați, cu totul, deodată a vrut să-i piardă pe ei, după ce toți ar fi curvit cu femeile, ca niște dobitoace. Și au pus pe femei cu nerușinare la un loc (în comun) și mese pline de mâncări, de stropiri și mirosuri de jertfe înaintea porților, pe toți trăgându-i spre moarte.

Ca acela ce va dori să curvească cu spurcatele acelea femei, mai înainte să aducă jertfa și apoi să intre la dânsele, căci nu luau femeile plată de la popor, ca pe toți cei ce veneau la dânsele să-i înșele a jertfi la idoli. Și au dat boierilor să curvească cu fetele boierilor, de asemenea și bogaților cu fetele bogaților, iar pe cele mai multe din femei în comun, la tot norodul cel
prost.

Ați văzut lucrarea nedreptății și vicleana meșteșugire, cum tuturor le-a săpat groapa spre moarte? Văzut-a cineva din voi, cândva, vreun lucru ca acesta, fără rușine? Preacurvia ținând sabia cea cu două ascuțișuri, căci cu două morți cumplite omorau femeile pe cei ce intrau la dânsele ca să jertfească la idoli și să curvească. Cu un astfel de chip va face tiranul ca toți să poarte pecetea fiarei când va veni în vremea sa, la împlinirea vremilor, căci are să amăgească pe toți cu semne și numai așa vor putea să cumpere bucate și tot felul de trebuințe și povățuitori peste popoare va pune ca să împlinească porunca lui.

Luați aminte, frații mei! Covârșirea fiarei și meșteșugirea vicleniei ei de la pântece începe! Căci după ce va fi strâmtorat cineva lipsindu-se de bucate, va fi silit a primi pecetea lui, dar nu peste toate mădularele trupului ci pe mâna dreaptă și pe frunte va fi pus păgânescul chip ca să nu mai aibă stăpânire omul, să se pecetluiască cu mâna dreaptă cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, nici să nu se pecetluiască în numele Domnului, nici cu prea slăvita și cinstita Cruce a lui Hristos, Mântuitorul nostru. Că știe ticălosul, că dacă se va pecetlui cineva cu Crucea Domnului îi risipește toată puterea lui și pentru aceasta pecetluiește dreapta omului, că aceasta este care pecetluiește toate mădularele noastre. Asemenea este și fruntea care ca un sfeșnic ce poartă făclia luminii, adică semnul Mântuitorului pe față.

Deci, frații mei, înfricoșată nevoință o să fie tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, dar până la ceasul morții să nu se teamă cineva și nici să nu stea cu moleșire când va începe a închipui balaurul pecetea sa în locul Crucii Mântuitorului, în acest fel se va osteni vrăjmașul, ca numele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să nu se mai pomenească deloc în vremea lui.

Și aceasta o va face fiindcă se teme și se cutremură necuratul de sfânta putere a Mântuitorului nostru. Căci de nu se va pecetlui cineva cu pecetea aceluia, nu se va robi de nălucirile lui, iar Domnul nu se va depărta de la unii ca aceștia, ci îi va lumina și îi va trage către El. A înțelege se cade nouă, fraților, cu tot dinadinsul, nălucirile vrăjmașului, că nemilostiv și fără de omenie este. Iar Domnul nostru cu liniște va veni la noi toți ca să gonească de la noi meșteșugurile balaurului (fiarei). Deci, noi, credința lui Hristos neabătută și curată ținând-o, ușor vom birui puterea tiranului. Gând neschimbat să ne câștigăm și bună statornicie, și se va depărta de la noi neputinciosul, neavând ce să facă. Căci eu, prea micul, vă rog, fraților iubitori de Hristos, să nu ne moleșim, ci mai ales puternici să ne facem cu puterea Crucii. Netrecuta nevoință lângă ușă este; platoșa credinței să o luăm cu toții; să scoatem cu dragoste din izvorul cel dumnezeiesc, nădejdile mântuirii sufletelor noastre! Nezidita Treime, cea de o Ființă, este izvor ce dă viață. Dacă se va înconjura cu astfel de arme sufletul nostru, călcat va fi balaurul. Cu toate acestea, se cade nouă a ne ruga ca să nu cădem în ispită, nici să fugim iarna. Fiți gata, deci, ca niște robi credincioși, neprimind pe altul; de vreme ce hoțul și pierzătorul și cel fără de omenie mai întâi va veni în ale sale vremi, vrând să fure, să înjunghie și să piardă turma cea aleasă a lui Hristos. Falsul păstor va lua asupra lui chipul Adevăratului Păstor, ca să înșele oile turmei lui Hristos.

Însă cei ce știu și vor recunoaște glasul cel Sfânt al Adevăratului Păstor, îndată îl vor cunoaște. Că glasul pierzătorului nu se aseamănă cu glasul Adevăratului Păstor, fiindcă glasul tiranului este rănitor. Plin fiind glasul lui de chipul hoțului, îndată se și cunoaște. Deci, să ne învățăm, prietenilor, cu ce chip are să vină pe pământ șarpele cel fără de rușine! Fiindcă Mântuitorul, vrând să mântuiască neamul omenesc, din Fecioară S-a Născut și chipul omului luând a zdrobit pe vrăjmaș cu sfânta putere a dumnezeirii Lui. Blând și smerit a fost pe pământ, ca pe noi să ne înalțe de la pământ la cer. Căci, cu încredințare și cu adevărat, Dumnezeu este Cel ce S-a zămislit și S-a întrupat, născându-Se din Sfânta Fecioară, și prin patima Crucii a mântuit neamul omenesc și iarăși va să vină în ziua cea de pe urmă să judece viii și morții și să răsplătească tuturor după faptele lor, drepților și necredincioșilor, ca un Drept Judecător.

Aceasta știind-o și cunoscând-o vrăjmașul, că iarăși va să vină din cer Domnul, cu slava dumnezeirii, a socotit și aceasta, ca să ia asupra lui chipul venirii lui Hristos și să ne înșele pe noi. Dar Domnul nostru va veni ca un fulger înfricoșat pe pământ, iar vrăjmașul nu va veni așa, căci zurbagiu este. Și se va naște, cu adevărat, dintr-o femeie spurcată care va fi unealtă a lui; deci el nu se va întrupa, ci cu acest fel de chip va veni prea pângăritul, ca un hoț, ca să înșele pe toți, fiind smerit, liniștit, urând cele nedrepte, de la idoli întorcându-se, dreapta credință mai mult cinstind, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, cu bună așezare, bun către toți, cinstind cu covârșire pe neamul iudeilor (că ei așteaptă venirea lui). Iar în toate acestea va face semne, arătări și înfricoșări cu multă stăpânire și se va meșteșugi cu vicleșug ca să placă tuturor și să fie iubit repede de mulți. Daruri nu va lua, cu mânie nu va grăi, mâhnit nu se va arăta, și cu chipul bunei rânduieli va amăgi lumea, până ce se va face împărat. Și după ce vor vedea multe popoare niște fapte bune ca acestea și puterea sa, toți împreună, cu o voință se vor face și cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând unii către alții: Oare se mai află vreun om ca acesta bun și drept? Însă cel mai mult poporul cel ucigaș al iudeilor îl vor cinsti și se vor bucura de împărăția lui. De aceea, ca unul ce va cinsti cel mai mult locul și biserica iudaică, va arăta tuturor că se face purtare de griji pentru dânșii. Și când va împărăți balaurul pe pământ, cu mare sârguință popoarele i se vor face ajutătoare: Edom, și iarăși Moav, încă și fiii lui Amon, ca unui adevărat împărat i se vor închina lui cu bucurie, și ei se vor face cei dintâi apărători ai lui.

Apoi, se va întări îndată împărăția acestuia și va bate cu mânie pe trei împărați mari. Iar după aceasta se va înălța inima lui și va vărsa balaurul amărăciunea sa, punând înainte, în Sion, veninul morții, tulburând lumea. Va clătina marginile pământului, va necăji toate, va pângări suflete. Nu se va mai arăta ca un cucernic, ci cu totul va fi fără de omenie: iute, mânios, cumplit, nestatornic, înfricoșat, slut, urâcios, grețos, sălbatic, pierzător, sârguindu-se a arunca în groapa păgânătății tot neamul omenesc, prin așa nebunie. Va face semne mincinoase, iar mulțimea și alte multe popoare, stând înaintea lui, îl vor lăuda pentru năluciri și vor striga cu glas mare, încât se va clătina locul în care popoarele vor sta înaintea lui. Și el va grăi cu îndrăzneală: Cunoașteți voi puterea și stăpânirea mea? Iată dar, înaintea voastră, a tuturor, poruncesc acestui munte mare, ce este de cealaltă parte a mării, ca să vină aici la noi. Apoi va zice spurcatul: Ție, îți poruncesc să te muți îndată dincoace de mare; și va alerga muntele, în privirea tuturor, însă nicidecum din temeliile lui nu se va înota, ci va fi o nălucire. Căci cele ce Dumnezeu Cel Preaînalt, de la începutul zidirii, le-a întemeiat și le-a înălțat, asupra acestora prea spurcatul nu are stăpânire. Și va amăgi lumea și cu alte năluciri vrăjitorești. Și iarăși, altui munte, ce va sta în adâncul mării celei mari, ostrov foarte mare fiind, îi va porunci să se ducă și pe uscat să stea, în țărmuri veselitoare, spre veselia privitorilor, dar ostrovul nicidecum din mare nu se va mișca. Și iarăși își va întinde mâinile lui și va aduna mulțime de târâtoare și păsări; de asemenea, încă va păși pe deasupra adâncului și pe mare va umbla ca pe uscat; însă toate acestea vor fi năluciri.

Și mulți vor crede în el și-l vor slăvi ca pe un dumnezeu tare. Iar celor ce vor avea pe Adevăratul Dumnezeu, li se vor lumina ochii inimii lor și cu deamănuntul vor privi, prin credință curată, și vor cunoaște înșelăciunea lui. Acestea toate făcându-le, va înșela lumea și mulți vor crede lui, slăvindu-l ca pe un dumnezeu, însă câți vor avea frica lui Dumnezeu în ei și ochii inimii luminați, vor cunoaște cu dinadinsul, că nici muntele nu s-a mutat din locul său, nici ostrovul nu a ieșit din mare pe uscat. Toate acestea, în numele său, le va săvârși Antihrist; și nu vor fi adevărate, după cum am zis mai sus, căci cu farmece va lucra toate mincinoasele lui minuni, fermecând vederile oamenilor, ce se vor pleca a crede lui. Că nu va primi prea spurcatul să se pomenească Preacuratul Nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, căci luptător împotriva lui Dumnezeu este și fiu al pierzării.

Acestea făcându-se și popoarele închinându-se lui și ca pe un dumnezeu lăudându-l, din zi în zi se va mânia Cel Preaînalt, în ceruri, și își va întoarce fața Sa de către ei. După aceea se vor face cumplite semne: foamete necurmată, cutremur neîncetat, morți necontenite și semne înfricoșate. Atunci cerul nu va mai ploua, pământul nu va mai rodi, izvoarele vor seca, râurile se vor usca, iarba nu va mai răsări, verdeață nu va fi, copacii din rădăcină se vor usca și nu vor odrăsli, peștii mării si chiții într-însa vor muri și putoare pierzătoare și sunete înfricoșate va trimite marea. Și, de huietul valurilor, vor muri oamenii de frică. Atunci vor plânge și vor suspina cumplit sufletele lor și necaz necontenit îi va cuprinde pe dânșii, ziua și noaptea. Nicăieri nu vor găsi să se sature de mâncare, căci povățuitorii de noroade, tiranii, se vor afla în tot locul. Și dacă cineva va aduce cu sine pecetea tiranului însemnată pe frunte și pe mâna dreaptă, va cumpăra puțin de mâncare din cele ce se vor afla. Atunci vor muri pruncii la sânurile maicilor, vor muri și maicile deasupra pruncilor lor, va muri tatăl cu fiii și femeia pe uliță și nu va fi cine să-i îngroape sau să-i strângă în mormânturi.

Putoare rea se va face din mortăciunile cele multe ce vor fi aruncate pe uliți și pretutindenea și mult îi va necăji pe cei vii. Dimineața toți vor zice cu suspinuri și cu durere: Când se va face seară ca să dobândim odihnă? Și venind seara, iarăși, cu lacrimi prea amare, vor grăi între dânșii: oare când se va lumina, ca de necazul ce stă asupra noastră să scăpăm? Atunci se va veșteji frumusețea feții Ia tot trupul. Se vor face fețele lor grețoase, ca de morți, și va fi urâtă frumusețea femeilor, iar toți cei ce s-au plecat cumplitei fiare și au luat pecetea aceluia, adică păgânescul chip al spurcatului, alergând către dânsul, vor zice cu durere; dă-ne nouă să mâncăm și să bem, că toți murim de foame și gonește de la noi fiarele cele veninoase! Și, neavând ce răspunde, ticălosul va zice cu multă asprime: De unde să vă dau eu, oamenilor, să mâncați și să beți, dacă cerul nu voiește să dea pământului ploaie și pământul, iarăși, nicidecum n-a dat seceriș sau roadă? Și auzind acestea, poporul va plânge și se va tângui cu totul, neavând mângâiere în necaz. Necaz peste necaz va fi lor, nemângâiat, căci, de bună voie, au crezut tiranului. Și dacă ticălosul nu va putea nici lui să își ajute, cum îi va milui pe dânșii? În acele zile vor fi nevoi mari, de necazul cel mult al balaurului, de frică și de cutremurul cel mare și huietul mării, de foame, de sete și de mușcăturile fiarelor. Toți cei ce vor lua pecetea lui Antihrist și se vor închina lui, ca lui Dumnezeu, nu vor avea nicio parte în împărăția lui Hristos, ci dimpreună cu balaurul vor fi aruncați în gheenă.

Fericit va fi acela ce se va afla sfânt și credincios și va avea în inima lui credință, fără de îndoială, către Dumnezeu, că fără de frică vor lepăda întrebările lui, defăimând muncile și nălucirile lui. Dar mai înainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie Tezviteanul și pe Enoh, ca un milostiv, ca să facă cunoscută dreapta credință neamului omenesc și să propovăduiască cu îndrăzneală cunoștința de Dumnezeu tuturor, ca să nu creadă tiranului de frică, că vor striga și vor zice: Înșelător este, o, oamenilor, nimeni să nu creadă lui nicidecum! Și nici să nu-l ascultați pe acest luptător împotriva lui Dumnezeu! Nimeni din voi să nu se înfricoșeze, că degrabă se va surpa. Iată, Domnul Cel Sfânt vine din cer să judece pe toți cei ce s-au plecat semnelor lui.

Însă puțini vor fi atunci cei ce vor voi să asculte și să creadă în propovăduirea Proorocilor. Iar aceasta o va face Mântuitorul ca să-Și arate negrăita Sa iubire de oameni, că niciodată nu voiește moartea păcătosului și a necuratului, ci voiește ca toți să se mântuiască; că nici în vremea aceea nu va lăsa neamul omenesc fără de propovăduire, ca fără de răspuns să fie toți la judecată. Deci, mulți din Sfinți, câți se vor afla atunci, la venirea spurcatului Antihrist, vor vărsa râuri de lacrimi, cu suspine, către Dumnezeu Cel Sfânt, ca să se mântuiască de balaur și, cu mare sârguință, vor fugi în pustietăți, în munți și în peșteri, cu frică se vor ascunde. Și își vor presăra pământ și țărână pe capetele lor, rugându-se noaptea și ziua, cu multă smerenie. Și li se va dărui lor aceasta, de la Dumnezeul Cel Sfânt, și-i va povățui pe dânșii Darul Duhului Sfânt în locuri hotărâte și se vor mântui, fiind ascunși în găuri și în peșteri, nevăzând semnele și înfricoșările lui antihrist. Căci celor ce au cunoștință, cu ușurință le va fi cunoscută venirea lui. Iar celor ce își au mintea de-a pururea la lucruri lumești și iubesc cele pământești, nu le va fi cunoscută venirea acestuia. Căci cel ce de-a pururea este legat cu lucruri lumești, măcar dacă ar și auzi, tot nu crede, ba îl și urăște pe cel ce i-ar spune despre venirea lui Antihrist. Pentru aceasta Sfinții se întăresc în credință spre a scăpa, că toată învăluirea și grijile vieții acesteia le-au lepădat.

Atunci va plânge tot pământul, marea și aerul vor plânge împreună și dobitoacele cele sălbatice și păsările cerului; vor plânge munții și dealurile și lemnele câmpului. Vor plânge și luminătorii cerului, dimpreună cu stelele, pentru neamul omenesc; că toți s-au abătut de la Dumnezeu Cel Sfânt și Ziditorul tuturor și au crezut înșelătorului, primind pecetea spurcatului Antihrist, în locul Făcătoarei de viață Cruci a Mântuitorului. Va plânge pământul și marea și cu totul va înceta glasul psalmului și al rugăciunii din gura omului! Vor plânge toate bisericile lui Hristos cu plângere mare, că nu se va mai sluji sfințirea și prinosul! Iar după ce se vor împlini trei ani și jumătate ai Stăpânirii spurcatului și a faptelor lui și după ce se vor împlini toate smintelile, în tot pământul, după cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul și Mântuitorul nostru, ca un fulger strălucind, din cerul cel sfânt, cel prea curat și înfricoșat și prea slăvit, Dumnezeul nostru și împăratul și Mirele Cel fără de moarte. Pe nori va veni, cu slavă neasemănată, înaintea Lui alergând rânduielile îngerilor și ale Arhanghelilor, toți, văpăi de foc fiind, Heruvimii, având ochii în jos și Serafimii, zburând cu fețele și picioarele ascunse între aripile lor cele de foc, strigând cu groază unul către altul și zicând: Întreit Sfânt, întreit Sfânt este Domnul. Și glas de trâmbiță va grăi cu frică: Sculați-vă, cei ce dormiți. Iată, a venit Mirele!

Atunci se vor deschide mormintele și va auzi țărâna cea putrezită acea mare și înfricoșată venire a Mântuitorului și, ca într-o clipeală de ochi, se vor scula toate semințiile pământului și vor căuta la frumusețea cea sfântă a Mirelui. Mii și milioane de mii de îngeri și de Arhangheli și nenumărate oști se vor bucura cu bucurie mare. Atunci Sfinții, Drepții și toți care nu vor fi luat pecetea balaurului celui păgân, se vor bucura foarte. Și se va aduce tiranul, legat de îngeri, cu dracii lui dimpreună, înaintea divanului. Și cei ce vor fi luat pecetea lui, toți păgânii și păcătoșii, se vor aduce legați; și va da împăratul hotărâre asupra lor, hotărârea osândei celei veșnice în focul cel nestins! Și toți cei din peșteri se vor bucura împreună cu Mirele, cu bucurie negrăită, în împărăția cea veșnică, împreună cu toți Sfinții, în nesfârșiții vecii vecilor. Amin.

Zosima Pascal Prodromit; Sfârșitul omului